„Oameni noi - metehne vechi” este o expresie pe care, probabil, o auziţi din ce în ce mai des în ultimul timp. Şi nu întâmplător.
Să ne-nţelegem: USR-PLUS a avut, probabil, cea mai mare bază de alegători sinceri. Cei mai mulţi dintre votanţii lor au investit un mare capital de speranţă în cei pe care i-au ales. De aceea, votantul USR-PLUS nu era, în general, doar un om care să meargă la secţia de votare, să se uite peste buletinul de vot şi să pună ştampila undeva, unde i se părea că ar fi mai bine; votantul USR-PLUS a fost, de regulă, militant pentru partidul în care credea, activist în campanie şi aşa mai departe. Sloganurile cu „oameni noi”, „fără penali”, „fără hoţie ajungem departe” etc. au prins şi au convins. Şi totuşi... ceva nu este în regulă. Ceva nu merge aşa cum trebuie.
Luăm în calcul doar cazul Timişoarei, nu are rost să mergem mai departe - deşi motive ar fi cam peste tot, iar dacă ne uităm la ce se întâmplă la nivel naţional - au, doare. Aşa că mai bine să rămânem pe plan local.
A trecut deja mai bine de jumătate de an de când noua administraţie a Timişoarei a intrat în pâine. Rezultate spectaculoase ale aşa-zisului nou mod de a face administraţie şi/sau politică, deocamdată cel puţin, nu se prea văd. Însă sunt câteva lucruri extrem de vizibile - şi acestea reprezintă marea problemă a edililor timişoreni.
Aduceţi-vă aminte de directorul general impus la Colterm, Bogdan Nanu, om care avea în trecutul său o condamnare penală tocmai pentru inginerii financiare. Este adevărat, a trecut ceva vreme de atunci, omul a avut timp să se reabiliteze - dar, totuşi, cum sună o astfel de numire venită din partea „oamenilor noi” care ne promit o Românie „fără penali”? Să mergem mai departe şi să ne aducem aminte de flagrantul pus la cale de consilierul local Ana Munteanu la restaurantul lui Dan Dinu - o acţiune 100% ilegală, o încercare de înscenare de tip bolşevic, cu metode securiste pe care le credeam de mult timp dispărute, o acţiune care ar fi trebuit să atragă după sine asumări de răspundere serioase din partea multora şi sancţiuni pe măsură. Ce s-a întâmplat? Prefectul - cu ale cărui ştiinţă, intervenţie şi sprijin s-a făcut întreaga acţiune - nu a păţit absolut nimic. Secretara lui a primit, în schimb, o mustrare. Ana Munteanu a fost, de ochii lumii, suspendată pe un an din funcţia de membru de partid; a rămas, însă, consilier local, ba a mai fost şi răsplătită cu un post de consilier personal al vicepreşedintelui CJT. Iar jandarmii - cei mai nevinovaţi din întreaga acţiune, întrucât ei doar au răspuns ordinului prefectului - sunt singurii cercetaţi disciplinar. Mai încolo putem vorbi despre contractul de consultanţă pentru relansarea proiectului Timişoara Capitală Culturală Europeană 2023 - un contract în urma căruia Primăria Timişoara, printr-o achiziţie atât de transparentă încât s-a aflat de ea doar după semnarea contractului, plăteşte aproape 10.000 de euro pe lună Corinei Şuteu, fost ministru al culturii în cabinetul, evident, Cioloş. Am putea să amintim, apoi, de concursul câştigat pentru funcţia de arhitect şef al Timişoarei de către Gabriel Almăjan - un concurs la care câştigătorul era cunoscut în mediile de specialitate dinainte ca acesta să ştie că se va înscrie în concurs, întrucât încă nu îndeplinea condiţiile necesare de urbanist. Dar, cu o mică amânare de câteva luni, s-a rezolvat şi problema asta. Şi mai sunt multe, prea multe chiar.
Acum, zilele trecute ne-au adus încă nişte exemple de bune practici useriste la Timişoara: modul în care au fost schimbate consiliile de administraţie la societăţile consiliului local - Pieţe S.A. şi Horticultura S.A. -, presiunile pentru schimbarea directorului societăţii Horticultura, Andrei Drăgilă, şi încercarea de scoatere a ziariştilor de la şedinţele AGA ale celor două societăţi - în fapt, întruniri de consiliu local - de către mult prea arogantul viceprimar Ruben Laţcău (apropo, şi acesta cu o condamnare penală la activ, pentru faptul că a condus un autoturism cu toate că avea permisul de conducere suspendat). Iar cireaşa de pe tort o reprezintă câştigarea unui alt concurs extrem de transparent pentru ocuparea funcţiei publice de şef de cabinet al primarului de către Dan Reşitnec - întâmplător, bineînţeles, preşedintele USR Timişoara. Interesant şi modul în care acesta a ales să-şi anunţe noua funcţie pe un grup intern al USR, unde a spus şi că intenţionează să creeze o legătură mai strânsă între primărie şi - nu, nu cetăţeni, cum aţi fi tentaţi să credeţi, ci - partid.
Dacă e stăm strâmb şi să judecăm drept, întotdeauna am crezut că primarul ar trebuie să aibă dreptul să îşi aleagă echipa cu care lucrează şi cu care încearcă să îşi pună în aplicare oferta electorală. Legislaţia nu permite acest lucru, însă, decât la nivel de consilieri personali - care, har Domnului, sunt cu duiumul. Faptul că primarul încearcă să îşi creeze echipa prin mici inginerii la concursuri nu este unul nou - probabil că în toată ţara şi în toate partidele lucrurile stau la fel. Dar atât timp cât este vizibil cu ochiul liber de la o poştă că lucrurile merg cu dedicaţie, o chestiune de bun simţ ar fi măcar renunţarea la sloganurile cu noua politică, noua administraţie, oamenii noi şi aşa mai departe. Pentru că or fi toate astea noi, însă metehnele sunt foarte, foarte vechi.
Cum ziceam la început, în Timişoara USR a avut probabil cea mai mare bază de alegători sinceri. Acum, după şase luni, văzând ce se întâmplă, aceştia cred că se simt cel puţin ruşinaţi - dacă nu chiar trădaţi. Iar, dacă primarul Dominic Fritz şi USR nu vor să păţească la fel cum a păţit Nicolae Robu, ar trebui să schimbe ceva - şi la modul de lucru, şi la cel de asumare şi, mai ales, la cel de sinceritate faţă de alegători. Încă mai au timp.
Flavius BONCEA
