La mai bine de o lună de la momentul în care a fost ales primar, Dominic Fritz a fost învestit la sfârșitul săptămânii trecute în funcție. Cum va fi, nu avem cum să spunem de acum - vom vedea. Dar un lucru, cel puțin, este sigur: de la început, noul primar a reușit să creeze o impresie bună. În primul rând prin discurs: unul în care a predominat cuvântul „NOI”, nu cuvântul „EU”.
În schimb, Nicolae Robu a ieșit urât din scenă. A ieșit învins, dar fără să înțeleagă de ce a fost învins. Și a ieșit cu o ultimă încercare de a ne spune ce a făcut EL pentru oraș. Discursul merită păstrat ca un ultim exemplu de megalomanie din partea celui care a condus destinele Timișoarei timp de opt ani și ca un model de „așa nu” pentru cei care conduc Timișoara acum și cei care o vor conduce în viitor.
Citiți-l în continuare, cu micile noastre remarci între paranteze:

DE ASTĂZI, NU MAI SUNT PRIMARUL TIMIȘOAREI!
-vă rog să citiți această postare până la capăt-


Stimați oaspeți ai Timișoarei,
Domnule Primar Dominic-Samuel Fritz,
Distinse doamne, distinși domni,
Vă rog să-mi permiteți ca în primul și-n primul rând, să le mulțumesc timișorenilor care au avut încredere în mine și m-au votat în 2012, m-au votat în 2016 și m-au votat în 2020 și în egală măsură să le mulțumesc celor care de fiecare dată au avut altă opțiune, dar m-au respectat, așa cum și eu i-am respectat!


(Nicolae Robu nu a respectat pe nimeni, decât pe cei care îi ridicau osanale. În rest, rămân după el toate jignirile pe care le-a adresat tuturor celor care nu i-au împărtășit ideile timp de opt ani.)


Vreau, în continuare, să vă felicit pe cei care ați ieșit învingători în lupta electorală recent încheiată, pe dv, d-le Dominic-Samuel Fritz și pe dv, doamnelor și domnilor consilieri locali.
Formație sportivă având, după cum știți fără-ndoială, cu toții, eu am tăria să receptez înfrângerea cu fair-play, neacuzând nimic, dar nici reproșându-mi nimic, ci înțelegând, senin, împăcat, că majoritatea timișorenilor de astăzi -cel puțin majoritatea celor prezenți la vot, iar ei contează în democrație!- nu agreează, pur și simplu, ce-am oferit eu ca direcții de dezvoltare a orașului, ca pachet de obiective derivate, pentru anii următori -vă reamintesc: eu mi-am prezentat în termeni foarte concreți viziunea pentru perioada 2020-2030-, iar eu nu pot oferi altceva, pentru că ar însemna să o fac împotriva crezului meu și eu nu fac niciodată, nimic, pentru nimic în lume, împotriva crezului meu.
Am înțeles, așadar, că oferta contracandidatului principal, sensibil diferită de a mea, este cea agreată și, prin urmare, nu pot decât să-l felicit că a rezonat mai bine cu concitadinii.


(No comment; fostul primar nu înțelege aici că votul din 27 septembrie nu a fost atât unul pentru o ofertă electorală, cât unul împotriva unui stil de a conduce orașul: al său.)


Las această funcție mulțumit că după cei 8 ani cât am fost Primar, amprenta mea asupra orașului este pusă puternic și pe termen lung și nimeni n-o va putea șterge în viitorul previzibil:


(Este adevărat faptul că în ultimii opt ani s-au stricat atât de multe în Timișoara, că nu vor ajunge alți opt ca ele să fie măcar reparate!)


(1) nimeni nu va readuce acvariul sau vreo altă mizerie similară în Piața Victoriei sau în vreun alt loc sfânt al orașului;


(E vorba de acvariul care putea fi eliminat fără absolut nici un cost, dar pentru care primăria condusă de Nicolae Robu a oferit o mulțime de terenuri subevaluate, justificând necesitatea realizării unui pasaj auto subteran în fața Operei, schimbul de terenuri nefiind finalizat nici acum.)


(2) nimeni nu va readuce mașinile în cele 33 de străzi, 6 piețe și 3 piațete lăsate de mine pietonale, realizare care a indus, pur și simplu, un alt mod de viață în oraș - da, lăsate libere de mașini de mine, de mine, susținător, pe de altă parte, al ideii că suntem în epoca mașinilor și că, prin urmare, trebuie să creăm condiții maxime pentru ca mașinile să poată circula fluent, să nu stea în ambuteiaje și să degajeze astfel cantități mari de noxe în aerul pe care îl respirăm;


(Proiectul de pietonizare a centrului a fost moștenit, început de fosta administrație. Singura „tușă” aplicată de Nicolae Robu a fost pietonizarea străzii Mărășești, stradă pietonală făcută cu asfalt.)


(3) nimeni nu va desființa cele 4 pasaje lăsate moștenire, cele 4 poduri care au lărgit cele două poduri vechi, lipite de care au fost construite, nimeni nu va îngusta mulțimea de carosabile lărgite;


(Toate proiectele de mai sus sunt și ele moștenite de la fosta administrație. Iar cele patru poduri noi sunt de fapt lărgiri ale unor poduri vechi. Nu credeți? Căutați în Timișoara de astăzi mai multe poduri peste Bega decât erau în 2012.)


(4) nimeni nu va desființa Spitalul de Copii cu 8 niveluri, cea mai mare construcție spitalicească făcută în țară după Revoluție;


(Proiectul este moștenit.)


(5) nimeni nu va desființa cele circa 8.000 de locuri de parcare create de mine în oraș, predominant în cartiere, dar, atâta cât au permis disponibilitățile de teren, și în zona centrală;


(Minciună - locuri de parcare noi sunt, e adevărat, câteva sute, pe locul garajelor demolate. În rest, vorbim de reamenajarea unor locuri de parcare existente.)


(6) nimeni nu va opri proiectele demarate de mine prin CNI, aflate în plină derulare, proiecte care vor aduce, în curând, orașului, predate la cheie:
- Sala Polivalentă de 16.000 de locuri, de departe cea mai mare din România (actuala cea mai mare, cea din Cluj, are 9.000 de locuri!) și
- Stadionul de 30.000 de locuri, ce va reveni, de fapt, spre administrare, Consiliului Județean;


(Primăria nu are legătură cu aceste proiecte.)


(7) nimeni nu va opri proiectele demarate de mine prin CNAIR, aflate în plină derulare, proiecte care vor aduce, în anii următori, orașului și regiunii, predate la cheie:
- Centura Sud;
- Noul racord la autostradă, pe 4 benzi, de la bifurcația Arad-Sânandrei;
- Centura Vest;
- Autostrada Timișoara - Stamora;


(Primăria nu are legătură cu aceste proiecte.)


(8) nimeni nu va opri proiectele convenite de mine cu CNCFR aflate în plină derulare, proiecte care vor aduce în curând orașului, predate la cheie:
- Pasajul Vestul Extrem (Ronaț);
- Pasajul Baader (cu girație suspendată la 10 m înălțime);
- Pasajul Gheorghe Adam;


(Primăria nu are legătură cu aceste proiecte.)


(9) nimeni nu va opri proiectele inițiate de mine pe bugetul local, gândite comutabile oricând pe fonduri europene, aflate în plină derulare sau la start:
- Pasajul Solventul;
- Pasajul Estul Extrem (Behela);
- Podul Jiul;
- Podul Isho;
- Podul Ștrandului / Bobâlna;


(Proiectele sunt sau moștenite, sau private - la fel ca mare parte din cele pe care Nicolae Robu le amintește la punctele următoare.)


(10) nimeni nu va opri cele 11 proiecte de realizare de centre culturale, asumate de mine prin dosarul de candidatură la titlul de capitală culturală europeană, aflate în plină derulare;
(11) nimeni nu va opri proiectul inițiat de mine de nou campus școlar pentru Liceul Lenau, aflat în plină derulare;
(12) nimeni nu va opri cele trei proiecte inițiate de mine de realizare de Complexuri Sportive și de Agrement în cartierele Calea Lipovei (pt acesta, deja există și contract pt execuție!), Calea Buziașului și Calea Șagului;
(13) nimeni nu va opri proiectul inițiat de mine de realizare, pe bugetul local, a Stadionului Municipal de 15.500 de locuri, aflat în plină derulare;
(14) nimeni nu va respinge cele 44 de autobuze electrice și cele 42 de tramvaie de top mondial finanțate prin fonduri europene ce vor trebui doar recepționate de Primărie;


(Aici ar trebui, poate, să vorbim de cum a renunțat Primăria Timișoara la proiectul de achiziție de tramvaie noi care avea deja finanțare în 2012; de cum s-a renunțat la unele linii de tramvai; de busurile electrice care stau în garaj ș.a.m.d.).


(15) nimeni nu-și va permite să nu amenajeze ca pădure-parc, cele 520 ha de Pădurea Verde aduse de mine în patrimoniul orașului sub acest angajament, respectiv să nu amenajeze ca locație de festivaluri, concerte și recreere diversă, cele 90 ha de teren la ora actuală viran de pe Calea Torontalului, pt care am semnat protocolul de rigoare cu grupul de excelență în domeniu UNTOLD din Cluj-Napoca;


(Da, sub Nicolae Robu s-a concretizat - dar nu datorită acțiunii sale - o cerință a Timișoarei veche de aproape 20 de ani. Din fericire, alții vor fi cei care vor gândi proiectele de amenajare. Altfel, am fi avut emoții vizavi de cât spațiu verde s-ar fi păstrat din cele 520 de hectare de pădure.)


(16) nimeni nu va da jos schelele de pe mulțimea de clădiri monumentale private, care în 2021 vor ajunge să arate minunat, schele apărute în urma supunerii de către mine a proprietarilor la amenzi repetate și supraimpozitare, cu prețul electoral ușor de anticipat, pe care, de altfel, l-am și plătit;


(Reabilitările sunt făcute de persoane private, fără nici un sprijin din partea municipalității. Mai mult decât atât, mare parte din amenzile și supraimpozitările impuse de Nicolae Robu au fost dovedite ca ilegale de către instanțele de judecată, Primăria fiind obligată să restituie banii încasați și să plătească și cheltuieli de judecată.)


(17) nimeni nu va renunța la vreunul din cele aproape 100 de proiecte pe fonduri europene, totalizând cca 550 milioane euro, depuse spre finanțare de diversele structuri ale Primăriei, respectiv subordonate sau aparținătoare acesteia;


(Dincolo de proiectele pe fonduri europene moștenite de la fosta administrație, la a căror finalizare Nicolae Robu a tăiat panglici, Primăria Timișoara a ieșit în evidență prin sumele infime din fonduri accesate cu alte municipalități din țară.)


Domnule Primar, momentul dv este foarte-foarte aproape. Vă veți începe exercițiul de Primar, putem spune, de îndată.
Nu știu dacă jucați fotbal. Eu joc și se zice că destul de bine. În orice caz, dau m-u-l-t-e goluri! Nu știu dacă compuneți muzică. Eu compun și se spune că destul de bine. Dar știu despre dv. că sunteți cântăreț foarte bun, categoric mai bun ca mine! Ce vă doresc, eu, însă, de dragul Timișoarei, este să fiți Primar mai bun ca mine!


(Aici Nicolae Robu ne arată că a avut dreptate atunci când a recunoscut că are o doză de infantilism.)


Vă las spre administrare, după cifre oficiale:
- orașul desemnat ani în șir drept orașul cel mai dinamic din România;
- orașul desemnat ani în șir drept orașul cel mai recomandat pentru investiții din România;
- orașul cu cel mai mare volum de investiții străine (4.4 miliarde euro, în condițiile în care niciun alt oraș nu depășește 2 miliarde euro);
- orașul cu cea mai mare dinamică în construcția de locuințe;
- orașul cu cel mai redus șomaj (practic, cu șomaj nul);
- orașul cu cei mai mulți tineri, ca pondere în populația totală;
- orașul cu cea mai mare suprafață verde pe cap de locuitor și cu cei mai mulți copaci pe cap de locuitor;
- orașul cu cel mai mare număr de proiecte pe fonduri europene -aproape 100- și de cea mai mare valoare cumulată –peste 550 milioane euro;
- orașul viitoare capitală culturală europeană.


(Toate punctele de mai sus Timișoara le avea de dinainte de Nicolae Robu. Unele din 2000, altele din 2004, altele din 2008. În ultimii opt ani, chiar dacă Timișoara și-a păstrat locul în aceste topuri, a mai pierdut din distanța care o separa de urmăritori - lucru pe care Nicolae Robu îl trece sub tăcere. Singurul lucru obținut în timpul mandatului său a fost cel de Capitală Culturală Europeană - titlu pentru care Timișoara se lupta de dinainte de Nicolae Robu și care, din fericire, a fost amânat cu doi ani, pentru că altfel cu siguranță ne-am fi făcut de râs.)


Iubiți-l cel puțin cât l-am iubit eu! Serviți-l cel puțin cu aceeași dăruire cum l-am servit eu!
Vă urez succes, domnule Primar!
Vă mulțumesc, tuturor!


(Domnul primar Dominic Fritz,
Iubiți orașul. Serviți-l. Dar nu așa cum a făcut-o fostul primar. Timișoara noastră merită altceva. Și asta așteaptă timișorenii de la dumneavoastră, indiferent dacă v-au votat sau nu.)

Articol îngrijit de Flavius BONCEA