Ca-n Germania! Așa sperau timișorenii că vor arăta cartierele orașului după promisiunile făcute de noul primar al urbei, Dominic Fritz. ”Timișoara va fi orașul cartierelor” anunța plin de triumfalism edilul-șef, făcîndu-i pe mulți să spere că Timișoara va avea doar cartiere de lux. Iată ce promitea Dominic Fritz:
”Administrația de 8 ani a lui Nicolae Robu a neglijat total cartierele, lăsându-le pe unele dintre ele să decadă la premodernitate. Planul meu este ca oriunde te-ai afla, în orice cartier, să recunoști Timișoara. În administrația Dominic Fritz nu va mai exista discriminare între cartiere. Ce propunem noi este o revoluție a bunei guvernări, care pune în mijloc nevoile oamenilor din cartiere. Este o nouă metodă de a structura administrația timișoreană. Un oraş modern, de fapt, se construieşte pe baza unor cartiere puternice, unde oamenii se simt acasă, unde calitatea oamenilor se bazează pe nişte servicii de calitate în proximitatea lor. Şi nu doar în centru. În administraţia lui Dominic Fritz nu va mai exista discriminare între cartiere. Ce propunem noi nu este doar retorică, propunem o revoluţie a bunei guvernări, care pune în mijloc nevoile oamenilor din cartiere”
Din păcate, doar vorbe goale. La jumătatea mandatului de primar, Dominic Fritz nu ne poate prezenta nici o realizare care să conducă la schimbarea măcar parțială a cartierelor Timișoarei. Să luăm, de pildă, Mehala, o zonă istorică a orașului, cu tradițiile și obiceiurile ei. Unul dintre acestea este vestitul târg de vechituri, ”ocico”, cum spun timișorenii vechi, care mergeau la sfârșitul săptămânii după câte un chilipir în această piață, una cu un farmec propriu. Desigur, era nevoie de o modernizare, adică exact de ceea ce promitea ”revoluția bunei guvernări”.
Ce vedem acum? În loc de suprafețe betonate, cu mese frumos aranjate, rafturi elegante, iluminat inteligent și alte facilități specifice unei lumi civilizate, avem parte tot de pâmânt pe jos, becuri care trebuie ținute aprinse și ziua pentru că nu răzbate lumina naturală, marfă pe care riști să o calci cu piciorul și, desigur, tradiționalii mici de Mehala, serviți printre tomberoane pline de gunoi.
În loc să vedem un mic mall, așa cum ne-am fi dorit, trebuie să ne mulțumim cu vechile tarabe ruginite sau cu produse la mâna a doua lăsate pe joc, în timp ce comercianții ne îndeamnă insistent: ”Alegeți, alegeți!”. Am ales, în urmă cu două ani și acum dăm peste o ”bombă” într-un cartier istoric al Timișoarei.
Asta înseamnă ”revoluția bunei guvernări, care pune în mijloc nevoile oamenilor din cartiere”. Ca-n Germania!