Zilele acestea, câteva sute de dascăli care vor preda în şcolile din Timişoara şi din judeţul nostru nu au obţinut o notă de trecere la examenul de titularizare. Cum e turcul, şi pistolul! Adică aşa cum e omul sunt şi faptele sale...
Dar, prin extensie, nu aş trece cu vederea prin prisma acestei expresii („Cum e turcul, şi pistolul”) întâlnirea, tot din aceste zile, dintre sultanul Recep Tayyip Erdoğan şi ţareviciul Vladimir Putin, întâlnire în care turcul, dorind să vadă lumea cât e de „turc”, l-a umilit pe ţarevici, făcându-l să aştepte momente stânjenitoare înaintea întrevederii de la Ankara.
În această neplăcută situaţie, ţareviciul, plecat creanga cu armata roşie prin Europa, s-a putut gândi, desigur, că nici turcul nu are o armată de lepădat, ba chiar mai mult, una dintre cele fruntaşe ale lumii.
Dar nu despre Erdogani şi Putinei mă gândesc să vorbesc astăzi, ci despre o nouă filă a învăţământului românesc scrisă cu cerneala ruşinii. Am folosit expresia „Cum e turcul, şi pistolul” nu în sensul ei propriu, om-fapte, ci prin extensie, dascăl-elev.
Ne tot minunăm de la an la an că rezultatele elevilor din şcolile româneşti sunt tot mai slabe, că abandonul şcolar este în creştere, că analfabetismul funcţional este în floare şi de câte şi mai câte din sistemul nostru educaţional.
Dar de ce să ne mai uimească rezultatele elevilor, când dascălii lor, în bună măsură, sunt şi ei la pragul de jos.
Deunăzi, la examenul de titularizare pentru ocuparea posturilor la catedră în Timişoara şi judeţ, mai mult de jumătate dintre profesorii care s-au prezentat la testare n-au fost în stare să obţină nici măcar nota de trecere, adică minimum 7 (şapte).
Aproximativ 200 dintre ei nu au reuşit să scrie nici măcar de nota 5 (cinci) şi asta în condiţiile în care un punct (1) era dat din oficiu, adică să nu plece chiar de la zero (0).
Alţi aproape 300, mai precis 289, au primit note între 5 şi 6,99, note care însă nu i-au ajutat să obţină un post de titular la una din catedrele din Timişoara ori judeţ.
Privind partea plină a paharului, 459 de profesori au reuşit să promoveze examenul, patru dintre ei obţinând chiar nota maximă, adică 10 (zece). Deci, se poate.
Deşi procentajul este infim, ţinând cont că la examenul de titularizare s-au înscris 1.280, dar la susţinerea lui au fost prezenţi doar 948 de dascăli.
Ce credeţi, pe cei care s-au retras, nu s-au prezentat sau mai ştiu eu ce, la ce categorie să-i trecem? Promovaţi ori repetenţi?
Cred că mai degrabă îngroaşă rândurile celor care nu au trecut acest examen, iar în aceste condiţii procentajul celor care au trecut „încercarea” se subţiază şi mai mult.
Lucrul şi mai grav al acestei „poveşti” cu dascăli şi cântec este faptul că aceia care nu au reuşit să ia examenul de titularizare îşi vor putea găsi, totuşi, un loc la catedră în şcolile din Timiş, în toamnă, ca suplinitori. De unde nu se mai înţelege nimic. Sunt buni ori ba?
Dar procentajul dezastruos de la titularizare nu este singular şi, mai ales, unic în sistemul de Educaţie.
El este strâns legat de procentul de 6% din PIB atribuit prin lege Educaţiei şi care nu a fost dat de nici un guvern până acum, indiferent de coloratura politică, este strâns legat de cei peste 32 de miniştri ai Educaţiei în 33 de ani de democraţie originală, care au venit, au făcut „reforme”, au păpat bani şi au plecat, este legat şi de „România educată” a preşedintelui Klaus Iohannis...
De unde se vede că „pragul se sus” al celor care ne conduc se confundă tot mai mult cu „pragul de jos” al celor conduşi... Un fel de „tot o apă şi-un pământ!”.
Ca să întregesc paleta, aici pe plan local, de unde tocmai am dat aceste cifre, amintesc de un articol din ziarul nostru, scris nu prea demult, intitulat „Neamurile noastre toate”, în care prezentam cum la cârma Inspectoratului Şcolar Timiş a fost reinstaurată cu surle şi trâmbiţe Aura Danielescu, rudă a vice-prim-ministrului Sorin Grindeanu, printr-o, după cum spuneam: „luptă acerbă a lui Marcel Ciolacu, dar şi a lui Alfred Simonis pentru rudenia Grindeanului, cauză nobilă de altfel şi desigur pentru bunăstarea şi propăşirea învăţământului românesc”.
Rezultatele se văd.
Cu vârf şi îndesat!


Petru Vasile TOMOIAGĂ