„- Urraaaa! ... De luni, iar începe şcoala. Nu ştiu în câte case, sau prin ce locuri se va auzi această manifestare de bucurie, dar cred că toţi factorii care se implică în prezent în organizarea şi desfăşurarea procesul educaţional din România, ar trebui să-şi fixeze în minte un obiectiv esenţial: bucuria copiilor de a merge la şcoală şi dragul lor faţă de învăţătură. Multe persoane care se includ, sub diferite forme, în structura unor „factori”, se pronunţă cu multă vehemenţă când apare momentul vreunei reglementări sau îmbunătăţiri a Legii educaţiei. În marea majoritate a situaţiilor, iniţiatorii măsurilor de îmbunătăţire au creat mai multe posibilităţi de acces la „tribuna” de dezbateri, pe tema propunerilor. De asemenea, există cea mai autorizată tribună, Parlamentul României, formă unică de autoritate legiuitoare, organul reprezentativ suprem, care s-a format în urma unui vot democratic. Recent, am fost surprins de un titlu de articol apărut în presă: „Opriţi-l pe gropar!” Bazat pe un apel al unui ONG, numit „Alianţa Părinţilor”, acest material a circulat rapid prin intermediul reţelelor de socializare, într-un real scop de incitare la revoltă. Am citit cu atenţie şi m-am documentat asupra celor invocate în apelul-protest. Acuzele se leagă de noile îmbunătăţiri ale Legii educaţiei, propuse de actualul Ministru al Educaţiei, un reputat profesor universitar, recunoscut şi distins cu titlul de „Doctor Honoris Causa” de 10 universităţi importante din ţară, un apreciat om de ştiinţă, cu o impresionantă experienţă în managementul educaţional. Nu este singurul specialist în domeniu educaţiei şi învăţământului care ajunge să fie umilit, jignit şi terfelit în societate, nu neapărat pentru faptele comise, ci pe fondul mai ascuns al unor maşinaţii politice sau a unor campanii de denigrare. Se pare că şi în cazul acestei situaţii, în spate există tot un interes al „ciolanului”, de data asta reprezentat de postul de Ministru, după principiul: „Daţi-l jos, ca să mă puneţi pe mine!” „Politicul” se foloseşte frecvent de domeniile sănătăţii şi educaţiei pentru a manipula opinia publică în scop electoral, uitând că imperfecţiunea acestor două sisteme li se datorează tot unor decizii de-ale lor, anterioare. Instituţia prezidenţială a lansat în 2018 proiectul „România Educată”, cu o viziune şi strategie pe 12 ani, care s-a elaborat în urma unor multiple consultări, dorindu-se a fi un real „proiect de ţară”. Oare care român, de bună credinţă, nu şi-ar dori o Românie mult mai educată? Poate nu este cel mai bun proiect, dar reprezintă o bază pe care se poate clădi. Valorile pe care se intenţionează edificarea educaţiei din România, atât la nivel de sistem, cât şi de individ şi de conţinuturi, au fost declarate odată cu lansarea prezentului proiect de lege, (aflat încă în dezbatere publică). Acestea sunt: echitatea, excelenţa, integritatea, starea de bine, profesionalismul, respectul, flexibilitatea, diversitatea, transparenţa, colaborarea, consultarea, incluziunea, respectiv dezvoltarea durabilă, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi. „Menirea firească a şcolii nu e să dea învăţătură, ci să deştepte.” (Ioan Slavici). Ce bine ar fi să se deştepte toţi „factorii”... Din înţelepciunea înaintaşilor noştri, este demn de reţinut câteva remarci, devenite celebre: „Învăţătura trebuie să fie uneori un drum; întotdeauna un orizont.” (Nicolae Iorga). „Adevărat că mai cinstit lucru nu este în lume, şi mai scump, şi mai curat, decât omul pricopsit la învăţătură” (Mihail Sadoveanu). „Învăţătura-i o comoară” (Nicolae Tăutu). În mod firesc, grija cea mare a comunităţilor omeneşti este să formeze, să-şi aleagă şi să-i preţuiască pe cei mai potriviţi dascăli pentru copii, ei reprezentând cu certitudine viitorul. Iar „dascălul”, indiferent de nivelul de învăţământ la care îşi exercită profesia, îi este dat să vină cu drag la şcoală şi să determine celui îndrumat dragul de învăţătură. „Învăţătura din constrângere nu e făcută să rămână, dar cea care pătrunde în suflet prin dragoste şi bunăvoinţă, aceea rămâne acolo pentru totdeauna”. (Sfântul Ioan Gură de Aur).


Ambrozel: O şcoală făcută să fie mai dragă tuturor, va oferi şansa însănătoşirii societăţii.