Continuăm convorbirile cu încă două artiste nou intrate în U.A.P., filiala Timișoara. Este vorba despre Alisa Radeș și Ecaterina Schiwago, artiste care au avut o expoziție de grup la Galeria Helios din Timișoara, „Noi 5”. Vineri, 26 august, vom publica ultima parte a convorbirilor pe această temă.

Alisa Radeș: „Viața și religia pot merge împreună”

- Într-un C.V. al tău, ce consideri că ar fi cel mai important de reliefat?

- Aș începe cu anii de școală, care mi-au ocupat o grămadă de timp. Am început cu pictura, am ajuns la restaurare. Toate s-au întâmplat așa cum a trebuit. La restaurare am descoperit partea mea spirituală, culorile, care chiar erau pasiunea mea. Culoarea mă inspiră. După restaurare, am ajuns la design textil, din dragoste pentru restaurare textile și restaurare icoane, dar dragostea aceasta de restaurare textile am zis că o duc mai departe și așa am ajuns la design textil. Aici am învățat să-mi duc la final inspirația și gândurile pentru noi expoziții. De la școală, am optat pentru educație, dar arta nu mă lăsa în pace, așa că am revenit din nou la ea. Mă dedic în totalitate artei și am avut nenumărate expoziții de grup și personale. M-am implicat mai mult în proiecte de restaurare, coordonate de doamna Mihăilescu, la Facultatea de Artă, împreună cu colegii, după care a urmat educația și revenirea în forță. Am zis că trebuie să mă alătur unor oameni care au aceleași interese, se înconjoară de frumos și vorbim aceeași limbă. Așa am hotărât să intru în Uniunea Artiștilor Plastici, pentru a putea expune împreună.

- Care a fost prima ta lucrare apreciată în rândul artiștilor plastici?

- Cred că în timpul unui concurs de pictură câștigat, după care am expus la Hamburg, într-o expoziție la care, chiar am rămas mirată, am avut o serie de lucrări minunate care au fost apreciate.

- Despre expoziția, încheiată săptămâna aceasta, „Noi 5”, ce ne poți spune?

- Mesajul pe care am vrut să-l transmit este unul destul de discutabil. Eu am vrut să scot în evidență partea mea spirituală și, cumva, să transmit oamenilor că în credință se pot găsi unele lucruri cum ar fi, pacea, încrederea, să simți că ești protejat. Noi luăm credința în sens laic, dar o avem tot timpul cu noi în viața noastră. Sfinții pe care i-am întâlnit eu în ultima vreme i-am reprezentat prin niste schițe de idei în aceste lucrări și, cumva, vreau să arăt că pot să fie alături de noi. Pot merge împreună viața și religia, fără să exagerez din nici un punct de vedere, fără nicio polemică.

Totul vine ca o completare la un proiect pe care l-am avut, „Garderoba mea”, acolo am avut un grup de șapte lucrări care reprezentau viața mea, copiii, iubirea mea față de copii, iubirea mea față de semeni, de familie, iubirea mea față de cealaltă jumătate a mea și tot așa până la șapte, cu mesajul haina ne îmbracă la fel cum ne îmbracă viața. Acestea sunt niște lucrări de transformare, iar în continuarea proiectului m-am întâlnit cu partea mea spirituală și mi-am zis că este o ocazie minunată să aduc asta, pentru că asta ne ține, deși noi nu realizăm sau nu vrem să realizăm, până la urmă, că cineva ne conduce. Vrem, nu vrem să vedem, asta e.

Am lucrat cu drag și am vrut să arăt că prin minuțiozitate și, prin lucru manual pe care l-am realizat pentru rame, am vrut să arăt finețea, căldura pe care o simți aproape atunci când te simți în regulă cu tine.

- Ce planuri de viitor ai?

- Partea a doua a proiectului, și o să mai gândesc încă. Gândesc la o altă parte a mea pe care să o pot dezvolta în lucrări, iar tot proiectul acesta să fie o casă a mea în care să am lucrările, partea mea spirituală, hainele mele, iar hainele mele să le prezinte niște dansatori sau încă nu știu... Am niște ganduri pe care le voi lega la un moment dat.

 

Ecaterina Schiwago: „Faptul că sunt în U.A.P. mă bucură, iar eu doresc să mă apropii de cei cu care pot rezona într-un fel…”

- Într-un C.V., pe scurt, ce ați putea aminti din activitatea dumneavoastră?

- Am o formare profesională inițială pe alt domeniu și am reluat ulterior activitatea de pictură. Am considerat că am nevoie de mai multe extinderi și am făcut și un master în pictură.

- De când pasiunea pentru pictură?

- Cred că am venit cu darul acesta din familie, iar pasiunea a venit mai târziu. Ca orice copil, m-am jucat, mi-a plăcut desenul, eram exemplu „Așa da!” la desen. Mă gândesc la profesorul meu când îmi aduc aminte de orele de desen. Pot să zic, instinctiv, că am un anumit simț artistic și cromatic nativ. Poate simțul nativ îl moștenesc și de la tata, și de la mama, care veșnic lucrau ceva creativ, indiferent în ce domeniu. Tata nu făcea artă, dar făcea construcții ce se pot duce spre arta majoră, tot felul de articole și instalații necesare în gospodărie și mama făcea partea de lucrături, țesături, unde, știu eu, lucra puțin artistic, puțin manufactură, de la a coase, până la a desena făcea și ea. Dar, sigur, desen într-o altă direcție. 

- Care a fost prima lucrare de pictură apreciată de un juriu de artă?

- De un juriu, nu îmi aduc aminte. Am fost observată la modul joacă, iar cineva mi-a spus să continui mai serios cu pictura. Soțul meu m-a sprijinit și m-a sfătuit să mă duc, totuși, dacă vreau, la o școală serioasă pentru pictură. Astfel, m-am dus spre master. Aveam un exercițiu înainte, într-o asociație unde lucrau și artiști profesioniști, și artiști amatori. Fiecare din ei mi-a folosit ca experiență. I-am observat pe fiecare dintre ei, am mers pe partea mea, dar pot să zic că pentru mine masterul a fost și de suflet, și de progres. Foarte mult pentru mine a însemnat masterul în formarea mea ca artist. Masterul l-am făcut aici, la Timișoara.

- Despre expoziția ce s-a închis săptămâna aceasta ce ne puteți spune? Ce ați dorit să transmiteți prin lucrările expuse?

- În expoziție am venit cu lucrări din aceeași temă. Găsesc că lucrările din aceeași temă se susțin mai bine una pe alta decât dacă vii cu o lucrare singulară, sau două. Sigur că, începând de la două-trei, au o susținere, dar începând de la aceeași temă cred că se susțin mult mai bine. Mesajul este destul de divers, abordând tema „De la Vezuviu la Pompei” (unde am și fost), știu eu, de la suferință la dezastru, până la a întrezări din nou o speranță și din nou viață. Deci, este, așa, o întoarcere. De altfel, asta s-a putut vedea și pe lucrări, prin cromatică și mici segmente figurative.

- Care a fost tehnica utilizată?

- Tehnica a fost mixtă și ulei pe pânză. Îmi plac tehnicile mixte în care vin și cu experiențe noi și încercări noi. În lucrarea tridimensională sunt aduse multe, multe materiale, de la materie organică, la tot felul de materiale tehnice, de construcții, de substanțe chimice de lipit.

- Legat de intrarea dumneavoastră în U.A.P., cum apreciați această intrare și ce planuri aveți în viitor, din această calitate?

- Încă nu aș vrea să conturez schimbarea, pentru că atunci când mă apuc de o treabă vreau să o fac cât mai bine, și atunci când încep ceva, duc la bun sfârșit, nu abandonez o luptă decât dacă văd că nu merită. Intrarea mi-a adus o bucurie, cu atât mai mult cu cât, de câțiva ani, această intrare este ceva mai exigentă, nu mai este așa de formală, așa de sindicală ca și în anii scurși mai înainte; nu vorbesc de perioada de dinainte de revoluție, când artiștii plastici erau puțini. Și acest fapt mă face să mă consider cu atât mai mulțumită. Chiar sunt mulțumită. Ideea este de a continua și de a face lucrări cât mai bune. Faptul că sunt în U.A.P. mă bucură și din motivul că sunt artiști profesioniști foarte talentați, iar eu doresc să mă apropii de cei cu care pot rezona într-un fel, dacă se poate de cei mai buni, ceea ce este și greu de spus în artă, cine este cel mai bun. Există o anumită relativitate. Am în jurul meu artiști cărora le port recunoștință și pe care-i apreciez. 

Consider că am nevoie de aparteneța la un grup. Am o altă cale de informare, decât de a rămâne întotdeauna singuri, chiar dacă lucrările le realizăm singuri; dar o informare, un eveniment, face bine.   

- Odată cu intrarea în U.A.P., v-ați gândit la o nouă expoziție personală?

- Sigur. Mă gândesc la anul, din nou, să am o expoziție personală. Și înainte de intrarea în U.A.P. am avut expoziții, tot la nivel de artist profesionist și nu de artist amator, unde lucrările au fost bine apreciate. Cred că sunt pe drumul cel bun, având în vedere că și lucrarea de la Salonul Anual al Artelor Vizuale 2014 a fost selectată pentru patrimoniul Muzeului. Toate acestea mă facă să mă simt bine și să am încredere în mine. 

Interviuri realizate de Cornel SERACIN