La Primăria Timişoara disperarea este mare. Problemele financiare par să nu se mai termine, datoriile se rostogolesc, atrag după ele penalităţi şi dobânzi, fonduri nu se atrag. Care este soluţia? Simplu, în viziunea actualei administraţii liberale: să iei bani de la cetăţean. Pe de o parte, spui că nu creşti impozitele pe proprietate cu nimic, dar toţi cei care au un apartament închiriat, precum şi societăţile comerciale care deţin proprietăţi, ştiu ce înseamnă de fapt acel „nimic”. Pe de altă parte dai amenzi, cât mai multe amenzi. Şi tot felul de alte şiretlicuri şi giumbuşlucuri, doar-doar mai atragi un bănuţ în plus care să te ajute să acoperi vreo gaură.
Cazul de care ne vom ocupa astăzi este cel privind majorarea impozitului cu cote de până la 500% pentru terenurile şi clădirile la care s-a constatat „starea tehnică neîngrijită”, majorare care se face în conformitate cu Hotărârea de Consiliu Local nr. 228 din 24 aprilie 2018.
De ce ne ocupăm astăzi de acest caz? Pentru că, numai în şedinţa din 20 decembrie 2018 a Consiliului Local Timişoara au fost aprobate 126 de majorări ale impozitului pe proprietate. Iar în multe cazuri această majorare a fost făcută abuziv, fără ca Primăria să îşi respecte nici măcar propriile proceduri. Rezultatul? În ședința Consiliului Local Timişoara, din 12 martie 2019, pe ordinea de zi au fost nu mai puţin de 37 de plângeri prealabile formulate de asociaţiile de proprietari împotriva acestor hotărâri de Consiliu Local.

Starea de fapt

Proprietarii celor 126 de clădiri şi terenuri amintite mai sus au fost notificate la mijlocul lunii ianuarie a acestui an asupra emiterii hotărârilor privind „majorarea în anul 2019 a impozitului (...) ca urmare a constatării stării tehnice neîngrijite”.
Potrivit preambulului hotărârilor, emiterea acestora a avut la bază HCL nr.228/24.04.2018 prin care „au fost modificate cotele de majorare a impozitului care se aplică începând cu anul 2018 precum şi Anexa nr.1b la HCL nr.314/28.07.2017 privind majorarea impozitului pe clădiri şi a impozitului pe teren cu până la 500% pentru clădirile şi terenurile neîngrijite situate în intravilan”.
Anexa nr.1 la HCL nr.314/2017 descrie Procedura cadru privind majorarea impozitului pe clădirile neîngrijite/degradate situate în intravilan, care presupune parcurgerea de către autoritatea locală a anumitor etape. Pe scurt, acestea sunt:
Etapa 1. Constituirea comisiei mixte de control ai cărei membri sunt numiţi prin dispoziţie de primar (pct.4-5 din Procedura);
Etapa 2. Întocmirea de către comisia mixtă de control a notei de constatare prevăzută în Anexa nr.1a şi a fişei de evaluare prevăzută în Anexa nr.1b cu privire la fiecare imobil în parte, pe baza materialului fotografic, a referatului şi a informaţiilor privind proprietarii clădirii puse la dispoziţie de către angajaţii desemnaţi cu atribuţii de control din cadrul Direcţiei Poliţiei Locale (pct.6 din Procedură);
Etapa 3. Emiterea de către comisia mixtă de control a somaţiei potrivit modelului din Anexa nr.1c în vederea îndeplinirii de către proprietarul imobilului a obligaţiilor prevăzute în cuprinsul acesteia şi comunicarea acestei somaţii proprietarilor clădirilor prin poştă cu confirmare de primire (pct.7 din Procedură). Foarte important: potrivit modelului de somaţie, termenul până la care proprietarii clădirilor sunt obligaţi să ia măsurile de salubrizare a terenului/salubrizarea şi punerea sub siguranţă a clădirii este sfârşitul anului curent (respectiv a anului în care somaţia a fost comunicată);
Etapa 4. Verificarea efectuării măsurilor stabilite prin nota de constatare de către comisia mixtă în primele 45 de zile ale anului următor celui în care obligaţia trebuia adusă la îndeplinire şi întocmirea notei de constatare finale (pct.13 din Procedură). Dacă pe parcursul anului respectiv proprietarul clădirii îşi îndeplineşte obligaţiile menţionate în somaţie, acesta va notifica comisia în vederea deplasării la faţa locului, constatării situaţiei de fapt şi întocmirii procesuluiverbal de conformitate prevăzut în Anexa nr.1d. (pct.11 din Procedură);
Etapa 5. Întocmirea propunerii de emitere a hotărârii de consiliu local care va fi însoţită de somaţia comunicată, fişa de evaluare, nota de constatare iniţială, nota de constatare finală şi referatul ce conţine istoricul procedurii îndeplinite de comisie (pct.15-16 din Procedură);
Etapa 6. Emiterea hotărârii de consiliu local cu aplicarea majorării impozitului care va opera începând cu data de întâi a anului următor celui în care a fost emisă hotărârea (pct.15 din Procedură).

Primăria nu îşi respectă procedurile


Totul este clar, până aici. Problema este că municipalitatea timişoreană nu şi-a respectat nici măcar propriile proceduri stabilite prin Anexa nr.1 la HCL nr.314/2017, iar în cazul celor mai multe imobile nu a ţinut cont de unele aspecte particulare pe care le cunoştea înaintea aprobării hotărârilor din decembrie 2018.
Câteva date, pe scurt: comisia mixtă de control a emis somaţii pentru proprietarii imobilelor în luna septembrie a anului 2018, prin care li s-a adus la cunoştinţă faptul că imobilele lor prezintă diverse degradări, drept pentru care s-a dispus supraimpozitarea acestora. Totodată, li s-a pus în vedere să facă dovada îndeplinirii măsurilor de remediere a degradărilor până la data de 30 noiembrie 2018, deşi termenul legal prevăzut conform punctului 7 din Procedura anexă la HCL nr.314/2017 era 31 decembrie 2018. La data de 20 decembrie, Consiliul Local a procedat la emiterea hotărârilor, deşi potrivit aceleiaşi proceduri aceasta nu putea fi emisă decât după verificarea îndeplinirii măsurilor dispuse prin somaţii – verificare care potrivit punctului 13 din procedură trebuia să se realizeze în primele 45 de zile de după 31 decembrie 2018, deci până în 15 februarie 2019. Doar ulterior îndeplinirii acestor formalităţi, Consiliul Local Timişoara putea emite respectivele hotărâri, care urmau să opereze doar începând cu data de întâi a anului următor celui în care au fost emise, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2020.
Aşadar, municipalitatea timişoreană a diminuat ilegal termenele procedurale stabilite chiar de ea, măsura fiind una profund prejudiciabilă pentru proprietari în condiţiile în care executarea lucrărilor dispuse presupune, pe lângă alocarea unor fonduri băneşti importante, şi parcurgerea unor etape administrative de autorizare, unde lucrurile, de obicei, tot la primărie se împotmolesc.
Care ar fi fost motivul pentru care Consiliul Local Timişoara să fi stabilit prin HCL nr.314/2017 anumite termene de conformare şi respectiv de sancţionare pe care chiar acesta să nu le respecte?
Greu de spus, în condiţiile în care nerespectarea vizează în mod evident privarea proprietarilor de o mare parte din termenul de conformare atât de necesar raportat la specificul lucrărilor impuse.

Juridic lucrurile stau aşa


Legalitatea este un principiu fundamental care stă la baza fenomenului administrativ şi căruia i se subordonează acţiunea administraţiei publice, precum şi elementul central al regimului juridic al actului administrativ, acesta aplicându-se în egală măsură la individ dar şi la autorităţile publice – cum ar veni, la stat.
Legalitatea actelor administrative presupune conformitatea lor şi cu principiile generale ale dreptului administrativ (cum ar fi predictibilitatea normelor juridice, încrederea legitimă a cetăţenilor în organele administrative, siguranţa juridică, egalitatea, proporţionalitatea, nediscriminarea şi aşa mai departe) create şi promovate de jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi de cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
În sistemul român de drept, supremaţia Constituţiei şi a legilor a fost ridicată la rang de principiu constituţional, consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia „în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”.
S-a instituit astfel o obligaţie generală, impusă tuturor subiectelor de drept, inclusiv autorităţii legiuitoare, care trebuie să se asigure că activitatea de legiferare se realizează în limitele şi în concordanţă cu Constituția şi, totodată, să asigure calitatea legislaţiei. Aceasta întrucât, pentru a respecta legea, ea trebuie cunoscută şi înţeleasă, iar pentru a fi înţeleasă, trebuie să fie suficient de precisă şi previzibilă, aşadar să ofere securitate juridică destinatarilor săi.
Tocmai aceste principii de previzibilitate, predictabilitate şi securitate juridică sunt cele care au fost încălcate de Consiliul Local Timişoara cu ocazia emiterii hotărârilor din 20 decembrie 2018, în condiţiile în care acestea ignoră în totalitate, în detrimentul cetăţenilor, normele procedurale cuprinse în HCL nr.314/2017.

Aspecte particulare


Până acum am vorbit doar de proceduri. Însă, în cazul majorităţii imobilelor supuse supraimpozitării, vorbim şi de aspecte particulare, aspecte de care municipalitatea ar fi trebuit să ţină cont. Câteva exemple? În urma somaţiilor emise în septembrie 2019, cei mai mulţi proprietari au formulat contestaţii, aducând la cunoştinţa Primăriei că reabilitarea imobilelor reprezenta o preocupare mai veche a acestora, mulţi dintre ei având deja demarate procedurile de obţinere a autorizaţiilor de construire în vederea reabilitării. Că la Timişoara termenul de 30 de zile în care ar trebui să obţii o autorizaţie este doar o poveste, se cunoaşte. Era la un moment dat şi un top realizat de revista Capital, în care Timişoara era pe ultimul loc, cu cele mai lungi termene de care se loveşte cetăţeanul în încercarea de a face o lucrare de construcţie legal.
În aceste cazuri - şi nu sunt puţine, lucru dovedit şi prin plângerile prealabile deja ajunse în atenţia consilierilor locali – trebuia ţinut cont de cu totul şi cu totul alte termene, respectiv de cele care decurg din momentul obţinerii autorizaţiei de construire, care poate fi la rândul ei prelungită (de regulă, un an şi încă un an în care poate fi notificată începerea lucrărilor de construcţie), după care există un termen de execuţie (de regulă, doi ani de la data începerii efective a lucrărilor, timp în care perioada de valabilitate a autorizaţiei de extinde pe întreaga durată de execuţie a lucrărilor autorizate). Prin urmare, măsura sancţionatorie de majorare a impozitelor este de natură şi să încalce normele edictate de Legea nr.50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţii, în condiţiile în care îi privează pe proprietari de termenele legale de execuţie a lucrărilor prevăzute în legislaţia specială.
Evident, în stilul devenit deja caracteristic în ultimii şapte ani în Primăria Timişoara, municipalitatea nu a răspuns în nici un fel contestaţiilor formulate. Mai mult decât atât, primăria nu a făcut nici un fel de analiză concretă a situaţiei fiecărui imobil şi a demersurilor realizate cu bună credinţă de către proprietari, preferând o acţiune globală şi deloc particularizată de emitere în cadrul şedinţei din 20 decembrie 2018 a hotărârilor sancţionatorii privind toate imobilele încadrate – în mod mai mult sau mai puţin justificat – în categoriile de supraimpozitare stabilite prin HCL nr.314/2017.

Ce se va întâmpla în continuare


În şedinţa din 12 martie, în atenţia consilierilor locali au ajuns 37 de plângeri prealabile. La momentul la care aceştia trebuiau să se exprime dacă îşi menţin punctul de vedere vizavi de hotărârile votate în decembrie, în sală mai rămăseseră 14 consilieri din 27. Care au dat curs solicitării primarului de menţinere a poziţiei, fără să se aplece asupra problemelor notificate prin plângerile prealabile. Primarul Nicolae Robu a încercat să pozeze într-un erou al reabilitării clădirilor din oraş, spunând că toată lumea contestă, dar este momentul pentru acţiune. Şi că nemulţumirile vor fi tranşate în instanţă.
Cu siguranţă, acest lucru se va şi întâmpla. Şi, la cum arată hârtiile şi acţiunile municipalităţii, sentinţele împotriva acesteia vor curge. Lucru care va însemna alte cheltuieli, alte prejudicii. Cine le va plăti? În primă instanţă municipalitatea, e drept. Dar care, ulterior, se va îndrepta probabil cu o acţiune de recuperare a acestora de la consilierii locali care au votat menţinerea hotărârilor iniţiale, cu toate că aceştia nu au făcut nimic altceva decât să îşi arate în plen loialitatea faţă de primarul-minune, care încearcă prin orice metode să mai aducă nişte bani pentru a acoperi cât de cât situaţia financiară dezastruoasă în care a adus oraşul Timişoara.


Flavius BONCEA