Mare lucru este a avea pe Duhul lui Dumnezeu în sine. Se vede aceasta prin schimbarea cea mare, prin care au trecut Apostolii prin Pogorârea Duhului Sfânt. De aceea e dorit, ca fiecare creștin să primească pe Duhul lui Dumnezeu întru sine. Dumnezeu îl și dă tuturor care îl doresc, care îl cer și care își pregătesc sufletul la primirea Lui. De aceea trebuie să cunoaștem cum este duhul lumii și cum este Duhul Domnului.
Duhul lumii este iubitor de sine. Omul, care are Duhul lumii, de aceea se îngrijește mai mult, ca lui să-i fie bine, iar cu alții mai puțin își bate capul. El să fie sătul, iar de foamea altora nu-i pasă. El să fie bogat și nimic să nu-i lipsească, dar la sărăcia altuia nu caută, nici nu-i place să se gândească la ea. Omul care are duhul lumii, nu trăiește pentru Dumnezeu, ci numai pentru sine. Față de acesta, omul care are Duhul lui Dumnezeu, pe Dumnezeu îl pune în locul de frunte, iar pe sine în locul din urmă. El are o grijă mare, cea mai mare dintre toate: să păzească poruncile lui Dumnezeu, după cum spune Sf. Ap. Pavel: „Cine e neeputincios și eu să nu fiu neputincios? Cine se smintește și eu să nu mă aprind ?” (II Corinteni 11, 29) sau în alt loc: „Eu cu bucurie mă voi cheltui și pe mine pentru sufletele voastre” (II Corinteni 12, 15). De aceea omul stăpânit de Duhul Domnului mai bucuros se lasă flămând, ca altul să se sature; mai bucuros suferă lipsuri, pentru ca altul să fie ajutat; el trăiește numai pentru Dumnezeu și se silește să fie de folos tuturor. Iată deci câtă deosebire este între Duhul lui Dumnezeu și duhul lumii.
A conlucra cu Duhul Sfânt înseamnă mai întâi a fi gata să împlinești totdeauna voia lui Dumnezeu, trecând peste voia proprie. Dacă cineva numai atunci împlinește voia lui Dumnezeu când aceea e și pe placul lui, acela nu lucrează cu Duhul Sfânt împreună. De ce? Pentru că de mai multe ori se întâmplă că Dumnezeu dorește una și omul alta. De câte ori omul vrea ceea ce nu-i place lui Dumnezeu! „Trupul poftește împotriva duhului și duhul împotriva trupului” (Galateni 5, 17). Dumnezeu dă nu numai porunci, ci de multe ori voiește de la noi și jertfe. Omul care-l iubește pe Dumnezeu nu se tânguiește dacă pierde ceva. El știe că toate le-a permis Dumnezeu să fie așa. Pentru astfel de oameni care se lasă povățuiți de Duhul Sfânt, Dumnezeu face adevărate minuni.
preot iconom - stavrofor
Horia ȚÂRU
