Există deja o tradiţie ca în fiecare an, de Ziua Timişoarei, în şedinţa festivă a consiliului local, să fie decernate titluri de Cetăţean de Onoare al oraşului. În acest context, în ultima şedinţă a consiliului local au fost supuse la vot trei proiecte de hotărâre pentru acordarea de noi titluri, pentru trei personalităţi: Oscar Berger, Smaranda Vultur şi Dorin Bratu. Decernarea, post-mortem, a titlului de Cetăţean de Onoare lui Oscar Berger, fostul director al ziarului „Timişoara”, vine la aproape şapte ani de la demararea, de către mai mulţi ziarişti timişoreni, a unui demers în acest sens. Chiar dacă tardiv, iată că recunoaşterea meritelor lui Oscar Berger – care şi-a pus toată energia în slujba oraşului şi a promovat spiritul civic şi libertatea, a fost implicat activ în proiectele de salvare a memoriei rezistenţei anticomuniste, promovând idealurile Revoluţiei din 1989 – a venit.


Viaţa lui Oscar Berger a fost un ca film. O super-producţie frumoasă, scrisă, regizată şi jucată de Oscar Berger, după canoanele clasice ale cinematografiei americane. Un film bun, pentru că esenţa vieţii lui Oscar Berger a fost BINELE, dar nu pentru sine, ci pentru cei din jurul său.
Oscar a trăit şi a luptat pentru a face bine celor din jur, pentru a îndrepta o lume pe care el o simţea strâmbă, pentru a împărtăşi cu semenii săi totul şi chiar mai mult: experienţa şi puterea sa de muncă, inteligenţa sa sclipitoare şi chiar averea.
Citind, acum, la facerea acestui număr special de ziar - pe care nu doream să ajung să îl fac niciodată - mesajele de rămas bun ale colegilor şi prietenilor săi, am avut, din nou, revelaţia marilor adevăruri rostite, cu simplitate, de Oscar.
Unul dintre acestea viza percepţia generală a oamenilor despre momentele remarcabile ale vieţii sale, pe care, dintr-un proverbial spirit de modestie, a refuzat să le împărtăşească întru totul publicului larg, convins fiind că ar putea fi considerate laude. ”Bătrâne, tu habar n-ai la ce nivel am făcut eu asta”, spunea când venea vorba despre o meserie pe care el o practicase. Într-adevăr, lumea ştia prea puţine despre prodigioasa sa carieră dinainte de 1989, dar chiar şi aşa, cu o importantă parte a vieţii tăinuită, din modestie, Oscar Berger era unanim recunoscut ca o personalitate polivalentă: jurnalist, formator de jurnalişti, luptător pentru democraţie, mare altruist şi boem perfect!
Dincolo de ziarul cu care s-a confundat în ultimii ani, dincolo de lupta politică anticomunistă şi pentru reformarea democratică pe baze occidentale a ţării, dincolo de militantismul civic admirabil prin constanţa şi îndărătnicia dovedite în absolut toate acţiunile, Oscar Berger a însemnat mult mai mult… Multe alte realizări profesionale şi personale remarcabile, despre care nu s-a vorbit, au alcătuit, împreună cu cele care l-au consacrat, personalitatea complexă şi unică a celui care a fost Oscar Berger. Aşa cum pertinent remarcau mai mulţi dintre apropiaţii săi, a povesti despre Oscar Berger şi viaţa sa nu ne-ar ajunge câteva volume, astfel că ceea ce vom încerca mai jos va fi doar o sumară punctare a unora dintre momentele cheie ale super-producţiei care a fost viaţa sa.

Oscar, cineastul

Oscar Berger s-a născut în 15 februarie 1947 la Timişoara, în cartierul Iosefin, în încăperea care actualmente găzduieşte biblioteca fabricii Elba, aşa cum îi plăcea chiar lui să povestească. Dintre pasiunile sale, prima dragoste şi poate cea mai mare a fost cinematografia, Oscar acumulând peste 30 de ani de experienţă în industria filmului atât la Bucureşti, cât şi la Munchen, ca regizor secund pentru opt filme de lung metraj turnate la Buftea şi un serial de la Televiziunea Ro- mână, ca editor, scenarist, producător, inginer de efecte speciale, supervizor post-producţie şi animator în München, în peste 200 de filme documentare, scurt metraje şi de animaţie.
Între 1964-1969 a urmat cursurile Facultăţii de Electrotehnică din Timişoara, în paralel realizând mai multe filme pe 16 mm la cine-cluburile Gaudeamus şi CFR, care i-au adus câteva premii naţionale. Pasionat de cinematografie, în 1969 a plecat la Bucureşti unde, până în 1974, a trecut prin poziţiile de scenarist, asistent de regie, regizor secund şi regizor principal la Studioul Cinematografic Bucureşti de la Buftea:
1973 - Co-regizor la şase episoade din serialul „Cireşarii” – TVR.
1974 - Scenarist/regizor film de scurt metraj „Clipa de neatenţie” – Buftea - film participant la Festivalul de film de la Sofia
1974 - Scenarist/regizor film de scurt metraj „Nedespăr- ţiţii” – Buftea - Film premiat la Festivalul de la Havana din 1976.

Perioada occidentală

În 1975, Oscar Berger emigrează în Israel şi ajunge în Germania unde, până în 1994, activează tot în lumea filmului şi a publicităţii, realizând şi participând la realizarea a numeroase filme publicitare şi de artă:
„Olympics Go West” - Editor şi supervizor post-producţie, şase filme pentru televiziuni europene.
„Sarah in Camazgue” - Editor şi supervizor post-produc ţie. Film TV.
„Pata Pata” – Scenarist / Producător / Regizor / Editor.
Videoclip.
„Maramureş... A Late Summer Day” - Scenarist / Produ cător / Regizor / Editor. Distribuitor: Warner Brothers. Film documentar, nominalizat pentru premiu de German Ratings Board.
„True Source” – Scenarist / Producător / Regizor / Editor.
Film TV.
„Lost Sounds” – Scenarist / Producător / Regizor / Editor.
Distribuitor: Senator. Film documentar, nominalizat pentru premiu de German Ratings Board.
„Cyclus Vitae” – Scenarist / Producător / Regizor / Editor. Distribuitor: Cannon/Scotland. Film documentar, nomi nalizat pentru premiu de German Ratings Board.
„True Source”, „Lost Sounds”, „Cyclus Vitae” - filme de 20 minute realizate pe 35 mm despre România, care datorită calificativelor primite în Germania au fost copiate în câte 200 de exemplare fiecare şi difuzate în prefaţa filmelor de lung metraj în toată Germania, ani de zile.
„Grand Slam” (Muzica: Stevie Wonder) – Scenarist / Producător / Regizor / Editor. Distribuitor: Neue Constantin.
Film scurt de ficţiune - Marele premiu de German Ratings Board, vândut la zeci de televiziuni şi în străinătate.
„Barcelona 92” – Scenarist / Regizor / Editor. Videoclip.
Producţie de film publicitar
Tot în perioada de activitate din Germania, Oscar Berger a realizat mai multe filme, în calitate de producător, regizor, inginer de efecte speciale sau editor, având drept clienţi unele dintre cele mai importante agenţii de publicitate, corporaţii şi companii internaţionale.
„Krauterolband Kneipp” - Client: Anasco GmbH. Agenţie: Serviceplan
„Herberts Farren” - Client: Herberts. Agenţie: Hildman „Cremedusche / Kneipp” - Client: Anasco GmbH. Agenţie: Serviceplan „H.I.S. Jeans” - Client: H.I.S. Sportswear. Agenţie: Haunstein. (1976 - Festivalul de publicitate de la Cannes)
„Leonardo Mann / Kapsch” - Client: Kapsch AG. Agenţie: Ogilvy&Mather
„Afri-Cola” - Client: Botterram.
La fel, în calitate de regizor, editor şi supervizor de post-producţie, Oscar Berger a realizat câteva filme de prezentare: „Cars in Film” („Auto in Spielfilm”) - Client: Daimler Benz
„Klafsun” - Client: Klafsun Solarian
„Neuhaus” - Client: Neuhaus Werke
„Ecsasibasi” - Client: Ecsasibasi Holding
„Headline: Aids” („Die Schlagzeile”) - Distributor: Movie Verleih
„The Insidious Danger” (“Die schleichende Gefar - Aids”) - Distribuitor: Movie Verleih „tp-a” - Client: Thomae-GKMedien
„Genetics” - Client: Thomae-GKMedien
„Gene Technology” - Client: Thomae-GKMedien „California” - Client: Hitachi „The New Interfunk” - Client: Interfunk „Comforto” - Client: Comforto „Ravensburg Games” - Client: Ravensburg
„Scotland Yard” - Client: Ravensburg
„BMW - 8501” 1991 - Client: BMW (Premiul I – Viena 1992)
„BMW - 7401” 1991 - Client: BMW
„BMW - New York” 1992 - Client: BMW
Tot pe piaţa de publicitate, Oscar Berger a fost editor şi supervizor post-producţie la peste 300 de clipuri publicitare, printre produsele promovate numărându-se: Peter Stuyvesant (ţigări), HB (ţigări), Mercedes Benz, Renault, Volkswagen, TDK, Grundig, 3 x German Post, Titmus-Cibavision, Afri-cola, Paulaner Beer, Uberkinger, Kellog’s Corn Flakes, Ariel, Wrigley’s, H.I.S. Jeans, Coca-Cola (Beckenbauer), 7x Pepsi Cola (Versiunile europene ale clipurilor publicitare cu Michael Jackson: Pepsi Light) şi multe altele.
Între 1977-1980, Oscar Berger a fost freelancer pentru Televiziunea Bavareză.

Oscar Berger editorul, jurnalistul şi militantul civic

În primele zile revoluţiei române televizate, Oscar Berger, aflat în Statele Unite al Americii, a decis că trebuie să se întoarcă în ţara sa pentru a contribui la reinstaurarea, speram toţi, a democraţiei şi a statului de drept.
A zburat de la New York la Frankfurt şi apoi, centralizând un prim transport de ajutoare umanitare (medicamente şi materiale medicale), s-a întors în ianuarie 1990 la Timişoara. Aşa începe odiseea postdecembristă a lui Oscar Berger într-o Românie pe care spera să o ajute, cu toate resursele sale, să se democratizeze.
În 1990, Oscar Berger devine membru al Societăţii Timişoara, alături de care a rămas până la sfârşit, devenind în 1996 şi membru în Consiliul de conducere.
Un moment de răscruce al vieţii lui Oscar Berger survine în 1995 când, la rugămintea lui George Şerban, s-a implicat financiar şi, în scurt timp, a devenit acţionar majoritar al SC Timişoara SA, societatea care la acea vreme edita ziarul „Timişoara”, salvând prin implicarea sa continuitatea apariţiei ziarului. După un an şi-a asumat şi funcţia de redactor şef, pe lângă cea de director, al ziarelor „Timişoara”, publicaţie a cărei linie editorială promova principiile şi ţelurile partidelor istorice, monarhiei constituţionale şi ideile conţinute în Proclamaţia de la Timişoara, lansată în 11 martie 1990. De-a lungul anilor, Oscar Berger s-a mai ocupat de editarea ziarelor „Actualitatea cărăşeană” (cotidian apărut la Reşiţa pentru susţinerea forţelor de dreapta la alegerile din toamna anului 1996), „Da eu pentru cine votez?” (săptămânal apărut anterior alegerilor din anul 2000), „Temeswarer Zeitung” (publicaţie destinată vorbitorilor de limbă germană). A susţinut apariţia publicaţiilor „Antract” a Teatrului Naţional Timişoara, a Grupului de Reformă Universitară, a Asociaţiei „Pentru voi”, „Memento” a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic şi altele. De asemenea, Oscar Berger a dat viaţă Editurii ziarului „Timişoara”, unde au fost editate mai multe cărţi pe diferite tematici – poezie, memorii, aforisme, culegeri de articole ş.a.m.d. Din anul 2006, din cauza falimentului societăţii pe acţiuni Timişoara SA, editoarea ziarului „Timişoara”, firmă cu aproape două sute de mici acţionari, Oscar Berger a fost nevoit să continue editarea ziarului printr-o altă societate, publicaţia apărând timp de 23 de ani, fără întrerupere, în ediţie tipărită. Din păcate, din motive financiare şi mai ales din cauza prăbuşirii pieţei de presă print, ziarul, odinioară cotidian, se tipăreşte la ora actuală o dată pe săptămână.

Acţiuni civice şi politice

În zilele zbuciumate de după revoluţie, până în 22 mai 1990 (după Duminica Orbului) Oscar Berger s-a implicat şi a participat la „lupta” societăţii civile împotriva lui Ion Iliescu şi a FSN-ului. În ultimele trei săptămâni de dinainte de 20 Mai 1990, a fost prezent în fiecare zi la Golaniada din Piaţa Universităţii, ultima săptămână participând alături de conducerea Societăţii Timişoara la ceea ce a rămas în istorie drept „fenomenul Piaţa Universităţii”.
În 1994 s-a întors definitiv în România, crezând, aşa cum avea să spună mai târziu, „în naivitatea sa”, că România avea nevoie de experienţa şi posibilităţile sale, dobândite în cei 20 de ani de viaţă în occident.
Din 1995 până la sfârşit, s-a implicat în toate activităţile Societăţii Timişoara, iar prin ziarul „Timişoara” a continuat să participe la lupta societăţii civile pentru apărarea drepturilor omului şi la instaurarea unui stat de drept în ţara noastră.
Sub conducerea sa, unul dintre cele mai importante puncte din linia editorială a ziarului a fost promovarea ideilor conţinute în Proclamaţia de la Timişoara.

Oscar Berger, omul de afaceri

În paralel cu activitatea editorială şi civică, Oscar Berger a fost şi un foarte activ om de afaceri.
Între 1982-1994 a fost patron al firmei „TAKE OFF FILMPRODUCTION” GmbH în München, apoi între 1987-1991 a condus o firmă cu acelaşi nume, dar la New York.
Fondator şi acţionar majoritar al firmei româno-germane SC „TAKE OFF ROMANIA – EUROPA” SRL din Timişoara, înregistrată în 13 iulie 1990, printre primele societăţi mixte din România, Oscar Berger dorea realizarea în oraş a unei reţele de televiziune în cablu menită să distribuie în condiţii sociale un set de programe din vestul Europei.
Scopul acestei firme era, în viziunea lui Oscar Berger, să deschidă ochii românilor, după „Duminica Orbului”, la realităţile occidentale, la ceea ce însemna capitalismul şi nu în ultimul rând adevărata democraţie. Din păcate – deşi disponibilitatea sa de implicare financiară a fost consistentă – datorită lipsei de experienţă a partenerilor români de afaceri, proiectul din 1990 nu s-a concretizat, la acel moment.
Între 1995-2001, Oscar Berger a fost unul din acţionarii principali şi director de marketing la societatea de televiziune prin cablu Hi-Fi Quadral din Timişoara, iar între 2001-2004, a fost acţionar la SC TVS Holding SA Braşov, altă firmă de televiziune prin cablu, care ulterior a fost preluată de gigantul în devenire RCS.
Şi în afacerea cu televizunea prin cablu, Oscar Berger a avut o luptă de dus, împotriva sistemului care obstrucţiona dezvoltarea firească a pieţelor şi libera concurenţă, favorizând anumite firme.
Oricum, ceea ce s-a numit „Războiul cablului” s-a teminat prin cumpărarea firmelor mici de către „elefanţii” domeniului şi împărţirea pieţei româneşti între doar câteva companii mari.
Din vânzarea acţiunilor la firmele de cablu, Oscar Berger a obţinut câteva sute de mii de dolari, mare parte fiind apoi cheltuită cu editarea ziarului „Timişoara” şi cu încercarea de a asigura publicaţiei independenţă totală, prin achiziţionarea unei tipografii proprii. O serie de evoluţii nefericite ale pieţei, crahul din 2008 şi încăpăţânarea lui Oscar Berger de a nu accepta sprijin financiar pe filieră politică au condus la epuizarea banilor în mai puţin de un deceniu.
Retrocedarea în condiţii discutabile a halei pe care o amenajase şi în care investise serios pentru a instala tipografia, a făcut ca ziarul „Timişoara” să se tipărească din nou la terţe tipografii, cu, evident, costuri mult mai mari. În final, linia tipografică în care ziarul investise zecii de mii de euro a ajuns pe mâna mafiei fierului vechi, fiind furată din halele în care fusese depozitată pentru conservare. De precizat că în pragul campaniei electorale din 2008, Oscar Berger a primit o ofertă consistentă pentru a vinde ziarul, circa 350.000 de euro, de la un om de afaceri local, dar a declinat oferta, pentru a evita ca ziarul Timişoara să lovească politic în primarul de atunci, Gheorghe Ciuhandu, pe care Oscar îl susţinea în mod necondiţionat, din pură convingere.

Oscar, luptătorul

Întreaga viaţă a lui Oscar a fost presărată de provocări pe care le-a abordat cu un curaj şi, mai ales, cu o îndârjire hărăzite doar marilor luptători. Din tinereţe când, urmărit de securitate pentru apartenenţa etnică şi pentru curajul de avea opinii democratice contra regimului, a luat viaţa în piept şi a plecat la Bucureşti pentru a se face cineast, pentru ca apoi să se arunce în hăţişul societăţii competiţionale din lumea liberă şi, după aproape 20 de ani de occident, să se întoarcă definitiv într-o Românie pe care voia să o schimbe, până la ultimele sale zile, totul a fost pentru Oscar o mare luptă.
Susţinerea ziarului „Timişoara”, vreme de 18 ani, pe o piaţă de presă de pe care dispăreau, una după alta, mai toate publicaţiile apărute după 1989, iar în format tipărit nu mai apare acum aproape nimic, a fost, poate, cea mai mare luptă.
La scurt timp de la preluarea unei publicaţii simbol pentru Revoluţie, Timişoara şi chiar România democratică, dar aflată atunci în pragul falimentului, Oscar Berger a avut de înfruntat momente grele.
După o campanie denigratoare la nivel naţional, la doar trei ani de la preluarea ziarului, „greva de pe submarin”, cum a botezat-o chiar el, adică momentul în care majoritatea vechii echipe de redactori a demisionat în bloc, a lăsat redacţia aproape goală. Doar trei-patru jurnalişti au fost atunci alături de ziar şi de Oscar, echipă restrânsă din care am avut onoarea să fac parte şi eu, dar care a reuşit, preţ de aproape trei luni, să scoată zilnic ediţiile unui ziar de 24 de pagini, într-o perioadă în care informaţiile se culegeau pe teren şi ştirile trebuiau scrise şi nu copiate de pe internet...
Oscar a avut puterea să reformeze perpetuu echipa ziarului, alta şi alta mereu, lansând şi formând generaţie după generaţie de jurnalişti. Nu e aici locul statisticilor, dar, azi, în presa timişoreană şi naţională semnează sute de jurnalişti care au trecut prin şcoala de presă a ziarului „Timişoara” şi, fireşte, a lui Oscar.
Ultima mare luptă, cea mai inegală, pe care viaţa i-a hărăzit-o lui Oscar a început la mijlocul lui 2010, odată cu descoperirea unei boli care nu iartă...
Ziarul ajunsese atunci la trei ediţii pe săptămână şi avea ca echipă redacţională patru tinere jurnaliste şi câţiva colaboratori. Pentru prima oară, Oscar a luat atunci decizia opririi ziarului, pregătit pentru o grea intervenţie chirugicală. Era august şi ziarul a făcut, după 23 de ani, prima pauză de o lună. L-am convins atunci pe Oscar - din nou trebuie să o spun, am avut acest privilegiu - să reia din septembrie următor ziarul, dar într-un nou format, hebdomadar, cu un nou layout şi o structură adecvată, în paralel cu lansarea celui de-al doilea site web al ziarului, unul de ştiri, complementar celui cu arhiva ediţiilor tipărite.
A fost un nou început pentru Oscar, care s-a întors după cumplita operaţie şi şi-a reluat lupta pe baricada democraţiei, din postura sa de editor şi director de ziar. La doar câteva luni, în miez de iarnă, pe un ger cumplit, Oscar s-a înarmat cu un nou konzept la care lucrase o săptămână şi a plecat la Bucureşti pentru a se pune gratuit la dispoziţia şi în slujba construcţiei unei noi drepte, spera el imaculată, precum Albă ca Zăpada, la nivel naţional. Sigur că, lovindu-se de miticism şi de propaganda (dez)amăgitoare românească, Oscar s-a întors aşa cum a plecat, uşor dezamăgit, dar cu speranţa că, poate, mâine, va putea schimba ceva în societatea noastră. A continuat lupta sa pe cele două imposibile fronturi, cu boala şi cu reformarea societăţii româneşti, încă trei ani, refuzând să stea departe de bătălia politică şi susţinând, a câta oară, tabăra ”răului cel mai mic”. Ultima lovitură a venit în anul 2013, din partea administraţiei locale, care a instituit o chirie aberantă pentru sediul dărăpănat în care, vreme de peste două decenii, s-a scris ziarul „Timişoara” şi s-a consemnat istoria acestui oraş. Mutarea sediului redacţiei l-a consumat prea mult pe neobositul luptător, iar boala, necruţătoare, l-a doborât în noaptea care a urmat predării cheilor redacţiei...
Rămâne, însă, vie în conştiinţa noastră, a celor care l-au cunoscut, au lucrat cu el şi au învăţat de la el, spiritul său de etern luptător, care s-a identificat cu spiritul oraşului în care s-a născut şi în care s-a sfârşit. Oscar Berger a fost şi va rămâne parte a Spiritului Timişoarei.

Urmărit de securitate, decorat de Rege

Recunoaşterea activităţii depuse de Oscar Berger în slujba principiilor sale poate fi încadrată între două momente cheie, unul cu conotaţie negativă, unul cu conotaţie pozitivă.
Primul ar fi cel al activităţii depuse înainte de 1989, care este detaliată în rândurile anterioare, o activitate pentru care securitatea l-a considerat pe Oscar a fi un „element duşmănos” la adresa statului comunist. În anul 2003, Oscar Berger
a reuşit să obţină de la CNSAS o copie după dosarul care i-a fost întocmit de securitate între 1964 şi 1968, copie pe care a publicat-o integral în 2004, în volumul „Dosar de verificare privind pe Berger Oscar: De la urmărit la urmăritor”. Totuşi, dosarul găsit în arhivele CNSAS este incomplet, iar acest lucru rezultă din două documente. Primul, pagina 179 din dosar, care spune că dosarul a fost închis şi clasat în ianuarie 1968. Totuşi, la dosar mai există şi o pagină 183, iar în martie-aprilie 1969, în ultimul an de facultate, Oscar îşi aducea aminte cum a fost ridicat de securitate pentru a fi interogat şi... avertizat. Al doilea îl reprezintă „Cartea Albă a Securităţii”, în care este specificat faptul că, în septembrie 1984 (deci la mai bine de 15 ani de la prezumtiva închidere a dosarului), „cetăţeanul vest german originar din România” Oscar Berger era urmărit pentru „preocupări necorespunzătoare” în cadrul unor acţiuni de cooperare pe linie de cinematografie. Probabil că restul dosarului întocmit de securitate lui Oscar Berger va putea fi găsit în momentul în care cei care s-au ocupat de el se vor fi retras din activitate.
Al doilea moment cheie poate fi consemnat în mai 2011, moment în care Majestatea Sa Regele Mihai I al României l-a decorat pe Oscar Berger cu Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate. A fost cea mai mare recunoaştere pe care a primit-o vreodată Oscar, o recunoaştere pe care nici în timpul vieţii sale şi nici acum nimic altceva nu ar putea să o mai egaleze. Revistele, zecile de suplimente, sutele de pagini, miile de articole scrise de Oscar, acţiunile organizate de acesta sau cele la care a luat parte, cele două ediţii ale cărţii „Majestatea Sa Regele Mihai I şi Casa Regală oglindite în ziarul Timişoara” şi-au găsit o recompensă pe care Oscar nu a cerut-o (aşa cum nu a cerut niciodată nimic în schimbul lucrurilor pe care le făcea urmându-şi crezurile) şi la care nici nu se aştepta, dar care avea să-l facă să spună, în 11 mai 2011, după ceremonia de decorare de la Palatul Elisabeta: „Totuşi, munca mea din toţi aceşti ani nu a fost în zadar!”.


Redacţia „Timişoara”