Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins marţi, 15 decembrie, plângerea prealabilă formulată de Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva hotărârii prin care CSM a constatat, în octombrie 2019, o serie de practici abuzive ale procurorilor în dosarele în care erau vizaţi magistraţi.
De data aceasta au fost zece voturi pentru respingere, şase pentru admitere şi două voturi nule. În dezbaterile care au precedat votul, judecătoarea Simona Marcu de la Înalta Curte de Casație și Justiție, fost preşedinte CSM, a denunţat nu numai greşelile comise de procurorii DNA, ci şi lipsa de asumare instituţională şi corectare a acestor greşeli.

Un mic istoric

Plenul CSM a validat, pe 15 octombrie 2019, raportul Inspecției Judiciare, făcut public în august 2018, prin care inspectorii judiciari au arătat că, în perioada 1 ianuarie 2014 – 30 iulie 2018, Direcția Națională Anticorupție a soluționat aproape 2.000 de dosare privind 3.420 de magistrați. Potrivit raportului, nu mai puţin de 13 membri, foşti şi actuali, ai Consiliului Superior al Magistraturii au avut deschise dosare la DNA. Mai mult decât atât, multe dintre aceste dosare penale au fost lăsate nelucrate ani de zile, pentru ca apoi să fie clasate în câteva zile, înainte ca Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ) să preia competenţa exclusivă asupra cauzelor cu magistraţi. Magistraţii au fost şi interceptaţi masiv, unii dintre ei nefiind nici măcar informaţi ulterior despre acest lucru, contrar prevederilor legale.

Cum a decurs ședința CSM

Judecătoarea Simona Marcu a enumerat o serie de nereguli descoperite la DNA (emiterea unor ordonanţe de delegare a atribuţiilor în alb, efectuarea de acte de urmărire penală de organe de cercetare penală în lipsa delegării, redistribuirea dosarelor fără nicio motivare, justificare a măsurii, tehnica sesizărilor din oficiu împotriva magistraţilor şi cercetarea lor inclusiv pentru soluţiile dispuse în diferite cauze), dar s-a referit şi la două cauze de răsunet care s-au soldat cu achitări sau clasări şi pentru care nimeni nu şi-a cerut scuze.
„Nu aş dori să intru în analiza plângerii prealabile. Ceea ce nu încetează să mă surprindă este atitudinea DNA, care în loc să ia măsuri pentru remedierea aspectelor semnalate şi să genereze practic un nou început, continuă prin a-şi apăra unele practici care s-a dovedit că sunt greşite. Situaţia mi se pare cu atât mai greu de înţeles cu cât, dacă prin absurd am accepta toate aspectele invederate de DNA în plângerea prealabilă, tot ar rămâne o serie consistentă de constatări care ar putea să justifice concluzia care este curprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. În orice caz, nu ar putea niciodată să fie înlăturate considerentele cuprinse în deciziile definitive de achitare dispuse de instanţele judecătoreşti.
Am, din păcate, documentate multe cazuri de abuzuri împotriva judecătorilor şi procurorilor. M-aş limita doar la două dintre ele: cazul judecătoarei Gabriela Bîrsan, preşedintele Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal a ÎCCJ, preşedinte în funcţie la data la care aceste abuzuri au demarat împotriva domniei sale şi nu numai împotriva domniei sale. Există hotărâri judecătoreşti definitive care explică în clar ce s-a întâmplat şi cum s-a întâmplat. Aş dori să fac apel la propria memorie şi să reamintesc de un singur moment care a fost şocant: când au descins procurori DNA în arhiva secţiei şi când au cerut nici mai mult nici mai puţin decât 2166 de hotărâri judecătoreşti pronunţate de magistraţii secţiei în perioada cuprinsă între ianuarie 2011 și iunie 2011, precum şi ianuarie-decembrie 2010. Acest fapt nu poate fi şters cu buretele. Nimeni, niciodată nici nici măcar nu şi-a cerut scuze pentru acest lucru care s-a întâmplat la cea mai înaltă instanţă din ierarhia jurisdicţiei naţionale. Inutil să fac referire la celelalte considerente din hotărârile judecătoreşti care spun că nu s-a ţinut cont nici măcar de decizia pronunţată de CEDO, care a vorbit despre imunitate şi efectele constatării acestei imunităţi.
Un alt caz la care aş dori să mă refer, ca să am în vedere şi un procuror, este un caz de referinţă: cel al fostului procuror general Tiberiu Niţu. Este vorba despre dosarul în care domnul procuror a fost urmărit penal pentru complicitate la abuz în serviciu, pe motiv că ar fi beneficiat de coloană de la poliţie şi maşină cu girofar în deplasările sale. Dosar care, după doi ani de anchetă, a primit clasare pentru că fapta nu ar fi fost prevăzută de legea penală, DNA încercând să justifice soluţia pe ideea că între timp CCR ar fi dezincriminat abuzul în serviciu. Bine a făcut fostul procuror general că a atacat în instanţă această soluţie de clasare şi ÎCCJ, prin soluţie definitivă, a confirmat că fostul procuror general al României a fost pus sub urmărire penală pentru o invenţie. În acest sens, urmare plângerii formulate de Tiberiu Niţu, ÎCCJ a dispus schimbarea încadrării temeiului soluţiei de clasare în fapta nu există.
Şi pentru că spuneam că DNA nu încetează să mă suprindă, aş continua exemplul la care m-am referit cu ceva mai apropiat de noi şi m-aş referi la procedura de recrutare a procurorilor în această structură de parchet, DNA, derulată la 3 noiembrie 2020. Înregistrările sunt publice, pe site-ul CSM. Mai mulţi procurori au fost întrebaţi de către un membru al Secţiei pentru procurori despre situaţia infracţiunii de la art. 13 indice 2 din Legea 78/2000, punctându-se în special dacă candidatul cunoaşte exemple de situaţii în care s-au regăsit foloase nepatrimoniale. Dacă aveţi curiozitatea să urmăriţi aceste înregistrări, veţi constata că doi procurori, care au fost selectaţi, deci ei acum sunt procurori DNA, au fost de acord că este un astfel exemplu câştigarea de timp în vederea ajungerii mai repede la serviciu, deci este un exemplu de folos nepatrimonial. Cu alte cuvinte, despre ce vorbim? Nu numai că nu-şi cere nimeni scuze pentru ceea ce s-a întâmplat, dar prin modul în care recrutăm oamenii perpetuăm aceeaşi situaţie. Deci nici în viitor, dacă se vor mai întâmpla astfel de fapte, să nu credem că va fi cineva care va avea vreo urmă de remuşcare. Nu va avea nimeni. De aceea vă propun să respingem plângerea prealabilă formulată de DNA", a afirmat Simona Marcu.

Încă o victorie

Înainte de discutarea plângerii prealabile a DNA împotriva raportului privind respectarea principiilor generale care guvernează activitatea Autorităţii Judecătoreşti în cauzele de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie vizând magistraţi sau în legătură cu acestea, plenul CSM a acordat și un punct de vedere negativ, cu 11 voturi la 6, asupra propunerii legislative a ministrului Cătălin Predoiu, prin care se încearcă reintroducerea SRI în anchetele penale. Plenul a stabilit că în acest caz nu se impune un aviz, ci doar un punct de vedere.
Propunerea legislativă urmează să fie dezbătută la Senat, care este Cameră decizională. Propunerea a fost avizată negativ de Consiliul Legislativ.
La începutul săptămânii, Asociaţia Magistraţilor din România (AMR), Uniunea Naţională a Judecătorilor din România (UNJR) şi Asociaţia Judecătorilor pentru Apărarea Drepturilor Omului (AJADO) au avertizat că punerea în aplicare a deciziilor Curţii Constituţionale nu poate fi utilizată ca pretext al încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi au solicitat Consiliului Superior al Magistraturii să aibă în vedere faptul că imixtiunea serviciilor de informaţii în actul de justiţie subminează independenţa justiţiei şi, în consecinţă, deconsideră drepturile cetăţenilor.

O explicație

Judecătoarea Adriana Stoicescu, fost președinte al Tribunalului Timiș, a explicat ce s-a întâmplat, de fapt, marți, în plenul CSM:
„Pentru mulţi dintre dumneavoastră ce s-a întâmplat azi în Consiliul Superior al Magistraturii nu are nicio importanţă.
Pentru cei care aţi fost victimele unui sistem abuziv, care a permis ca vieţile oamenilor să fie distruse, fără nicio legătură cu legea, este mult prea târziu.
Pentru noi, cei care ştim ce s-a întâmplat cu adevărat în anii de glorie ai binomului, azi e Ziua Z.
Ştiu că noi, judecătorii, suntem primii vinovaţi.
Eu îmi asum vina pentru ce s-a întâmplat, deşi am fost printre victimele sistemului.
Am fost vânată mai bine de 2 ani, aşteptând fiu „legată” pentru vina de a fi spus nu.
Dar, despre asta, altă dată.
Acum e momentul să o luăm de la zero.
Să ne asigurăm că niciodată un om nevinovat nu va mai aştepta ani de zile să primească verdictul de achitare, după ce a fost târât în cătuşe, terfelit în public, distrus până la finalul implacabil, clamându-şi în zadar nevinovăţia.
Să ne asigurăm că niciodată nu vom mai avea avocaţi încătuşaţi pentru singura vină de a-şi apăra clientul nevinovat.
Să ne asigurăm că niciodată nu va mai exista un judecător care să scrie o sentinţă de condamnare altfel decât în baza probelor administrate loial şi corect, în faţa instanţei , fără nicio intervenţie a altei instituţii.
Astăzi, chiar dacă nu pare, Consiliul Superior al Magistraturii a făcut istorie.
A spus NU întoarcerii SRI în dosare penale.
A spus NU contestaţiei DNA împotriva raportului inspecţiei judiciare care a constatat zecile de abuzuri săvârşite împotriva magistraţilor în anii glorioşi ai binomului.
Acum e momentul să ne întoarcem cu faţa spre victimele noastre şi să ne cerem iertare.
Să învăţăm lecţiile trecutului, pentru a nu-l repeta.
Să milităm noi înşine pentru o lege corectă a răspunderii magistraţilor pentru ca, dacă vreodată, un magistrat dornic de afirmare, dependent de luminile rampei şi de elogiul pupincuriştilor, va încerca să facă dosare penale sau justiţie după bunul său plac, să răspundă în faţa legii. E momentul să fim cu adevărat judecători”.

Articol îngrijit de Delia GRIGORE