După alegerea lui Dominic Fritz în funcția de primar al Timișoarei - alegere incontestabilă prin numărul de voturi obținut de cetățeanul german - a fost ridicată o problemă: avea sau nu avea Dominic Fritz îndeplinite condițiile pentru candidatură? Dreptul îl avea, dar, conform legii, pentru acceptarea candidaturii persoana care urmează să fie aleasă trebuie să aibă domiciliul pe teritoriul unității administrativ-teritoriale în care urmează să fie aleasă. Atenție - domiciliul, nu rezidența.
Informațiile ieșite în public, și care s-au regăsit în contestațiile făcute la validarea mandatului noului primar, spuneau că Dominic Fritz avea rezidența confirmată printr-un document emis de Inspectoratul General pentru Imigrări, dar nu își avea domiciliul principal stabilit în Timișoara. Mergând mai departe, candidatura lui Dominic Fritz, în cazul în care nu îndeplinea cerințele legale, ar fi trebuit să fie contestată în termen de 48 de ore de la data afișării acesteia - lucru care nu s-a întâmplat. Și de aici venea dilema: avem un candidat care, teoretic, nu îndeplinea condițiile pentru a candida; nimeni nu i-a contestat candidatura; candidatul a fost ales, după care i s-a contestat alegerea. În fine, tribunalul Timiș a respins contestațiile la validarea mandatului lui Dominic Fritz, iar acum a apărut și motivarea instanței pentru aceste respingeri. Ce se spune în aceasta, pe scurt: „Instanța observă că în speță a fost acceptată candidatura cetățeanului Fritz Dominic Samuel de către Biroul Electoral de Circumscripție al Municipiului Timișoara, cu luarea în considerare a dovezilor privind reședința acestuia. (...) Dacă s-ar lua în considerare obligația instanței ca în cadrul validării să reanalizeze de plano toate condițiile de eligibilitate s-ar ajunge la situația absurdă în care hotărârea de acceptare a candidaturii, care este supusă controlului judecătoresc, să nu mai aibă nici o valoare, oferindu-se o cale de atac «de rezervă» persoanelor care au omis sau au neglijat la acel moment contestarea actului unei autorități electorale”.
A fost sau n-a fost? Practic, nu știm și nu vom ști dacă au fost îndeplinite condițiile pentru a candida; atât timp cât contestația nu a fost făcută la acceptarea candidaturii, instanța care validează mandatul nu se mai bagă să judece dacă ele au fost sau nu au fost îndeplinite. Dar un lucru rămâne în picioare: impredictibilitatea legilor românești și diferențierea pe care acestea o fac între cetățenii români și ceilalți cetățeni ai Uniunii Europene, discriminându-i pozitiv pe aceștia din urmă.

Delia GRIGORE