Patru Decembrie marchează Centenarul echipei de fotbal Politehnica Timișoara, iar cu acest prilej vom face o scurtă incursiune în istoria clubului și vom zăbovi în cele ce urmează asupra activității atacantului timișorean Mircea Popa, de la a cărui trecere la Domnul se împlinesc șapte ani.
Născut în 9 februarie 1941, la Făgăraş, Mircea Popa se va consacra la Timișoara pe postul de atacant, în echipa de fotbal cunoscută atunci cu numele Știința Timișoara, care, la finalul ediției 1962-1963, se clasa pe locul trei al campionatului.
„Mircea era un tip serios, care mergea la antrenament regulat, disciplinat și căuta tot timpul să facă să fie bine. Mi-l amintesc că avea un șut puternic. În fotbal, și-a dorit să promoveze, însă ca urmare a unei accidentări într-un meci jucat pe Wembley, între naționala de fotbal juniori a Angliei și național de juniori a României, în primăvara anului 1963, a suferit o accidentare gravă și a fost oprit din parcursul său sportiv”, ne-a mărturisit, referindu-se la Mircea Popa, colegul de echipă, un alt virtuos al balonului rotund, Iosif Leretter.
Mircea Popa a început fotbalul la vârsta de 8 ani, la echipa Nitramonia Făgăraș, primul său antrenor fiind Andrei Sepci. A mai evoluat și pentru Știința Craiova și a fost selecționat de 10 ori în naționala de juniori a României, de două ori la naționala de tineret și de trei ori în naționala „A”.
„După ce am plecat din Făgăraş, am făcut doi ani de facultate la Craiova, la Mecanică Agricolă, după care secţia s-a desfiinţat. Studenţii de acolo am avut două opţiuni, Bucureşti sau Timişoara. Am ales Timişoara, iar din 1962 am venit aici”, a povestit Mircea Popa, într-un interviu acordat în urmă cu mai mulți ani publicației on-line, adevărul.ro.
Așadar, începuturile fotbalului pentru echipa Timișoarei le găsim la Mircea Popa, în anul 1962, pe atunci echipa numindu-se Știința. În chiar primul an de evoluție pentru timișoreni, titratul atacant avea să-și aducă, alături ce ceilalți coechipieri ai săi, Igna, Remus Lazăr, Manolache, Leretter, contribuția la clasarea echipei Știința Timișoara, la finalul ediției de campionat 1962/1963, pe locul 3. Celebru a rămas din acele timpuri, meciul pe care Știința l-a susținut în deplasare, împotriva echipei Dinamo București și pe care l-a câștigat cu 1-0, printr-un gol marcat de Iosif Leretter. În acel meci, în echipa Timișoarei s-a aflat și Mircea Popa. A fost un meci care s-a jucat în penultima etapă a campionatului, Dinamo București încheind acea ediție a întrecerii pe primul loc, devenind, deci, Campioană.
Atunci când s-a transferat de la Știința Craiova, la Știința Timișoara, Mircea Popa a atras și alți coechipieri cu care a jucat în team-ul oltean, la Timișoara ajungând, în același an, Mihai Hârșova, Șugar, Bâtlan, Urziceanu și Ganga.
În anul 1963, Mircea Popa a fost selecţionat în echipa naţională de juniori, cu care a participat la un turneu U.E.F.A. la Londra, turneu jucat pe vechiul stadion Wembley, fiind căpitan de echipă. În meciul cu echipa similară a Angliei, a suferit o dublă fractură de tibie şi peroneu și, la vârsta de 22 ani avea să stea aproape trei luni cu piciorul în ghips, având mai mult timp să se ocupe de studiu.
Mircea Popa a absolvit Facultatea de Mecanică a Politehnicii, în anul 1966, iar în anul următor a început să lucreze inginer, stagiar, la UM.T. și după un an de stagiatură a fost investit şef de secţie, cu dispensă, pentru că era serios și atașat muncii pe care o depunea în uzina timișoreană.
„Când m-am angajat la U.M.T., n-am vrut să mai joc fotbal, deşi şefii de acolo ar fi vrut, aşa că m-au trimis la cea mai grea secţie, Maşini de Ridicat”, avea să-și amintească Mircea Popa, într-un interviu susținut în urmă cu mai mulți ani pentru publicația on-line adveărul.ro.
De-a lungul carierei sale în activitatea de fotbalist, Mircea Popa a jucat atât pe vechiul teren cunoscut cu numele „Ştiinţa”, în spatele Mecanicii, şi apoi, pe „1 Mai”, numele vechi al Arenei „Dan Păltinișanu”. La finalul unui meci de campionat, pe care Mircea Popa l-a jucat integral pentru „Poli” Timișoara, la București, împotriva lui Dinamo București, în ediția de campionat 1965/1966 și în care echipa timișoreană se impunea cu 3-2, gloriosul atacant al Timișoarei a făcut primele demersuri pentru a se căsători cu Doina Popa, activă în viaţa culturală a Timişoarei, la Teatrul Naţional. După căsătorie, soții Popa au avut împreună un fiu. Mircea Popa avea inscripționată pe verighetă data acelei victorii pe care „Poli” a repurtat-o la București împotriva lui Dinamo, 22 august 1965.
„Nu am cum să uit aşa ceva. Am şi data aceea trecută pe verighete: 22 august 1965, pentru că imediat după terminarea întîlnirii m-am dus şi am luat verighetele. A fost o bucurie imensă pentru noi, mai ales că toţi cei care jucau atunci la Ştiinţa erau racolaţi după ce terminau facultatea şi trimişi să joace la Dinamo sau Steaua, pe motiv de recrutare. Voiam să demonstrăm că îi putem învinge, a fost şi o victorie de prestigiu”, rememora Mircea Popa acele momente într-un interviu susținut pentru publicația gsp.ro, în primăvara anului 2009.
După ce şi-a pus ghetele în cui, Mircea Popa a activat inginer, timp de aproape 40 de ani, la U.M.T. Sigur, pasiunea sa pentru fotbal nu s-a stins, preferând, de multe ori, să joace într-o echipă de veterani, alături de alți foști fotbaliști timișoreni, Emanoil Miţaru, Ioan Vulcănescu etc, echipă cu care a participat în nenumărate rânduri la turnee în Ungaria și s-a întors cu distincții obținute ca urmare a evoluțiilor pe care le-a avut.
Pe lângă sport, Mircea Popa a fost pasionat de pescuit, mărturisind într-un interviu susținut pentru publicația on-line, adevărul.ro, în vara anului 2009, că pescuia de la vârsta de 6 ani, de când era la Făgăraş.
În urmă cu 10 ani, Mircea Popa se regăsea împreună cu colegi sportivi din anii ’60, precum Ioan Igna, Cicerone Manolache, Viorel Petrovici sau Petre Speriosu, la evenimentul aniversării a 90 ani de existenţă ai clubului studenţesc alb-violet Politehnica, intitulat sugestiv „1921-2011. Poli… file de istorie”, iar în anul 2014, răpus de boală, fostul glorios atacant al Timișoarei, avea să treacă la Domnul, la vârsta de 73 ani și avea să ducând cu sine nepreţuitele amintiri din lumea balonului rotund.
Sâmbătă, 4 decembrie, de la ora 12, familia sa, pentru a-i cinsti memoria, organizează un parastat la Biserica din Piața Dacia, Timișoara, Mircea Popa rămânând nu doar o amintire, ci o parte din sufletul familiei sale, o parte însemnată din sufletul numeroasei familii în alb-violet.
Cornel Seracin
Foto: arhiva familiei Popa
