De vreo două zile tot observ discursurile de la Bruxelles şi toţi vorbesc despre o aşa-zisă iarnă foarte grea, că va trebui să facem economie şi aşa mai departe. Înainte s-au întâlnit miniştrii energiei din ţările UE, iar ministrul nostru a prezentat ce ne prezintă şi nouă aici. Adică, să stăm fără grijă că noi avem stocuri asigurate în proporţie de peste 70% şi vom ajunge la 90% şi nu trebuie să facem economie. Dar se pot întâmpla multe, adică să spunem una, iar realitatea să fie alta. Ca să poată să-şi menţină scaunele recurg la lucruri neortodoxe. Vedem etalarea acestor lucruri de mai bine de 30 de ani.
Am înţeles că dacă mai sunt ţări din comunitatea europeană care au posibilitatea, să dea şi la alţii combustibili. Dar am văzut şi români care se întreabă: Nouă ne-a dat cineva? Şi mi se pare că au dreptate.
Se mai vorbeşte de sume de bani, la nivel european, pentru ajutorarea ţărilor să treacă iarna. În niciun caz să nu vă aşteptaţi ca aceşti bani să se dea în mod egal. Iar acest lucru este din vina oamenilor care ne reprezintă la Bruxelles, care stau în poziţia ghiocelului şi sunt de acord cu toate tâmpeniile, care sunt foarte multe.
Actuala conducere a comunităţii europene este foarte slabă. Uitaţi-vă la soţul Ursulei von der Leyen, care a fost implicat în afacerile cu vaccinuri. Dacă îi va descoase cineva, se vor descoperi şi altele urâte de tot. Şi tot amintesc eu de un individ care spunea că trebuie să închidem exploatările miniere, dar la el în ţară se exploatează din plin cărbune. Eu nu zic că e o păcăleală, ci o escrocherie, ceea ce mult mai grav. Tot aşa vor proceda şi cu căldura la iarnă, iar ai noştri vor „muşca”, ca de obicei. Deşi, conform spuselor entităţilor care răspund la noi de domeniul energiei, nu ar trebui să ne facem probleme, vor face în aşa fel încât să avem.
În plan local, parcă văd că la Timişoara nu vor fi stocuri pentru iarnă. Ba că nu se găseşte firmă pentru furnizarea gazului, ba că nu se găseşte motorină, lucruri care vor duce la situaţia din iarna trecută, când nu a fost căldură în şcoli şi spitale, iar în casele cetăţenilor racordaţi la Colterm a fost foarte puţină căldură.
În ceea ce priveşte pensiile, e un circ generalizat. Ba se măresc, ba nu se măresc, şi tot aşa de câţiva ani. Iar oamenii care au muncit toată viaţa, din cauza scumpirilor, nu mai pot face faţă. Vom asista la o creştere a numărului de decese, pentru că oamenii renunţă la medicamente, lucru fatal mai ales pentru oamenii în vârstă.
Se mai vorbeşte şi de plafonarea preţurilor, ba le plafonează în sus, ba în jos, ba la stânga, ba la dreapta. Dar nu se face nimic concret.
Noi scriem tablete, spunem aceste lucruri, dar nimeni nu ascultă şi pe nimeni nu interesează.
Am să vorbesc în continuare despre cultură, şi mai ales cultura din Timişoara. Se vede clar că la conducerea acestui sector sunt indivizi autointitulaţi intelectuali, dar care sunt nişte ciuri-buri, fără nicio performanţă culturală, dar cu performanţe politice sau de gaşcă. Ei nu au operă, nu au arătat până acum că au făcut ceva de valoare. Tu nu poţi să conduci cultura într-o societate dacă nu ai performanţe internaţionale dovedite. Toate celelalte aspecte sunt egale cu zero şi aşa se ajunge la spălare şi furt de bani. Eu spun de doi ani acest lucru. Se mai face câte un control pe ici, pe colo. Dar e deja strigător la cer ce se petrece: se consumă foarte mulţi bani, iar efectele culturale sunt zero barat. Sunt foarte puţine entităţi care fac şi acţiuni de valoare, dar ele sunt marginalizate fie din neştiinţă, fie din alte motive.
Oricum, cultura din Timişoara a început să scadă foarte mult. Îmi pare rău să o spun, dar am rămas stupefiat când am văzut înregistrat spectacolul dat de Phoenix la 60 de ani de activitate. Într-adevăr, au mai rămas doi-trei din vechea trupă, dar restul s-au perindat doar pe acolo. Mai trebuia să invite şi nişte manelişti... A fost ceva de genul hai să facem ceva să fie făcut, facem un contract cu Primăria Timişoara, le luăm banii, nu contează ce iasă. S-au cântat şi fredonat melodiile celebre ale lor, dar de oameni diletanţi. Dacă închideai ochii nu-ţi dădeai seama că sunt melodiile acelea pe care le ştii de atâţia ani. Sunt foarte mulţi colegi de-ai lor care nici nu vor să mai audă de formaţie din pricina bălăcărelilor. Ei trebuie să facă în aşa fel încât să ne lase cu acea amintire plăcută a anilor ’70...
Îl rog pe bunul Dumnezeu să ne ocrotească, să ne lumineze calea şi să ne aşeze pe drumul cel drept.
Ştefan POPA POPA’S
