Traseul clasic înspre Lacul Buhui

Turiştii ce vin cu trenul de la Oraviţa coboară în Gara Anina, de unde, per-pedes sau cu autobuzul oraşului, urcă pe şoseaua ce duce înspre cartierul Steierdorf şi, după aproximativ trei kilometri, ajung la Cimitirul din Sigismund. În acelaşi punct trebuie să ajungă şi cei ce vin pe DN 57B, dinspre Bozovici & Oraviţa şi intră prin Steierdorf, dar şi cei veniţi pe DN 58, dinspre Reşiţa, care depăşesc cartierul Celnic şi trec prin centrul Aninei.
De la Cimitirul din Sigismund toţi vor urca pe drumul asfaltat dintre cele două părţi ale sale sau folosind scurtătura şi, după aproximativ 1,5 kilometri şi ½ oră, la mersul per-pedes, se ajunge pe Platoul Maial. De aici, pe drumul din dreapta, care coboară, după 4 kilometri prin pădurea de fag şi carpen, se ajunge lângă Lacul Buhui. Şi, după o porţiune ce se apropie la caţiva zeci de centimetri de mal, la Barajul Buhui.

Barajul şi Lacul Buhui

Pârâul Buhui, din apele căruia s-a format lacul, izvorăşte de sub masivul Glăvan, situat în Munţii Aninei. Pe fundul actual al Lacului Buhui, în 1884, administraţia austro-ungară a durat un Canton Silvic şi o Clocitoare (păstrăvărie). Din pricina rocilor predominant calcaroase, această suprafaţă s-a prăbuşit şi, într-o primă fază, s-a format un lac de prăbuşire naturală, ale cărui ape au acoperit cele două obiective. Dar se punea tot mai acut problema aprovizionării cu apă potabilă a Aninei şi, în acest context, între 1908/1909, a fost construit un Baraj de 60 de metri lungime, 15 metri lăţime la bază şi 4 metri lăţime la coronament.
Acesta este actul de naştere al celui mai vechi Baraj şi Lac artificial din România, cu o suprafaţă de 10 hectare, o lungime de peste un kilometru, adâncimea maximă 27 metri şi un volum de apă de 500.000 metri cubi. Lacul Buhui, care privit de sus are formă de vultur, pe malul său drept, pornind din amonte, este înconjurat de o pădure de brazi, pigmentată înspre apă cu mesteceni spectaculoşi ca efect cromatic. În timp ce malul stâng este străjuit de pădurea de fagi. Priveliştea este incredibilă şi de-a dreptul romantică în fiecare anotimp. Arborii se oglindesc invers în apa limpede şi verzuie, iar liniştea, atunci când nu adie vântul, pare că a încremenit curgerea timpului.
Buhuiul este un loc fabulos pentru relaxare şi refacere, cu o ofertă bogată şi imposibil de ocolit: plimbări lejere în diferite faze ale zilei, drumeţii în zonă, pescuit, înot, plimbări cu barca, sporturi nautice, scufundări. Socotit Veneţia Banatului, Lacul Buhui a fost una din destinaţiile preferate ale regelui Ferdinand. Însoţit de regina Maria şi prinţesa Ileana, regele Ferdinand a venit la Anina, în 1926, pentru a vizita mina care pe atunci îi purta numele. Cu această ocazie a vizitat şi Buhuiul, dar, deşi a fost încântat de zonă, nu a revenit din cauza bolii ce îl răpune în 1927. O altă figură legendară s-a abătut pe la Buhui, însă cu mult înainte de Majestatea Sa Regele Ferdinand. Este liberalul Ion C. Brătianu, premier al României, aflat în această funcţie în cea de-a doua perioadă 1881 – 1888. Prezenţa ilustrului politician la Buhui a fost posibilă după 1884 şi a rămas în istoria locului ca un pescar desăvârşit ce a reuşit să prindă un păstrăv american uriaş, de 7 kilograme, expus, ulterior, la Paris.

Cabana Buhui. Trasee turistice în zonă

La câteva sute de metri de Baraj îşi fac apariţia Cantonul Silvic şi Cabana Buhui, construite şi administrate de Direcţia Silvică din Caraş Severin. Cabana propriu-zisă are o cameră la parter şi patru la etaj, care pot găzdui zece persoane, două grupuri sanitare, bucătărie cu frigider, aragaz, grătare, ceaune, oale, cratiţe, tacâmuri, farfurii şi pahare de toate felurile. Dar mai există o clădire din lemn, construită pe piloni de beton înfipţi în lac, care găzduieşte Sala de mese şi protocol şi un Club, din care nu lipsesc televizorul şi masa de biliard.
Locul este ideal pentru odihnă, plajă, pescuit (crap, caracudă, roşioară, clean şi tot mai rar păstrăv), sporturi nautice şi există posibilităţi de campare, loc de joacă pentru copii, teren de sport. Problema cea mare este a locurilor de cazare, întrucât, în ultimii ani, Cabana Buhui este asaltată şi rezervată aproape tot anul. Din acest loc se poate pleca pe mai multe trasee dintre care vă propunem două.

Spre Izbucul Caraşului

Traseul este marcat cu triunghi galben. De la Cabana Buhui se porneşte înspre Cantonul Cârneala, situat la aproximativ 3,5 kilometri, apoi pe potecă se ia la dreapta şi se coboară într-alt drum forestier. Ţinem dreapta, în continuare, şi pe partea stângă apar doi brazi înalţi, înveliţi de iederă. De la ei, în aproximativ jumătate de oră se ajunge la Izbucul Caraşului. Legenda spune că aici se îndeplineşte orice dorinţă atunci când dimineaţa plouă şi apoi apare Curcubeul. Auzind legenda de la bunicul său, un băiat îndrăgostit de pădure şi munte şi prietena sa, pe care o chema Caraş, merg în acest loc. Dimineaţa plouă, iese Curcubeul şi băiatul îşi doreşte să devină vultur. Dorinţa i se îndeplineşte, se transformă în vultur, iar fata, ca să îl poată vedea cât mai des, o roagă pe Zâna Pădurii şi acesta o transformă în apă curgătoare.

Traseul spre Cheile Nerei

Este marcat albastru cu alb. De la Cabana Buhui se merge la Baraj şi, în continuare, pe drumul ce duce spre Platoul Maial. La prima intersecţie se trece pe drumul forestier din stânga, ce conduce spre coada Lacului Buhui. Urmând Pârâul Buhui, se ajunge la izvorul acestuia de la baza Glăvanului şi apoi se urcă spre Culmea Zăbălului. Se coboară în cătunul Miniş, se trece pe la Cabana şi Lacul Gura Golumbului, apoi se urcă pe Platul Niciovacia şi mai departe în Poiana Roşchi, de sub vârful Leordiş. Acesta are 1160 de metri şi este cel mai înalt vârf din Munţii Aninei. De aici drumul forestier coboară înspre Şopotul Nou din Munţii Locvei, unde încep Cheile Nerei.


George LÂNĂ


PS Pentru clarificări în materie de trasee în Munţii Aninei şi Locvei, vă invit să îl sunaţi pe prietenul nostru Nicu Şuşară, pe 0742655820.