Din ciclul „Până la anu’, toți pe Păltinișanu!”
Printre reprize de ploaie și de soare, porumbeii ciclului doi au trecut și de Evaluarea Națională. Asta nu înseamnă că toți au și trecut-o. Avantajul lor a fost că, tot vorbind aici despre maestrul nemuritor Ion Minulescu, la română analiza pe textul dat n-a fost o problemă.
La matematică, obișnuiți cu simulările, au încercat ca la table, un șase-șase, și le-a ieșit. Așa cum și luʼ nea Piți i-a ieșit un porumbel din gură după calificarea Greciei în optimi la CM: „V-am spus eu că Grecia e o echipă bună!”.
Tot la șase-șase merge și nenea Iancu, care se tot autopropune (dar nu „pune”) voalat ca „cantindat” (la ce?), ba că vrea, ba că nu vrea, să dea palmares, vrea proiect pe doi ani, de succes, de stress, de fitness sau ales bules: „Câte nu pieriră-n veşnicia / Inutilului ? / Căci noaptea cea dintâi fu cea din urmă, / Iar dorința ta… nimicul – și nimicul nu se curmă…” (Într-un bazar sentimental – Ion Minulescu).
Taximetriștii, veniți și ei din tranșeele șantierești, printre copacii doborâți de furtună, la o vorbă și-un suc cu prietenii golumbi, fie ei și pitici, sunt amici, drukeri mari, n-ai ce să zici.
Unul mai moțat, cu o sticlă suspectă, plată, ascunsă în buzunarul de la spate, suit pe un tomberon, declamă:
̶ Dă-i ʼnainte, dă-i ʼnainte, Tata-Mare președinte! Dă-i ʼnainte, dă-i ʼnainte, Tata-Mare președinte!
Dat jos cu greu de colegii de echipă, cu care în fiecare zi trece probele dodecathlonului auto pe carosabilul cetății, încearcă să explice coerent:
- Păi, Poli pe „Păltinișanu”, Mama Mia pe „Păltinișanu”, rugby pe „Păltinișanu”, dacă punem porți pe lat, handbal pe „Păltinișanu”, eu propun și tenis pe iarbă, badminton, arșice și popice. Când trec prin fața lui, a lui Tata-Mare, îmi ridic pălăria. Mare om, mare caracter. Sigur nu are liniște, acolo unde e, aruncat cu numele în interesul electoral. Am fost euforic, dar mi-a trecut. Cred că mi-ar fi plăcut să fie președinte.
Dumiriți, porumbeii și taximetriștii dedică, spre meditație, din creația maestrului Minulescu, o strofă din poezia „În loc de prefață”, aleșilor care se pregătesc (și asta le ocupă timpul, tot timpul) de electorale: „N-am fost așa precum se spune / Și nici nu sunt așa cum sunt - / Nu sunt nici foc, / Nici ploaie / Și nici vânt !... / Nu sunt nimic din ce-aș putea fi pe pământ…”.
* Cacofonia din text a ieșit pe bune, așa că nu se pune.
Victor ENACHE
