Lloyd este unul dintre palatele reprezentative ale Timișoarei care a ajuns celebru mai ales datorită localului ce i-a purtat numele. Un loc select, aflat în centrul orașului, frecventat în trecut numai de oamenii din înalta societate care își permiteau să achite o consumație aleasă. Imobilul a găzduit de-a lungul timpului sediile mai multor instituții, iar în prezent adăpostește rectoratul Universității Politehnice. În rândurile ce urmează, pe scurt, istoria unei clădiri care după mai bine de un veac continuă să atragă privirile turiștilor.

Palatul Lloyd este amplasat în centrul Timișoarei, în Piața Victoriei și este considerat de multe persoane ca fiind una dintre cele mai frumoase clădiri din oraș. A fost construit în perioada 1910 - 1912, în stil eclectic cu accente din stilul seccesion, după planurile arhitectului Leopold Baumhorn.

Imobilul a fost ridicat pe trei etaje și a găzduit de-a lungul timpului sediile mai multor instituții din oraș. La primul etaj al clădirii activa Bursa Agricolă şi Societatea Lloyd, iar la etajele al doilea şi al treilea erau amenajate locuinţe. Palatul Lloyd a aparţinut, inițial, în perioada interbelică, Camerei de Comerţ Timişoara. Aceasta a cedat clădirea către Universitatea de Vest, în data de 15 mai 1945, iar după 1948 a devenit sediul Rectoratului Universităţii Politehnice.

Din data de 25 iunie 2013, Palatul Lloyd este iluminat în fiecare seară cu peste 150 de proiectoare care sunt puse pentru a sublinia elementele de arhitectură. Aceste proiectoare au fost montate atât pe faţada clădirii, cât şi pe feţele sale laterale. Sistemul de iluminare a costat aproximativ 50 de mii de euro şi este o donaţie a unei firme de sisteme de iluminat din Banat.

Încă se mai pot remarca astăzi porţiuni de lambriuri, oglinzi splendide, rămăşiţe din vitralii şi câteva candelabre care denotă faptul că această clădire era una dintre cele mai luxoase din Timișoara.

Faima Palatului Lloyd a fost asigurată îndeosebi datorită localului ce-i purta numele și care se afla la parterul clădirii, special conceput pentru a adăposti o cafenea, un restaurant, un club și un casino.

Deschiderea cafenelei a avut loc, cu mare fast, la 28 iunie 1912, înainte ca lucrările de la etajele superioare ale palatului să se fi terminat. „Grand Cafe Lloyd oferă un loc de conversație publicului inteligent", era reclama acestui local, aprovizionat cu băuturi de import și care oferea „înghețată și un bufet de primă forță", împreună cu „o priveliște somptuasă".

În scurt timp, Cafeneaua Lloyd a ajuns să fie considerată cel mai elegant local din oraș. Design-ul interior era influențat de curentul art nouveau, în vogă la începutul secolului trecut.

Pereții interiori erau acoperiți cu tapet din imitație de mătase Moaré, de culoare mov. Lambriurile erau confecționate din stejar, ornate cu aplicații de metal. Stâlpii erau îmbrăcați în vitralii multicolore și în oglinzi, iar sala era compartimentată în loje și separeuri, oferind atât intimitate, cât și un ambient plăcut. Vara, în fața restaurantului, se deschidea terasa, iar vitrinele mari puteau fi demontate sau larg deschise, făcându-se astfel legătura dintre terasă și salon.
La subsolul cafenelei erau amenajate săli de biliard și pentru diferite jocuri de cărți, o popicărie și două rezerve mai spațioase.

Zilnic, la Lloyd, ambianța selectă a localului era completată de acorduri muzicale oferite de o orchestră. Aici, la diverse ocazii se organizau mese festive și recepții. Clienții fideli aveau mesele lor obisnuite, în funcție de profesia și ocupația fiecăruia. Puteau consuma chiar și pe credit.
Clientela cuprindea în special oameni din crema societății: scriitori, jurnaliști, actori, artiști plastici sau muzicieni, politicieni, oameni de afaceri, dar si afaceriști veroși.

Printre cele mai celebre personalități care i-au trecut pragul se numără reporterul și scriitorul Egon Erwin Kisch și mareșalul Mackensen. Patronii care s-au succedat la administratia localului - Rónai János, Kemény Béla, Mayer Zsigmond - au reușit să mențină standardul ridicat al calității serviciilor.

Pe timpul comunismului însă, localul a trecut prin perioade de decădere și reînviere. În decursul anilor, restaurantul a fost reconstruit și reamenajat în repetate rânduri, iar astăzi mai păstrează doar frânturi din aranjamentul inițial. A avut pe rând numele de „Timișoara”, „23 August”, „Ana Lugojana”, „Bulevard”, iar cafeneaua se chema într-o vreme „Café Wien”. Astăzi, localul poartă denumirea inițială, „Lloyd”, pe care și-a reluat-o în anul 2000.

Surse: Muzeul Național al Banatului
Merg.in
Sursă foto: www.spotlight-timisoara.eu
Răzvan Idvorean