Acest titlu ar putea fi dat unei publicaţii, sau măcar unei rubrici reprezentative din mass-media locală, respectiv regională. Hîmmm! ... Poate n-ar fi bine. Poate s-ar ivi unele discuţii nefericite, nefiind clar despre care bănăţeni ar putea fi vorba? Şi totuşi, corect ar fi să se facă referiri, atât la cei originari, cât şi la ceilalţi locuitorii actuali, chiar de pe întregul teritoriu al Banatului istoric. Reascultând o înregistrare TVR, avându-l protagonist pe cântăreţul bănăţean de muzică populară, Dumitru Teleagă, mi-au atras atenţia versurile: „Fie viaţa cât dă bună/Rădăcina-i rădăcină ... ” Astfel, „rădăcina” (baştina), ar fi totuşi baza ... Doar că, actualitatea bănăţeană, reflectă o scădere continuă a procentului celor care mai pot să spună „Mi-s bănăţan în ţoalile miele”. Altfel spus, suntem într-o nouă etapă din evoluţia istorică a Banatului. Înscrisurile de prezentare a majorităţii localităţilor bănăţene se leagă de momente istorice marcate de aşezarea unor populaţii, aparţinând diferitelor grupuri etnice, care, mai apoi, au influenţat, mai mult sau mai puţin, cultura locului. Spre exemplu, s-a scris mult despre perioada 1718-1787, în care au avut loc etapele emigrării în scop colonial în Banat a aproape 200.000 etnici germani (şvabi). Documentele mai arată că în anul 1930 în Timişoara etnicii germani reprezentau aproximativ 30% din populaţie. Dar, pe fondul diferitelor schimbări politice şi sociale petrecute, mai ales în perioadele postbelice şi postrevoluţionare, structura componenţei etnice din Banat s-a schimbat radical. Nu ştiu să se fi realizat de către cineva vreo cercetare legată de numărul celor născuţi şi/sau crescuţi în Banat, indiferent de naţionalitate, care au plecat din ţară în ultimii 50 de ani. Dar ştiu că acest aspect nu este vizat, în mod special, nici de recensământul aflat în curs de desfăşurare. Nu doresc să dau conotaţii alarmante pentru soarta Banatului nostru, ci doar să descriu actualitatea schimbărilor culturale, oglindită destul de fidel şi de coloratura petrecerilor populare prilejuite de marcarea diferitelor evenimente din viaţa comunităţilor locale, incluzând şi pe cele motivate de viaţa de familie (nunţi, botezuri, înmormântări ş.a.). Aceste gânduri m-au frământat mai mult după ce, recent, am dat curs unei onorante invitaţii. Doi minunaţi tineri, (provenind din familii cu unele rădăcini înfipte, atât pe pământ românesc - chiar bănăţean, cât şi pe cel polonez), s-au hotărât să-şi oficializeze statutul de nouă familie în Timişoara. Pentru ceremonia religioasă şi nunta propriu-zisă au ales o mică aşezare poloneză (sat Kluszkowce) de la poalele muntelui Wdżar (Tatra), aproape de graniţa cu Slovacia. Pentru a ajunge acolo, călătoria a început în tonul interesant oferit de parcurgerea cu maşina a plaiurilor româneşti, ungureşti, slovăceşti şi poloneze. Doar la graniţa cu România a trebuit să ne justificăm cu actele de identitate şi cu ce-aveam prin portbagaj. În rest am trăit satisfacţia libertăţii cetăţeanului european, firesc plătind la fel, peste tot, cu cardul personal. Am admirat mai binele celorlalte ţări, uşor vizibil prin infrastructura de drumuri, starea culturilor agricole, modul de îngrijire al gospodăriilor, sutele de kilometri de piste de biciclete, amenajările multiple destinate divertismentului sănătos. Am simţit amărăciunea dată de diferenţe, trăgând totuşi nădejdea că, pe viitor, le vom călca pe urme. În jurul mirilor ne-am strâns vreo 150 de nuntaşi, peste jumătate având rădăcini bănăţene, dar cu domicilii răsfirate în diferite colţuri ale lumii. Într-un mediu natural inedit, Dumnezeu ne-a ferit de orice ameninţare de vreme rea, plutind pentru 2 zile doar spiritul de iubire a mirilor, voia bună a participanţilor care au închinat pahare şi pentru bucuria regăsirilor, pentru succesul poveştilor de viaţă, încărcate de realizări ale bănăţenilor, oriunde au ajuns, păstrând însă inspiraţia de la rădăcină. Întoarcerea acasă a fost „la ore mici”, iar clarul de Lună şi calitatea şoselei Cenad - Timişoara, ne-au redat noi speranţe.
Ambrozel: - Mă şi văd jucând la botezul puiului de bănăţean, oriunde s-ar oficia
