Prima oară, o hoardă în spatele căreia stăteau vajnicii ori veşnicii ruşi, cu tancurile lor cu tot, au abolit monarhia din ţară, prin alungarea Regelui Mihai I al României, obligându-l să abdice. Aproape jumătate de veac am uitat că România a fost Regat şi am construit socialism multilateral dezvoltat şi comunism.
Pe cât s-a putut, regalitatea a fost scoasă şi din cărţile de istorie, iar adevărata istorie, mistificată. Cum cred că se întâmplă şi astăzi. După lovitura de stat „magistral” orchestrată de azi numitul criminal Ion Iliescu, atunci când situaţia putea fi îndreptată iar istoria pusă pe făgaşul ei normal, nu s-a făcut acest lucru. Mai apoi, acelaşi Ion Iliescu şi ai lui i-au interzis Regelui intrarea în ţară, de parcă această ţărişoară era a lor pe vecie. Lucru care, în timp, s-a dovedit adevărat, până astăzi, la noi, conducând urmaşii comuniştilor de ieri ori interpuşii acestora. După care vremelnicii diriguitori au socotit că le-ar fi mai bine să-l primească pe monarh în ţară şi să-i recunoască o parte din proprietăţi. Asta şi din cauză că au fost făcute diferite presiuni şi din ţară, şi din afara ei. Deşi Regele a făcut tot ce i-a stat în putinţă să facă acest popor să înţeleagă că forma firească de conducere în România ar fi regalitatea, prin manipulările grobiene, prin minciună şi sperjur, cei de la conducere au mistificat încă o dată adevărul. Drept e, în mare parte şi cu ajutorul unui popor comod şi indolent. Regele Mihai I al României a plecat în lumea celor drepţi mâhnit şi fără tron. Acum, în absenţa lui, revenirea României la regalitate e şi mai grea, poate chiar imposibilă.
De ce am rememorat aceste câteva repere: cu câteva zile în urmă a încetat din viaţă regina Regatului Unit, Elisabeta a II-a. Regină 70 de ani, prin voia Domnului, dar, în ultimă instanţă, om şi domnia sa. Dar să vezi tevatură. Zile nesfârşite de doliu. O plimbă pe te miri unde în timp ce prinţul Charles al III-lea a pornit campania regalicească, de parcă ar avea nu ştiu câţi contracandidaţi şi nu ar avea destul timp să-şi intre în atribuţii. Dar totul trebuie făcut cu mult tam-tam, cu mult fast, cu maximă reclamă şi după nu ştiu ce canoane şi protocoale sofisticate şi ultrasofisticate... Că s-a interzis circulaţia, că nu se mai merge cu maşina personală prin anumite zone, că din fiecare stat pot participa la înmormântare doar cel mult două persoane etc. şi etc. O zarvă şi un zumzet fără precedent s-a înstăpânit în lume. Mass-media de pretutindeni, de dimineaţa şi până seara, „toacă” doar despre moartea reginei. Afli astfel tot felul de banalităţi legate de viaţa şi moartea acestui om. Nici mass-media de la noi nu s-a lăsat mai prejos. Televiziunile care vreo doi ani ne-au învăţat cum să ne spălăm pe mâini şi cum să ne vaccinăm, pe bani graşi de la Guvern şi de la Uniunea Europenă, acum, în lipsă de subiecte şi de inspiraţie, fără deosebire, încep şi termină ştirile cu decesul reginei. De parcă, brusc, poporul român, cel care a dormit 50+30 de ani, a devenit deodată regalist, aşa, tam-nesam, peste noapte. Nemaipomenit de regalişti suntem. Cert este că nouă ne place regalitatea doar văzută la alţii, nu cea de la noi de acasă, cea din propria ogradă. Şi uite-aşa, încă odată, „ne-au minţit poporul cu televizorul!”.
Petru Vasile TOMOIAGĂ
