Intrarea Certej în Peşteră

Situată în Munţii calcaroşi ai Aninei, în platoul numit Colonovăţ, în care relieful carstic, de suprafaţă şi de adâncime, este extrem de bine reprezentat, Peştera Buhui are o lungime de 3.217 metri. Şi este, după Peştera Comarnic, a doua din Munţii Banatului.
Peştera Buhui este una dintre cele mai mari peşteri din Banat şi din ţară şi impresionează atât prin dimensiuni cât şi prin marea varietate a galeriilor şi sălilor fosile garnisite cu concreţiuni. Prezintă importanţă ştiinţifică datorită hidrologiei carstice şi a biospeologiei, încât în 1969 a fost propusă ca Rezervaţie speologică. Peştera Buhui este neamenajată şi puţin vizitată. Galeria principală, ce măsoară 2100 de metri, este străbătută de pârâul Buhui şi, ca urmare, cei care se aventurează trebuie să aibă experienţă în explorarea peşterilor cu apă şi, evident, echipament adecvat. Pentru parcurgerea ei, per-pedes şi cu barca, este nevoie de o zi.
Cum se poate ajunge la Peştera Buhui? Şi dacă pătrunzi pe şosea, dinspre Reşiţa, dar şi dacă faci drumul dinspre Bozovici sau Oraviţa trebuie să ajungi la Cimitirul din Sigismund, pe creasta dealului. Urmăreşti drumul de deasupra acestuia (auto sau per-pedes), ajungi pe platoul Maial, o apuci pe drumul din dreapta, în pantă, şi, după patru kilometri prin pădure, ajungi la Barajul Lacului Buhui. De aici urmezi pârâul ce pleacă din Baraj şi, la un moment dat, vezi că apa se pierde în adâncuri, albia este secată, pe câteva sute de metri, reapare în dreptul Izbucului Certej pentru ca după numai 60-70 de metri să dispară din nou. Aceasta este, practic, Intrarea Certej în Peştera Buhui, nevizibilă din drum din pricina pădurii.
Intrarea este lată de 9 metri şi înaltă de doi metri, iar doar la 20 de metri dăm de galeria principală, care vine din direcţia Lacului Buhui şi, după alţi 20-25 de metri, de un labirint format din câteva galerii. În continuare, plafonul galeriei se ridică până la 6-8 metri şi are hornuri ce depăşesc 12 metri. La cotul următor putem admira Cascada Izvorului, iar după cot Stalagmita botezată Vulturul. În partea stângă, la nivel mai înalt, dăm de o sală cu val stalagmitic, de o buclă a galeriei principale şi o galerie laterală, ascendentă, accesibilă pe doar 60 de metri. După alte câteva cotituri se ajunge în faţa Izbucului Certej, locul în care pârâul Buhui intră în Peşteră.

Grota Intermediară şi Ieşirea din Peşteră

Străbătând valea seacă a pârâului, după un kilometru se ajunge la răspântia Şaua Cuptoare – Drumul Stegului (Anina – Reşiţa). De aici, de-a lungul unei poteci ce urmăreşte o vale seacă, după 200-250 metri, se ajunge la o dolină mare (pâlnie mare în relieful carstic).
Am ajuns, astfel, la Intrarea prin Dolină sau la Grota Intermediară a Peşterii Buhui. Aceasta se află în aval faţă de Intrarea Certej, la aproximativ un kilometru de galeria principală, are o deschidere de 9 metri şi o înălţime de 2,5 metri, prin care o luăm în amonte, până la Trecerea Dificilă, cu bolţi înalte, arcuite gotic, „coloane şi stâlpi îngheţaţi de calcar”. Dincolo de o superbă formaţiune sclipitoare, botezată Cascada Albă, apa se pierde brusc, la baza peretelui stâng şi reapare la 100 de metri mai jos de Grota Intermediară, printr-un Isbuc.
Şi după alţi 70 de metri formează o dornă, cu adâncime de peste trei metri, care poate fi trecută doar cu barca pneumatică. Dincolo de ea se află Cascada Mare, în care apa cade de la o înălţime de trei metri în lac circular, adânc de 2,5 metri.
Din această cauză am fost obligaţi să ne întoarcem la Grota Intermediară, de unde, după 500 de metri, pe potecă, ajungem la Ieşirea din Peştera Buhui, la Grota Buhui, cum i se spune. La ieşirea din Grotă există un baraj ce reţine apa pârâului subteran şi o trimite, printr-un tunel special, construit în 1888/1889 în Anina, ca apă potabilă.
La Grota Buhui, însă, se poate ajunge şi dinspre Celnic (cartier al Aninei) pe drumul înspre lacul Mărghitaş, când, din dreptul Oraşului Nou, se coboară, pe păşune, aproximativ un kilometru.
Peştera este o galerie cu dimensiuni variabile, multe cotituri şi săli mari. Din Galeria Principală, dar şi din sălile pomenite pornesc galerii scurte, cel mai adesea înfundate, cu concreţiuni sau material aluvionar.


George LÂNĂ
Sursa foto: romaniaroute.ro

PS. Crescut în Anina, în adolescenţă şi în prima tinereţe am intrat, în mai multe rânduri, în acestă peşteră, însă niciodată nu am reuşit să o parcurg integral. Dar niciodată nu este prea târziu!