Vine 15 februarie.
Celor mai mulți dintre noi, ziua asta nu le spune mare lucru. Este a 46-a zi a calendarului gregorian. În 1941 România este inclusă în grupul țărilor supuse blocadei britanice. În 1949, pentru prima oară, problema lichidării marii proprietăți agricole a apărut pe ordinea de zi a ședințelor Secretariatului Biroului Politic al C.C. al P.R.M. În 1952 este înmormântat Regele George al VI-lea al Regatului Unit. În 1965 emblema frunzei de arțar a devenit steagul oficial al Canadei. În 1980 a fost lansată la apă prima navă de pescuit oceanic construită în România. În 1990 a fost înființată Uniunea Teatrelor din România - UNITER. În 1991 a luat ființă „Grupul de la Vișegrad”. S-au născut, în 15 februarie, Galileo Galilei, Regele Ludovic al XV-lea al Franței, Titu Maiorescu, Spiru Haret, Louis Renault, Dinu C. Giurescu, Petre Stoica, Iosif Sava, Jane Seymour și George Ivașcu. Tot pe 15 februarie au murit Papa Lucius al II-lea, Împăratul Ferdinand al II-lea, Constantin Hurmuzachi, Dimitrie Ghica, Nat King Cole și Richard Fenyman.
Pentru noi, cei din redacția „Timișoara”, 15 februarie însemna, însă, mult mai mult. Era ziua de naștere a lui Oscar Berger.

Oscar Berger s-a născut în 15 februarie 1947 la Timişoara, în Iosefin. Între 1964-1969 a urmat cursurile Facultății de Electrotehnică din Timişoara, în paralel realizând mai multe filme pe 16 mm la cine-cluburile Gaudeamus şi CFR, care i-au adus câteva premii naționale. Pasionat de cinematografie, în 1969 a plecat la București unde, până în 1974, a trecut prin pozițiile de scenarist, asistent de regie, regizor secund și regizor principal la Studioul Cinematografic Bucureşti de la Buftea. A fost co-regizor la șase episoade din serialul “Cireşarii” în 1973, scenarist/regizor al filmului de scurt metraj „Clipa de neatenţie”, film participant la Festivalul de film de la Sofia, în 1974 și, în același an, scenarist/regizor al filmului de scurt metraj „Nedespărţiţii” - film premiat la Festivalul de la Havana din 1976.

În 1975, Oscar Berger emigrează din România și ajunge în Germania unde, până în 1994, activează tot în lumea filmului și a publicității, realizând și participând la realizarea a numeroase filme publicitare și de artă: „Olympics Go West” , „Sarah in Camazgue” , „Pata Pata”, „Maramureş... A Late Summer Day” (film nominalizat pentru premiu de German Ratings Board), „True Source” , „Lost Sounds” (film documentar, nominalizat pentru premiu de German Ratings Board), „Cyclus Vitae” (de asemenea nominalizat pentru premiu de German Ratings Board), „Barcelona 92”. „True Source”, „Lost Sounds”, „Cyclus Vitae” erau filme de 20 minute realizate pe 35 mm despre România, care datorită calificativelor primite în Germania au fost copiate în câte 200 de exemplare fiecare şi difuzate în prefaţa filmelor de lung metraj în toată Germania, ani de zile. Filmul „Grand Slam”, cu o coloană sonoră compusă de Stevie Wonder, a luat Marele premiu al German Ratings Board.

Tot în perioada de activitate din Germania, Oscar Berger a realizat mai multe filme, în calitate de producător, regizor, inginer de efecte speciale sau editor, având drept clienți unele dintre cele mai importante agenții de publicitate, corporații și companii internaționale: Krauterolband Kneipp, Herberts Farren, Cremedusche / Kneipp, H.I.S. Jeans, Leonardo Mann / Kapsch, Afri-Cola, Cars in Film (Daimler Benz), Klafsun, Neuhaus, Ecsasibasi, Headline: Aids, The Insidious Danger, tp-a, Genetics, Gene Technology, California (Hitachi), The New Interfunk, Comforto, Ravensburg Games, Scotland Yard, BMW – 8501, BMW – 7401, BMW - New York.

Tot pe piața de publicitate, Oscar Berger a fost editor și supervizor post-producţie la peste 300 de clipuri publicitare, printre produsele promovate numărându-se: Peter Stuyvesant (ţigări), HB (ţigări), Mercedes Benz, Renault, Volkswagen, TDK, Grundig, German Post, Titmus-Cibavision, Afri-cola, Paulaner Beer, Uberkinger, Kellog’s Corn Flakes, Ariel, Wrigley’s, H.I.S. Jeans, Coca-Cola (Beckenbauer), Pepsi Cola (Versiunile europene ale clipurilor publicitare cu Michael Jackson: Pepsi Light) și multe altele. Între 1977-1980, Oscar Berger a fost freelancer pentru Televiziunea Bavareză.

În primele zile ale revoluției române, Oscar Berger, aflat pe atunci în Statele Unite al Americii, la prietenul său, Baghera (Romeo Stana, decedat și el între timp) a decis că trebuie să se întoarcă în România pentru a contribui la reinstaurarea „democrației și statului de drept”. A zburat de la New York la Frankfurt și apoi, centralizând un prim transport de ajutoare umanitare (medicamente și materiale medicale), s-a întors în ianuarie 1990 la Timișoara.

În 1990, Oscar Berger devine membru al Societăţii Timişoara, alături de care a rămas până la sfârșit, devenind în 1996 și membru în Consiliul de conducere. În 1994 s-a întors definitiv în România, crezând, așa cum avea să spună mai târziu, „în naivitatea sa”, că România avea nevoie de experiența și posibilitățile sale, dobândite în cei 20 de ani de viață în Occident.

Momentul de răscruce al vieții lui Oscar Berger - și am putea să zicem că și al vieților noastre - survine în 1995 când, la rugămintea lui George Şerban, s-a implicat financiar și, în scurt timp, a devenit acţionar majoritar al SC Timişoara SA, societatea care la acea vreme edita ziarul „Timişoara”, salvând prin implicarea sa continuitatea apariţiei ziarului. După un an și-a asumat și funcția de redactor şef, pe lângă cea de director, al ziarului „Timişoara”, publicație a cărei linie editorială promova principiile și țelurile partidelor istorice, monarhiei constituţionale și ideile conținute în Proclamația de la Timișoara. De-a lungul anilor, Oscar Berger s-a mai ocupat de editarea ziarelor „Actualitatea cărășeană”, „Da eu pentru cine votez?”, „Temeswarer Zeitung”. A susținut apariția publicațiilor „Antract” a Teatrului Național Timișoara, a Grupului de Reformă Universitară, a Asociației „Pentru voi”, „Memento” a Asociației Foștilor Deținuți Politici și altele. De asemenea, Oscar Berger a dat viață Editurii ziarului „Timișoara”, unde au fost editate mai multe cărți pe diferite tematici - poezie, memorii, aforisme, culegeri de articole ș.a.m.d. Din anul 2006, din cauza falimentului societății pe acțiuni Timișoara SA, Oscar Berger a fost nevoit să continue editarea ziarului printr-o altă societate, publicația apărând timp de 30 de ani, fără întrerupere, în ediție tipărită. Din păcate, din motive financiare și mai ales din cauza prăbușirii pieței de presă print, ziarul, odinioară cotidian, se tipărește la ora actuală doar săptămânal.

Din 1995 până la sfârșit, s-a implicat în toate activitățile Societății Timișoara, iar prin ziarul Timișoara a continuat să participe la lupta societății civile pentru apărarea drepturilor omului și la instaurarea unui stat de drept în țara noastră.
Recunoașterea activității depuse de Oscar Berger în slujba principiilor sale poate fi încadrată între două momente cheie, unul cu conotație negativă, unul cu conotație pozitivă.

Primul ar fi cel al activității depuse înainte de 1989, o activitate pentru care Securitatea l-a considerat pe Oscar a fi un „element dușmănos” la adresa statului comunist. În anul 2003, Oscar Berger a reușit să obțină de la CNSAS o copie după dosarul care i-a fost întocmit de Securitate între 1964 și 1968, copie pe care a publicat-o integral în 2004, în volumul „Dosar de verificare privind pe Berger Oscar: De la urmărit la urmăritor”. Totuși, dosarul găsit în arhivele CNSAS este incomplet, iar acest lucru rezultă din două documente. Primul, pagina 179 din dosar, care spune că dosarul a fost închis și clasat în ianuarie 1968. Totuși, la dosar mai există și o pagină 183, iar în martie-aprilie 1969, în ultimul an de facultate, Oscar își aducea aminte cum a fost ridicat de securitate pentru a fi interogat și... avertizat. Al doilea îl reprezintă Cartea Albă a Securității, în care este specificat faptul că, în septembrie 1984 (deci la mai bine de 15 ani de la prezumtiva închidere a dosarului), „cetățeanul vest german originar din România” Oscar Berger era urmărit pentru „preocupări necorespunzătoare” în cadrul unor acțiuni de cooperare pe linie de cinematografie. Probabil că restul dosarului întocmit de Securitate lui Oscar Berger va putea fi găsit în momentul în care cei care s-au ocupat de el se vor fi retras din activitate.

Al doilea moment cheie poate fi consemnat în mai 2011, moment în care Majestatea Sa Regele Mihai I al României l-a decorat pe Oscar Berger cu Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate. A fost cea mai mare recunoaștere pe care a primit-o vreodată Oscar, o recunoaștere pe care nici în timpul vieții sale și nici acum nimic altceva nu ar putea să o mai egaleze. Revistele, zecile de suplimente, sutele de pagini, miile de articole scrise de Oscar, acțiunile organizate de acesta sau cele la care a luat parte, cele două ediții ale cărții „Majestatea Sa Regele Mihai I și Casa Regală oglindite în ziarul Timișoara” și-au găsit o recompensă pe care Oscar nu a cerut-o (așa cum nu a cerut niciodată nimic în schimbul lucrurilor pe care le făcea urmându-și crezurile) și la care nici nu se aștepta, dar care avea să-l facă să spună, în 11 mai 2011, după ceremonia de decorare de la Palatul Elisabeta:
„Totuși, munca mea din toți acești ani nu a fost în zadar!”.

La inițiativa unui grup de jurnaliști din Timișoara, în 2013 s-a solicitat și acordarea titlului de Cetățean de Onoare (post-mortem) al Municipiului Timișoara lui Oscar Berger și altui mare dispărut, Bogdan Herzog - primul director al TVR Timișoara după 1990. Propunerea a rămas îngropată printr-un sertar al fostului primar, care a preferat să acorde titlul unui fost comunist, ales la Congresul al XIV-lea în Comitetul Central al PCR.
În fiecare an, până în 2013 (anul în care, mult prea devreme, Oscar ne-a părăsit), 15 februarie era o adevărată sărbătoare. Chefuri gigantice, cadouri (de cele mai multe ori) deochiate, întâlniri între prieteni - 15 februarie era o zi a bucuriei.

Astăzi, a rămas o zi în care doar ne aducem aminte. Cu drag și cu dor. Și în care ridicăm paharul și spunem: La Mulți Ani, Bătrâne! Să-ți fie bine acolo unde ești, cu cele 25 de statui pe care, nu ne îndoim, le-ai primit!

Ziarul „Timișoara”