Am tot scris despre „troica” de la conducerea ţării, alcătuită din cele trei partide pe care nu le uneşte nimic, dacă excludem interesele personale, dorinţa de a pune mâna pe putere şi implicit o atroce ambiţie de înavuţire prin orice mijloc posibil. Un PNL dezbinat şi cu o conducere din ce în ce mai slabă, PSD- ul de care ne-a scăpat preşedintele Iohannis, luptând pe baricade timp de doi ani pentru a-l scoate de la conducere, ca după aceea, mânat de alte interese, să-l proţăpească cu nonşalanţă la conducerea ţării, alături de liberali. Şi de UDMR. Despre cei din urmă, care au fost mai tot timpul la guvernare, nu se poate spune nimic, pentru că au ştiut să-şi apere in teresele şi prin „pas cu pas” ori prin „picătura chinezească”, încet dar sigur, se pare că vor ajunge la scopul final. Ai noştri „ca brazii” nu ştiu decât să simuleze că se ceartă, că se contrează şi, mai ales, că vor binele acestei ţări, dar, din păcate, toate le ies pe dos. Vorba aceea: „Drumul spre iad este pavat cu cele mai bune intenţii!”. De dreapta ori de stânga, se pare că, la anumite calcule, au cam condus în cei peste treizeci de ani aproximativ la egalitate, ajutaţi din belşug de UDMR şi de reprezentanţii minorităţilor. Aceştia din urmă, un fel de partid „balama”, care sub camuflajul unei atare democraţii a făcut mai mult rău decât bine, asociindu-se după formula „eu mă dau cu cine-i tare / cui nu-i place, salutare!”, ajutând astfel partide să guverneze ori, în unele cazuri, să fie trecute prin Parlamentul României legi cel puţin discutabile. Vă spuneam că este rău cu „troica” noastră care, pe zi ce trece, nu se dezice.
Ne afundă din rău în mai rău, eşuând desigur în nămeţii iernii care ne bate la uşă. Dar se pare că preşedintele Klaus Iohannis a ajuns la guvernul perfect.
Deşi, după cum se vede, simţim şi trăim, situaţia este catastrofală, lui i se pare că totul este perfect. Că trăim doar din îm prumuturi la dobânzi înspăimântătoare nu-i mai pasă nimănui, că ministrul Energiei, acest Virgil Popescu, care, pe când în întreaga lume se deschid termocentrale, el le închide pe ale noastre şi le vinde la preţuri derizorii, pare OK. Tot acest „de neînlocuit” ministru, în plină criză de energie, pe când noi plătim facturi de ne omoară, refuză cu obstinaţie să deschidă hidrocentrale aproape terminate, pe motiv de gâze şi moluşte, mai precis pe împotriviri de ONG bine plătit şi desigur pe măsură „direcţionat” cum trebuie. Dar ce mai vorbesc. Pot să cadă partidele, poate să cadă Guvernul, poate să plece şi Nicolae Ciucă, poate chiar preşedintele ţării, acest ministru a fost pus acolo de cine a fost pus şi nu va mai pleca decât atunci când România va fi îngenuncheată complet. El este pus acolo să vegheze, să fie intransigent, nepăsător şi rece.
Dar să nu vă mire că acest Guvern merge cum merge şi, mai ales, face ce face. Avem în acest Guvern o noutate absolută: o altă „troică”, de data aceasta de posibili plagiatori de doctorate.
Mai ţineţi minte? Desigur aţi uitat de „Dottore” Ponta, care, până la urmă, totuşi şi-a dat demisia din funcţia de prim-ministru. Dar de „neclintitul” în cuget şi simţiri preşedintele Klaus Iohannis care spunea că „un bănuit de plagiat” nu poate candida la preşedinţia ţării? Atunci era vorba despre Victor Ponta, de „ai lor” cum ar veni, nu ca astăzi când este vorba de „ai noştri”.
Deci, nici mai mult nici mai puţin decât trei suspectaţi de doctorate plagiate în Guvernul Nicolae Ciucă. Ce e mai frumos este faptul că lista începe chiar cu prim-ministrul Nicolae Ciucă, continuă cu ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, şi se termină, deocamdată, cu ministrul de Interne, Lucian Bode, a cărui teză de doctorat a fost pusă la secret.
Dar nu ne mai poate mira nimic, de vreme ce generalul izmană, Gabriel Oprea, fostul „interes naţional”, a fost coordonator de doctorate, majoritatea dintre ele suspectate de plagiat şi care nu a păţit nimic, acum fiind dat în negura uitării. Deci, un prim-ministru şi doi miniştri printre care şi ministrul Educaţiei sunt suspectaţi că ar avea tezele de doctorat plagiate. Şi nimic.
Pe domnul preşedinte Klaus Iohannis nu-l mai interesează nimic, cu atât mai mult cu cât proiectul preşedintelui, „România Educată”, pare să fie implementat tocmai de bănuitul de plagiat.
Vă daţi seama de unde porneşte răul şi cum să te mai încrezi în aşa miniştri şi în aşa proiect.
Dar trebuie să reţinem: aceşti bănuiţi de plagiat sunt apăraţi şi cocoloşiţi tocmai de acel care ar trebui să fie imparţial şi neutru.
Să fie pentru binele ţării şi al poporului, şi nu pentru miniştri bănuiţi de plagiate.

Petru Vasile TOMOIAGĂ
Acest material trebuie considerat un pamflet