Cu acest material inaugurăm o nouă rubrică, „Tineri performanţi - fală pentru Banat şi România”, fără, însă, a respecta apariţia săptămânală. Ne propunem, în acest fel, să vă facem cunoştinţă cu tineri valoroşi, plecaţi, din Timişoara şi din întreg Banatul, să studieze în străinătate. Performanţele obţinute în timpul studiilor şi, ulterior, la locul de muncă, şi modul în care gândesc le fac cinste şi fală lor, familiilor din care provin şi, nu în ultimul rând, Banatului şi României. Ei pot fi exemple pentru cei tineri, ajunşi să îşi aleagă profesia şi locul în care se vor pregăti şi specializa în respectivul domeniu. Între altele, vom afla de ce au ales să nu studieze în ţară, ce le oferă străinătatea în diferite faze ale pregătirii şi după ocuparea unui post, dar şi alte lucruri interesante. Ne imaginăm că toate acestea vor putea schimba, cât mai curând, optica, principiile şi pretenţiile din învăţământul superior românesc, astfel încât să încurajeze exclusiv performanţa.

Părinţi. Dascăli. Performanţe şcolare

Timişoreanca Noemi Suru, ce face de câţiva ani performanţă la Londra, este fiica teregoveanului Adrian Suru şi a Simonei (originară din Baia Mare şi fostă colegă la ziarul Timişoara), ambii absolvenţi ai Politehnicii din Timişoara. S-a născut la 27 martie 1995 şi în clasele I-IV a fost elevă la Generală 22, unde învăţătoare i-a fost doamna Rodica Volungan. Din clasa a V-a a devenit eleva Colegiului Naţional „CD Loga”, unde, extrem de studioasă, a obţinut media 10 în toţi anii de studiu. În respectiva perioadă, învaţă maghiara şi engleza şi descoperă cărţile în engleză cu Harry Potter. Este activă în Centrul de excelenţă în matematică şi participă la Olimpiadele de mate, fizică, informatică şi engleză. Învaţă de rupe, însă, îşi face timp şi pentru tenis, ski şi înnot.
Simţind că profilul liceului i se potriveşte, rămâne la Loga, intră în clasa a IX-a cu media 9,96 şi, deşi studiază mai puţin ca în şcoala generală, la sfârşitul celor patru ani de studiu obţine medii astronomice: anul I - 9,97, anul II - 10, anul III - 9,96 şi anul IV - 10. În perioada liceului are doi dascăli model, pe Adrian Nemeş, de mate, şi pe Romaniţa Jumanca de engleză. Nu ia ore, însă aceştia se ocupă de pregătirea ei suplimentară pentru olimpiadele de profil, la care participă, constant, alături de cea de informatică, ajungând de fiecare dată printre primii zece la nivel de judeţ. Tot acum învaţă germana şi intră în Echipa de Dezbateri academice (Debate), cu care participă la concursuri în ţară şi în străinătate (Durham - Marea Britanie). În 2014, obţine Premiul I pentru cel mai bun vorbitor la Ediţia a VIII-a a Turneului Saint George City of Debate. Participă, de asemenea, la diverse acţiuni de voluntariat şi devine membră a Clubului „Interact”. Şi, tot în 2014, membră a Societăţii MENSA, din Oxford, fondată în 1946, care are scopul de a identifica şi pune în legătură oameni cu un coeficient foarte înalt de inteligenţă. Vă mai spunem că Noemi Suru făcea parte dintr-o clasă a XII-a cu 20 de elevi, din care 13 au intrat la universităţi de stat din ţară: medicină, automatizări şi calculatoare, economie. Iar 7 în străinătate: 2 în Marea Britanie, 2 în Austria, 2 în Germania şi 1 în Statele Unite. Unul din cei doi admişi în MB este personajul principal al acestui material.
Domnişoara Noemi a terminat Imperial College din Londra, care, la admitere se afla pe locul I european şi pe locul II mondial în Topul universităţilor şi se situează, constant, în Top 10 al acestora. Nu a avut bursă, însă a primit, cu titlu de împrumut, 9 mii lire sterline/an de la Guvernul Britanic, acesta fiind costul pentru studenţii din UE şi UK. A făcut, apoi, un masterat integrat cu licenţa în matematică, ce a însemnat trei ani, plus unul echivalent cu master şi asta pentru că media din cei trei ani depăşea un anumit prag. Deci în loc să termine deodată cu majoritatea colegilor a avut un an de studiu în plus, în care cerinţele de trecere a examenelor erau mai mari şi implicau mai mult studiu individual. În plus, în acel an de studiu, trebuia finalizată şi predată o teză imediat după examene, la începutul verii. Pe de altă parte, un master separat este, cel mai adesea, unul mai specializat.
Pentru a evita monotonia, ce se poate instala în orice text, am ales să redăm ultima parte a discuţiei ca dialog. În acest fel, domnişoara Noemi Suru va reuşi să vă vorbească, pe direct şi mult mai concludent despre sine.


- De ce ai ales Londra?


- Am aplicat doar la facultăţi din Londra, care erau în Top 10, la momentul respectiv, şi din spirit competitiv am încercat să văd dacă pot fi acceptată. Nu am insistat ca singura opţiune să fie în străinătate, de aceea nu am luat în considerare alte ţări sau facultăţi care să nu fie în Top 10. Dacă nu intram, optam pentru o facultate la Timişoara. Auzind poveşti despre ce experienţe de facultate aveau colegii mei în România, încă din primul an mi s-a confirmat că aveam parte, într-adevăr, de alt standard de educaţie. Nu erau doar profesorii şi materiile diferite, ci am avut parte şi de o seriozitate mult mai mare la examene, de corectitudine, confidenţialitatea rezultatelor, cât şi mai multe oportunităţi în ce priveşte organizaţiile studenţeşti, organizate în funcţie de hobbiuri, sporturi, scopuri caritabile, scopuri de schimbare socială, societăţi culturale, voluntariat şi evenimente.


- Unde ai aplicat după studii?


- Încă din perioada facultăţii am aplicat la un intership în cadrul Deutsche Bank în domeniul tehnologiei. Pentru a fi acceptată, am avut de completat un chestionar online, cu date personale, am depus un CV, de o pagină, cu experienţa, calificările şi aptitudinile şi o scrisoare de intenţie pentru a motiva interesul de a lucra, în domeniul tehnologiei, la Deutsche Bank. În urma aplicaţiei online, am fost invitată să fac două teste online, unul de logică şi unul de personalitate şi apoi, la o primă rundă de interviuri. Mi-a fost alocat un buddy (un angajat care a terminat recent facultatea şi lucra în cadrul DB), care m-a ajutat cu pregătirea pentru interviu şi care mi-a făcut cunoscută practica/cultura din bancă. După ce am trecut de interviul iniţial, am fost invitată pentru un assessment day. Acesta a constat în trei runde de interviuri. Primul pe baza unui document care mi-a fost oferit spre analiză, după care trebuia să prezint un plan de implementare tehnică. Cel de-al doilea interviu era unul tehnic, iar cel de-al treilea concentrat pe competenţe.


- Cât a durat acest „asediu” şi ce a urmat după interviuri?


- Întregul proces de aplicare, testare şi interviuri a durat în jur de două luni, fiind o perioadă de una-două săptămâni între etape. Pe baza acestora mi s-a oferit un loc în Programul de intership din Londra, la care au luat parte aproximativ 40 de studenţi din Marea Britanie şi nu numai (se putea aplica şi din alte ţări, am avut colegi din Franţa şi Spania). În urma intership-ului, de opt săptămâni, mi s-a oferit un loc în schema de graduate. Care implică un training de şapte săptămâni şi două rotaţii în echipă diferite de tehnologie, de câte şase luni înainte de alegerea unui post final, după terminarea facultăţii.


- Ce te-a determinat, totuşi, să rămâi la Londra?


- Am întâlnit mai mulţi prieteni şi colegi performanţi, la care nu am simţit invidie. Ei m-au susţinut să mă dezvolt şi s-au bucurat de reuşitele mele. Trăind într-un mediu competitiv şi pozitiv, am fost determinată să am mereu aşteptări tot mai mari de la mine, să muncesc mai mult pentru ceea doream să realizez şi să am încredere că o să reuşesc. Odată cu terminarea facultăţii, am început imediat să lucrez în domeniul de care am fost interesată şi am găsit aceeaşi cultură, în care oamenii apreciază efortul şi talentul. Am fost susţinută de mulţi oameni încă de la început, de colegi care s-au străduit să mă înveţe să programez, să codez mai bine, să socializez şi să mă fac cunoscută, apreciată, dar şi cum să îmi asigur o viitoare promovare. Am rămas la Londra pentru job şi pentru aceste oportunităţi, pentru cultură, dar şi pentru că sexismul (discriminarea femeilor în faţa bărbaţilor) nu a fost tolerat niciodată în timpul facultăţii, în interviuri sau la locul de muncă.


- Vei rămâne definitiv acolo sau te vei întoarce?


- Nu am stabilit încă, momentan îmi pare benefic să rămân.


- Cât câştigi la jobul tău şi cum te descurci?


- Încă de când am început, am avut un salariu considerat foarte bun pentru un proaspăt absolvent, nu am avut probleme financiare niciodată. Acum, la doi ani şi jumătate de când am fost angajată full time (după terminarea facultăţii), salariul a crescut cu 40% de când am început şi am fost promovată. În plus, anul trecut, pentru că am lucrat voluntar la un proiect intern, pentru a-mi dezvolta abilităţi de programare/codat, am primit un bonus de 10% din salariul anual, ca urmare a recunoaşterii eforturilor individuale. Odată cu efortul depus şi interesul demonstrat pentru a mă dezvolta, am fost mereu susţinută, şi, când era posibil, recompensată pentru performanţele mele.


- Ce îţi poţi permite din salariu?


- Mi-am permis să îmi plătesc integral datoriile la împrumutul acordat de Guvernul Britanic pentru taxele de studii, fără eforturi prea mari, îmi permit o chirie într-o zonă bună din Londra, am călătorit când a fost posibil, am ieşit în oraş cu prietenii, mi-am comandat echipamente tehnice, când am vrut sau când am avut nevoie. Într-un cuvânt, mi-am putut permite orice pentru o viaţă liniştită şi plăcută.


- Ai pomenit, în câteva rânduri, de prieteni. Există, cu adevărat, şi cum îi alegi?


- Mi-am făcut prieteni în facultate, prin cunoştinţe, dar şi la locul de muncă. Mereu am găsit în jurul meu persoane de la care am avut multe de învăţat. Am fost norocoasă, din acest punct de vedere, pentru că de la o prietenie mă aştept nu doar să mă înţeleg cu cineva, dar şi să simt că mă dezvolt personal sau profesional în urma timpului petrecut împreună şi a conversaţiilor avute. În majoritatea cazurilor, de la cunoştinţe la prietenii am ajuns în timp, odată cu descoperirea intereselor comune. Londra oferă foarte multe pe plan social, de la evenimente profesionale, la petreceri sau restaurante de orice specific, în fiecare zi. Oportunităţi de a descoperi ceva nou sunt mereu, iar eu am fost curioasă să încerc cât mai multe şi, în mod natural, am ajuns să fiu prietenă cu cei care vor să îşi petreacă puţinul timp liber similar cu mine.


- Care sunt atuurile tale ca tânăr specialist român ce munceşte în străinătate?


- Ceea ce cred că m-a ajutat să ies în evidenţă, atât în perioada facultăţii, cât şi la locul de muncă, a fost faptul că aveam abilităţi tehnice şi de matematică. Am reuşit de fiecare dată să îmi susţin munca şi să mă prezint fără probleme. Când lucram la proiecte şi mai ales la teza de lucrare, pe lângă explicaţia matematică am încercat să detaliez în cuvinte ceea ce încercam să demonstrez de ce şi ce impact are, lucru care m-a separat de restul colegilor care scriau doar soluţia. La fel şi la locul de muncă, pe lângă că sunt apreciată pentru cum lucrez, documentez ceea ce fac şi prezint totul în şedinţele de lucru.


- Ce te-a ajutat să alegi această cale?


- Cred că multe din calităţile de oratorie şi de logică le-am dobândit în liceu, unde am făcut parte din echipa de Dezbateri Academice (Debate). Dar şi pentru că am avut în programa şcolară de acasă, din România, toate materiile, nu doar cele de specialitate. Fiind la secţia de matematică-informatică, pe lângă orele de mate şi info am avut ore de engleză, română, biologie, istorie, geografie etc. La toate aceste materii erau aşteptări diferite şi, în cele din urmă, toate mi-au asigurat calităţi în plus, m-au determinat să învăţ să mă adaptez şi să mă asigur că răspunsurile mele şi modul de învăţare acopereau cât mai multe modalităţi/stiluri de corectare.


- În ce condiţii te-ai întoarce în ţară?


- M-aş întoarce dacă ar fi oportunităţi profesionale mai competitive şi cu o cultură bazată pe egalitate de şansă, care promovează performanţa.

George LÂNĂ

PS Întrucât domnişoara Noemi împlineşte, în 27 martie, o frumoasă vârstă, îi dorim, alături de prieteni şi de familie, multă sănătate, putere de muncă, glorie profesională, bucurii de tot felul şi La mulţi ani!