Monarhia este a tuturor

Președintele Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, a anunțat la sfârșitul săptămânii trecute că în cel mult două săptămâni va fi depus la Parlament proiectul de lege privind statutul Casei Regale. „Am discutat cu Altețele Lor Regale și am constatat cu amărăciune că, după întâlnirea pe care am avut-o și eu și domnul Tăriceanu separat anul trecut, când stabilisem să inițiem o lege în Parlament, la propunerea dumnealor, atunci Guvernul Cioloș s-a grăbit și a spus că vor dânșii să inițieze acel proiect de lege. Am zis să nu ne certăm pe așa ceva, am zis că așteptăm să vină proiectul în Parlament, nici până în ziua de azi proiectul nu a plecat de la Guvern, s-a împiedicat în niște avize. Împreună cu domnul Tăriceanu le-am propus Altețelor Lor și au fost de acord să inițiem noi proiectul de lege în Parlament, pentru a putea totuși finaliza ceea ce am promis”, a declarat Dragnea. O declarație care, imediat după ce a apărut în spațiul public, a dus la reluarea controverselor și, mai trist chiar, a atacurilor la adresa Familiei Regale.

Ce prevede proiectul de lege

Proiectul de lege privind instituționalizarea Casei Regale nu face altceva decât să recunoască o stare de fapt: Casa Regală este o instituție a Statului Român, care lucrează pentru Statul Român. „Casa Regală a României este persoană juridică de utilitate publică, autonomă, apolitică şi fără scop patrimonial, păstrătoare a tradiţiilor naţionale şi a valorilor statului român modern, promotare a dezvoltării României”, se spune în primul articol al proiectului. Mai departe: Casa Regală se organizează și funcţionează pe baza Statutului propriu, aprobat de Şeful Casei Regale, care Statut se va publica în Monitorul Oficial al României. Cităm mai departe:

„Activitatea Casei Regale a României se desfăşoară pe întreg teritoriul ţării, prin angajamente publice, constând în:

a) recunoaşterea şi promovarea tradiţiilor şi simbolurilor suveranităţii şi identităţii naţionale, a persoanelor, obiceiurilor şi realizărilor de valoare din domeniul ştiinţific, cultural, educaţional, sportiv, administrativ, militar şi economic;

b) reunirea comunităţilor regioanle, urbane şi rurale în jurul unor proiecte, momente cu semnificaţie istorică şi programe de dezvoltare pe termen mediu şi lung, implicând instituţiile publice şi societatea civilă;

c) acordarea de denumiri cu semnificaţie istorică regală, diplome şi alte forme de recunoaştere către entităţi publice şi private non-profit, precum şi pentru evenimente caritabile, culturale, educaţionale şi militare, pentru a le recunoaşte valoarea şi rolul pe are îl îndeplinesc în societate;

d) recunoaşterea calităţii produselor şi serviciilor companiilor care activează pe piaţa românească, pentru a recunoaşte calitatea produselor şi serviciilor lor;

e) acţiuni caritabile, şi de reunire a entităţilor publice şi private care desfăşoară asemenea acţiuni, în scopul dezvoltării sociale, culturale, sportive şi educaţionale pe plan local şi regional;

f) acţiuni educaţionale, în scopul recunoaşterii meritelor şi promovării elevilor, studenţilor şi cadrelor didactice, pentru a atinge excelenţa;

h) alte activităţi publice în îndeplinirea scopurilor sale.

Casa Regală a României participă la activităţi cu caracter internaţional, organizate în scopul promovării:

a) intereselor, valorilor şi proiectelor României;

b) instituţiilor publice şi organizaţiilor societăţii civile;

c) produselor româneşti”.

Iar, la final, se spune că, în termen de zece zile de la data intrării în vigoare a legii, Şeful Casei Regale a României este recunoscut prin Declaraţie comună a celor două camere ale Parlamentului, adoptată în şedinţă comună.

Este ceva greșit în acest proiect de lege? Teoretic, nu. Unii spun însă că da. Discuția din urmă cu un an – mai precis, din iulie 2016, când Guvernul Cioloș anunțase promovarea acestui proiect de lege – a revenit, cu reacții mai virulente și mai jignitoare chiar decât prima dată, dat fiind faptul că acum este altcineva la putere care intenționează să promoveze proiectul.

O tristețe

Cel mai trist lucru rămâne, însă, faptul că majoritatea opiniilor contra proiectului de lege vin tocmai din zona monarhiştilor cu state vechi, a celor care clamează că şi-ar da viaţa pentru Familia Regală şi care, astăzi, văd în promovarea legii o abdicare de la idealul de revenire a României la statutul de monarhie constituţională. 

Reiau un lucru pe care l-am scris în iulie 2016:

„Este foarte adevărat faptul că republica în România nu este legitimă, iar reintrarea României în legalitate nu s-ar putea face decât prin revenirea la ultima Constituţie legitimă, cea din 1923, care să fie revizuită ulterior. Dar, dincolo de aspectul legal, nu putem trece cu vederea faptul că, totuşi, din 1948 încoace, forma de guvernământ a României este această republică ilegitimă. În cei 26 de ani scurşi de la Revoluţie am avut o clasă politică şi o societate civilă incapabile să repună România pe drumul ei firesc. Practic, Familia Regală a României, în frunte cu Majestatea Sa Regele Mihai, a luptat de una singură, cu puterea pe care o are o simplă familie, pentru a-şi redobândi locul cuvenit în societatea românească. O luptă de cele mai multe ori inegală, în condiţiile în care adversarii regalităţii aveau un ascendent de jumătate de secol de manipulare securistă şi comunistă. Acum, după aproape 69 de ani de la abdicarea forţată a Majestăţii Sale Regelui, Familia Regală şi-a câştigat un loc în această societate iar un guvern vine să statueze acest fapt. În această republică ilegitimă, cu consensul clasei politice, cineva s-a gândit să recunoască meritele Familiei Regale şi să-i ofere un statut juridic care să o ajute să îşi continue misiunea în slujba ţării şi a poporului român. Niciunde în acest proiect nu se vorbeşte de faptul că Familia Regală trebuie să îşi asume actuala formă de guvernământ sau actuala Constituţie. Niciunde nu se spune că, prin adoptarea acestei legi, discuţiile despre restaurarea monarhiei devin caduce.

Familiei Regale nu i se impune nimic şi nici nu i se oferă nimic mai mult decât recunoaşterea publică a faptului că ea EXISTĂ; este aici, este printre noi, este pentru noi, «păstrătoarea valorilor şi tradiţiilor statale ale Coroanei Române, care simbolizează suveranitatea şi independenţa naţională». Iar acest moment este văzut, culmea!, de unii monarhişti ca o nouă abdicare.

De fapt, avem de-a face cu cel mai mare pas de după 30 decembrie 1947 înspre revenirea României la monarhie constituţională.

Corul denigratorilor Familiei Regale din aceste zile uită, cu ştiinţă sau nu, ceilalţi paşi, mai mici sau mai mari, făcuţi de-a lungul ultimilor 20 de ani înspre revenirea la monarhie. Paşi la care nu au avut nimic de comentat, din câte îmi aduc aminte. Cum ar fi redarea paşaportului românesc M.S. Regelui Mihai I al României în 1997 – atunci nu a fost o abdicare faptul că Regele a acceptat să se întâlnească cu preşedintele României şi a acceptat un paşaport emis de un guvern republican? Sau cum ar fi legea privind statuarea zilei de 10 Mai ca sărbătoare naţională a României precum şi legea privind repunerea coroanei pe acvila din stema României – oare, acestea nu sunt tot acte de abdicare? Ca să nu mai vorbesc de discursul Regelui Mihai ţinut în 2011 în Parlamentul României – da, un parlament republican! Şi au mai fost mulţi paşi, în multe alte ocazii, când nimeni nu a avut nimic de obiectat.

Astăzi, însă, când suntem în faţa celui mai mare pas înainte (de până acum) pentru lupta noastră, a monarhiştilor, unii dintre noi se trezesc să acuze. Iar discuţia se poartă în termeni cel puţin indecenţi, mai ales la adresa A.S.R. Principesei Moştenitoare Margareta, Custodele Coroanei Române. Tuturor acestora ar trebui să li se aducă aminte, probabil, un singur lucru: Majestatea Sa Regele Mihai I al României trăieşte. Vede tot ce se întâmplă în jur. Şi suferă. Atâta tot că de data aceasta durerea Sa este mult mai mare, pentru că loviturile nu vin din afară, ci din interior, într-un moment în care clasa noastră politică, aşa cum este ea, a ajuns să recunoască legătura instituţională dintre Familia Regală a României şi Statul Român”.

Casa Regală este a tuturor românilor

Și mai este încă un lucru pe care cei care atacă Familia Regală din cauza proiectului de lege privind instituționalizarea Casei Regale îl uită: faptul că ideea de Monarhie Constituțională în România nu aparține doar unui grup de persoane, sau doar unor partide politice, organizații civice și așa mai departe. La fel cum Regele Mihai I al României este Regele tuturor românilor, Casa Regală este a tuturor românilor și Monarhia este a tuturor românilor, indiferent de opțiunile politice ale acestora. Faptul că reprezentanți ai PSD propun acest proiect de lege nu trebuie privit ca ceva ieșit din comun, ci tocmai ca pe o mutare firească pe calea normalizării relațiilor dintre Stat și Casa Regală. În plus, poate pentru prima dată după 1947, avem de-a face cu un consens al forțelor politice vizavi de situația Casei Regale a României. Or cine sunt aceste forțe politice? Ne plac sau nu, ele sunt reprezentantele poporului, cele care primesc votul românilor și conduc destinele noastre sau fac opoziție, după caz. Oamenii politici care atacă proiectul vin din zonele extremiste, media care atacă proiectul este dintr-o zonă obscură, tabloitizată. Și mai există și o așa-zisă parte de societate civilă care încearcă din răsputeri să confiște ideea de monarhie doar în virtutea faptului că a susținut această idee de la începutul anilor ʼ90. Această parte de așa-zisă societate civilă este, de altfel, extrem de vocală, extrem de virulentă, și cea care dă rezoluții: „Ați îngropat monarhia!”, „Succes pe banii republicii!”, „Să nu îndrăzniți să apăreți pe 10 Mai la statuia Regelui Carol”, „Ați vândut coroana pe mărunțiș” și așa mai departe. Iar ca argument suprem al inepțiilor (să-mi fie cu iertare, dar asta sunt) pe care le propagă aduc faptul că Regele Mihai nu a apărut în public să spună că susține proiectul, ceea ce înseamnă că este, clar, împotriva acestuia. Mă întreb ce și-ar dori acești oameni? Să intre Regele pe facebook și să dea „like”? Sau poate să răspundă, cu deferența-i caracteristică, celor care nu fac nimic altceva decât să îi atace familia?

Cumva, suntem în situația unui organism bolnav: când un virus sesizează existența bolii, se instalează în organism și luptă din interior împotriva însănătoșirii organismului. Aici avem de-a face cu rezistența sistemului împotriva schimbării – și, după cum se vede, sistemul ajunge să lucreze pentru a se salva inclusiv prin intermediul unor oameni care la început erau contra lui. 

Recunoașterea statutului pe care Casa Regală a României îl are oricum de facto în societatea românească ar trebui să fie pentru toți cei care afișează eticheta monarhismului dătător de speranță, și nu prilej de controverse, bălăcăreală și chiar ură. Dar pentru a realiza aceasta este, probabil, nevoie să se și gândească puțin, Din păcate, însă, – așa cum spunea Frédéric Dard (cunoscut ca autor de romane polițiste sub pseudonimul San Antonio) – pentru unii statul pe gânduri este cea mai incomodă poziție.

Flavius BONCEA