Este foarte bine că s-a reînnodat Festivalul Inimilor şi s-a desfăşurat cea de-a 31-a ediţie, atât de necesară pentru noi, timişorenii, mai ales în perspectiva Capitalei Europene a Culturii. Văd că Primăria şi gaşca au ajuns în final la concluzia că festivalul este o prioritate pentru oraşul nostru, pentru că în unica şedinţă la care am participat la Asociaţia Timişoara Capitală Europeană a Culturii, în disputa pe care am avut-o cu primarul, acesta spunea că festivalul nu constituie o prioritate. E bine că l-a luminat Dumnezeu şi a dat drumul la acest festival, mai ales că aproape toată Timişoara îi „sărise în cap”, după ce a suprimat şi Timfloralis. Aceste două festivaluri colorează oraşul şi sunt binevenite pentru sărbătoarea de anul viitor de la Timişoara. Festivalul Inimilor a fost la valoarea la care a fost. Oricum, la valoarea celei de-a 30-a ediţie nu va mai fi niciodată, pentru că în organizare atunci au fost nişte oameni inimoşi: extraordinarul director pe care l-a avut Casa de Cultură a Municipiului, Pavel Dehelean, respectiv maestrul coregraf Toma Frenţescu. Mă mir că, fiind sub egida UNESCO, organizatorii din acest an nu l-au invitat nici pe reprezentantul român al CIOFF, respectiv Adrian Frenţescu; la toate festivalurile importante din România este invitat, dar la el acasă, nu. Se ştiu profilurile morale ale acestor găşti care sunt în Primărie şi conduc Casa de Cultură a Municipiului. Cum spuneam şi în celelalte articole, pe ei îi interesează altceva, nu să facă festivaluri sau proiecte de valoare în cultura timişoreană. Existenţa Festivalului Inimilor rămâne o mândrie a Timişoarei şi a timişorenilor şi, indiferent cum este, el este necesar şi foarte binevenit în peisajul cultural al urbei. Îmi doresc ca la viitoarele ediţii să fie aduse, cum spunea Coursaget, baletele naţionale din ţările respective. Adică, acele ansambluri de valoare ale respectivelor ţări, iar acelea au cel puţin zece perechi de dansatori şi cel puţin zece solişti sau instrumentişti şi îşi reprezintă bine ţara de origine. În toate ţările, există şi mai valoroase, şi mai puţin valoroase astfel de ansambluri. De data aceasta la Timişoara probabil că s-a adus ce s-a putut. Am văzut şi eu câteva dintre aceste ansambluri. Din discuţiile cu specialiştii, aceştia spuneau că georgienii, de exemplu, care sunt renumiţi pentru dansurile lor şi au de obicei cel puţin zece perechi, aici au venit cu trei-patru perechi. Mă rog, este bine că a fost punctată ca ediţie de festival.
Mă rog şi îi mulţumesc bunului Dumnezeu că a putut să le lumineze calea şi să organizeze această a 31-a ediţie a Festivalului Inimilor. S-au făcut eforturi financiare uriaşe, iar cineva dintre cei care a pregătit festivalurile precedente îmi spunea că ediţia din acest an a costat de două sau trei ori mai mult decât au costat celelalte festivaluri. Dar a fost probabil şi ambiţia cuiva să reînnoade tradiţia. Domnule primar, după ce ne-am „bubuit” în acea şedinţă de care aminteam, vă spun că aţi greşit când v-aţi luat după toţi idioţii care sunt în jurul dumneavoastră. Şi aţi mai adus o altă idioată, pe care aţi plătit-o cu 30.000 de euro, ca să suprime acest festival şi alte lucruri de valoare. V-aţi dat, cred, seama de cât de binevenit este acest festival din toate punctele de vedere.
Bunul Dumnezeu să-i lumineze în continuare şi să facă şi alte lucruri pe care le-au refuzat până acum, ca urmare a influenţei acelei individe de care aminteam, pentru că Timişoara merită să arate ce ştie şi ce poate. Eu am încredere în domnul Ovidiu Megan, preşedintele asociaţiei, că va putea să pună lucrurile la punct, cu condiţia să fie lăsat.
Ştefan POPA POPA’S
P.S. Ţin să reamintesc cititorilor, în caz că nu au relizat deja singuri, că a crescut inflaţia la 15%, ajutorul de 50 de euro nu s-a dat, nici cei 700 de lei la pensionarii cu pensii mici, nici facturile la energie nu s-au micşorat, ba din contră, carburanţii au preţuri crescute. Sincer, nu ştiu ce rol au guvernanţii acestei ţări...
