„Inspirația poate să vină din ceea ce văd în jurul meu pe stradă, dintr-un tablou, dintr-un film vechi.”

 

Prima colecție semnată Anamaria Radu a prins, de curând, contur. Piese vestimentare ce exprimă multă feminitate și sensibilitate, linii curbe, mătase, imprimeuri florale, culori calde. Inspirată de tablourile renumitului pictor austriac Gustav Klimt, colecția este rezultatul pasiunii pentru creație și a multor ore de muncă.  

Anamaria, o tânără prezență într-o industrie în care nu e ușor să te faci remarcat, spune, cu încredere, că „dacă îți urmezi pasiunea, cu siguranță, munca va da roade la un moment dat”. 

 

- Spune-ne despre pasiunea ta pentru designul vestimentar. Când ai observat că te atrage acest domeniul, al modei, și când ai decis că asta este ceea ce vrei să faci?

- Încă din copilărie am realizat că am o pasiune pentru cusut și pentru creație în general. Mereu am simțit că vreau sa învăț tot ce ține de acest domeniu, al creației vestimentare, însă provenind dintr-un orășel foarte mic, neavând o școală de artă în orașul meu, am ales sa fac filologie și mai apoi să urmez Facultatea de Litere la Timișoara. 

Știind totuși ce mă pasionează cu adevărat, în timpul facultății mi-am cumparat o mașină de cusut și am decis să fac un curs de croitorie și construcție de tipare.
Atunci am conștientizat că nu mă mai pot opri din cusut și din învățat. 

 

- De la o idee, la realizarea proiectului imaginat, e de obicei cale lungă și anevoioasă. Este greu să devii designer vestimentar în România? 

- În prezent sunt studentă la școala de modă “Istituto di Moda Burgo, Romania”, unde am șansa să dezvolt tehnici deosebite de cusut și să învăț să desenez pentru a deveni cu adevărat un designer vestimentar.

Într-adevăr, această cale, mai ales în România, este lungă și anevoioasă. Dar sunt conștientă că nu este ușor, muncesc foarte mult, de mulți ani, sunt ambițioasă, sunt perseverentă și cred că nimic nu mă poate opri.

 

- Care a fost cel mai important sfat pe care l-ai primit la începutul carierei? 

- Sfaturi nu am primit, dar cred că cel mai important lucru, încă de la început, a fost că am avut susținerea celor dragi mie. Mereu m-au încurajat să continui cu creația când au văzut ce pot realiza cu mâinile mele.

 

- Cum apreciezi poziționarea României și a Timișoarei în ceea ce înseamnă industria modei?

- Cred că este destul de greu să vorbești în România despre o industrie a modei în adevăratul sens al cuvântului. Nu contest că avem designeri foarte buni, dar ne lipsește acea cultură a modei. Din păcate nu avem repere extraordinare pe care să le aducem în discuție. 

La noi în țară, Bucureștiul e mai degrabă un „centru al modei”, pentru că acolo se organizează evenimente ale unor reviste de modă din România, există redactori de modă, stiliști, fotografi. În Timișoara această industrie nu e atât de dezvoltată. Școala de modă pe care o frecventez este o oportunitate, este prima școală de modă cu specific italian din România. Deci este un plus pentru Timișoara.

Știm foarte bine cât de buni sunt italienii în această industrie, iar faptul că avem o astfel de școală, unde se aplică aceleași metode ca în atelierele din Milano, este de prețuit pentru cei care vor să se afirme în acest domeniu. 

 

 

- Care a fost cel mai satisfăcător moment de când ai ales să îți urmezi pasiunea? Dar cel mai dificil?

- Cel mai satisfăcător moment a fost acela în care am văzut că primesc feedback-uri pozitive și că sunt foarte apreciată pentru ceea ce fac.

Cele mai dificile momente, pentru că sunt mai multe, sunt acelea în care oboseala mă mai ajunge din urmă. 

 

- De unde începe procesul de creație? Cum prinde contur un obiect vestimentar?

- Inspirația poate să vină din trăirile mele, dintr-un studiu făcut pe baza unei teme alese, din ceea ce văd în jurul meu pe stradă, dintr-un tablou, dintr-un film vechi, din orice îmi place.

Pentru a realiza un obiect vestimentar pornesc de la o idee, un desen, aleg paleta de culori, aleg țesătura din care vreau să îl realizez, fac tiparul de bază, dezvolt acel tipar în funcție de croiul pe care l-am ales, croiesc, cos, finisez produsul.

 

- Care a fost prima piesă de îmbrăcăminte pe care ai realizat-o?

- Prima piesă vestimentară pe care am realizat-o a fost o fustă pe care am cusut-o în clasa a VI-a, la ora de lucru manual. Era recroită dintr-o fustă a mamei mele. Nu voi uita niciodată țesătura, o stofă cu imprimeu tartan, pe care am purtat-o foarte mult, în diferite ocazii.

 

- Știu că de curând ai lansat prima colecție semnată Anamaria Radu. Colecția exprimă multă feminitate: mătase, flori, nasturi-bijuterie, linii curbe. Elemente ușor diferite de ceea ce am văzut în ultimii ani pe podiumuri. Ce te-a inspirat în realizarea ei?

- Colecția conține cinci outfituri clasice. Piese unice, care nu se demodează, cum ar fi paltonul, sau rochia lejeră, din mătase, asortată cu o jachetă. 

Am pornit de la tabloul Sărutul, al lui Gustav Klimt, alegând paleta de culori și tematica florilor.

Așa cum creațiile lui redau imagini pline de senzualitate și delicatețe, am vrut ca și colecția mea să exprime feminitate și sensibilitate.

 

 

- Cum ai defini stilul pe care îl promovezi prin creațiile tale? Există elemente definitorii?

- Stilul romantic, care pentru mine este ca o emoție plină de intensitate, elementele definitorii fiind țesăturile delicate și imprimeurile florale. 

 

- Cum este persoana care îți poartă creațiile?

- Cred că ar trebui sa fie o femeie simplă, caracterizată de stilul clasic. Însă cel mai important lucru este că ar trebui să se simtă bine în ceea ce poartă.

 

- E greu să îți promovezi creațiile, să te „faci văzută”, mai ales acum, în contextul pandemiei?

- Da, este foarte greu. Mai ales atunci când faci tu totul, începând de la conceptul colecției, la croit, cusut, styling, fotografie, editare, texte, gestiunea firmei etc. 

Acum, în contextul pandemiei, este și mai greu pentru că nu mai sunt evenimente, oamenii nu își mai cumpără haine deosebite, unice. Le preferă pe cele mai lejere, din materiale mai puțin prețioase, cumpărate eventual online, de la magazine mass market. 

Dar trebuie să trăim cu speranța că lucrurile se vor îndrepta și că vor exista oameni care să aprecieze hainele lucrate manual, cu multă atenție. Important este să faci, să nu renunți niciodată, oricât de greu ar fi. Să îți urmezi pasiunea și, cu siguranță, munca va da roade la un moment dat. 

 

- Ce îți propui pentru viitorul apropiat? 

- Îmi propun să continui cu școala de modă și să încep o nouă colecție.

 

- Proiecte pe termen lung?

- Vreau să nu mă opresc niciodată din studiu, să învăț cât mai multe, să lucrez intens pentru scopul meu final, acela de a performa în arta creației. 

 

Ioana NICOLESCU