Sărbătoarea Învierii Domnului sau a Paştilor stă la temelia credinţei noastre, fapt pentru care a fost cinstită într-un mod cu totul deosebit încă din perioada apostolică. Sfântul Ipolit (170-236), prolific scriitor creştin, a scris lucrarea „Despre Paşti”, în care înalţă un adevărat imn acestei sfinte sărbători, din care cităm: „O, procesiune tainică, o, sărbătoare duhovnicească, o, Paşti divin, tu cobori de la cer până la pământ şi urci de la pământ la cer (…). Prin tine moartea a fost biruită şi viaţa a fost dăruită tuturor oamenilor”.
Fără a apela la consideraţii de natură filologică, observăm, totuşi, că Sfântul Ipolit foloseşte exprimarea „Paşti divin”, în deplină consonanţă cu scrierile Vechiului şi ale Noului Testament.
Spre pildă, cartea Ieşirea (Exodul) precizează că sărbătoarea instituită la ieşirea poporului iudaic din Egipt este „Paştile Domnului” (cap. 12, 11 şi 48 ).
Cartea Iosua menţionează, la rândul ei că, după intrarea în Canaan, iudeii au sărbătorit „Paştile (nu Paştele) în şesurile Ierihonului”, iar „a doua zi de Paşti au mâncat din roadele pământului acestuia azime şi pâine nouă” (Iosua 5,10-11).
Am simţit nevoia de a face aceste precizări pentru că, în ultimii ani, se observă o tendinţă clară de a înlocui terminologia biblică cu denumiri, expresii, cuvinte care denaturează sensul fundamental al sărbătorii Învierea Domnului. În mass-media, în reclamele centrelor comerciale, în felicitările transmise şi în conversaţiile obişnuite se vorbeşte tot mai mult despre „Paşte” şi nu despre Învierea Domnului sau praznicul Paştilor, folosindu-se, totodată, urarea ciudată şi chiar hilară de „Paşte fericit!”.
De altfel, la Paşti nici nu ar trebui să ne adresăm unii altora asemenea urări, neconforme scrierilor biblice, pentru că Învierea Domnului este, prin excelenţă, sărbătoarea bucuriei negrăite, care ne umple sufletul de fericire şi de certitudinea că şi noi suntem „fiii învierii”, pentru că „în Hristos toţi vom învia” (I Corinteni 15,22).
Aşadar, în calitate de creştini este imperios necesar să scriem şi să pronunţăm corect numele celei mai mari sărbători creştine, renunţând totodată la urarea cu conotaţie ierbivoră „Paşte fericit” şi să ne înveşmântăm gândurile, simţămintele şi bucuriile pascale în creştineşti doriri, cum ar fi:
1. Lumina Învierii Domnului să vă lumineze sufletul şi familia.
2. Să petreceţi Sfintele Paşti cu sănătate, pace sufletească şi bucurie duhovnicească.
3. Bucuria Învierii Domnului să se sălăşluiască în sufletul Dumneavoastră.
4. Hristos Domnul să vă facă părtaşi sfintei Sale Învieri.
5. Hristos Cel înviat a treia zi din morţi să vă învrednicească de bucuria pe care au avut-o femeile mironosiţe.
Toate acestea sa fie însoţite, însă, de minunată salutare pascală „Hristos a înviat” şi de răspunsul „Adevărat a înviat”, pe care noi creştinii îl rostim, ca pe o nepreţuită mărturisire de credinţă, până la praznicul Înălţării Domnului la cer.
Preot dr. Ionel POPESCU
