Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Ioan al Banatului, de sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, în Parohia Iosefin s-au derulat o serie de evenimente emoţionante. Mai întâi, de Hramul Bisericii, s-a oficiat Sfânta Liturghie, după care au avut loc două lansări de carte care l-au avut în prim-plan pe părintele dr. Ionel Popescu. Este vorba despre volumele „Credinţă, cultură şi vrednicie în slujirea Altarului bănăţean” – volum omagial dedicat pr. dr. Ionel Popescu, Editura Partoş-Timişoara/Centrul de Studii Banatice-Vârşeţ, 2020, 468 p. şi „Iosefinul ortodox. File de monografie, Ediţia a II-a, revizuită şi completată”, Timişoara, 2021, scrisă de părintele Popescu.
După slujba oficiată de ÎPS Ioan, Mitropolitul Banatului, şi un sobor de preoţi, păstorul Banatului a rostit un cuvânt de învăţătură, în care a amintit: „Iată, au trecut decenii după decenii de când se slujeşte în această sfântă biserică şi le mulţumesc părinţilor slujitori că şi astăzi au pomenit pe cei care au pus piatra de temelie a acestei biserici şi ne-au lăsat-o nouă să ne rugăm şi să călătorim prin ea spre Împărăţia lui Dumnezeu”.
Au urmat momentele dedicate părintelui doctor Ionel Popescu, cel care a împlinit, la 1 septembrie, 40 de ani de activitate în slujba Bisericii Ortodoxe Române, tot în acest an împlinind 20 de ani de când activitatea sa pastorală s-a desfăşurat în Parohia Iosefin.
Conf. univ., CS II, dr. Ioan David, directorul Institutului de Studii Banatice „Titu Maiorescu” al Academiei Române Filiala Timişoara, a vorbit despre munca preotului Ionel Popescu pe tărâmul creaţiei literare şi istoriografice, în special despre „Iosefinul ortodox. File de monografie, Ediţia a II-a, revizuită şi completată”, introducerea făcând-o cu versuri de Tudor Arghezi: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris. / Încet gândită, gingaş cumpănită / Eşti ca o floare, anume înflorită / Mâinilor mele, care te-au deschis”. „Onorat auditoriu, sunt nevoit să fac o mărturisire, nu spre lauda mea, ci pentru a vă convinge de adevărul cuvintelor mele. Îmi desfăşor activitatea, de ani buni, în cadrul Academiei Române Filiala Timişoara, în calitate de cercetător ştiinţific. Rar mi-a fost dat, în ultima vreme, să-mi «cadă» în mână o lucrare editorială atât de complexă şi minuţios elaborată. Este vorba de Iosefinul ortodox. Contribuţii monografice (Ediţia a doua, revăzută şi adăugită), semnată de cărturarul neostenit, omul de spirit şi de cultură, cercetătorul ştiinţific, scriitorul şi publicistul preot dr. Ionel Popescu, vicar eparhial la Arhiepiscopia Timişoara şi preot paroh la Parohia Timişoara Iosefin.
Evident, în urma afirmaţiei, sunt dator cu argumente. Dacă ar trebui să le înşir, aici, pe toate, aş fi nevoit să mai adaug lucrării tot atâtea pagini câte măsoară cartea semnată de părintele dr. Ionel Popescu. Cer, aşadar, îngăduinţa cititorului să mă opresc doar la câteva aprecieri din cele multe pe care aş putea să le aştern aici, cu deplină responsabilitate, în aceste şire.
În primul rând, este de remarcat caracterul profund documentar al cărţii pentru a cărei realizare, autorul a consultat trei categorii de surse arhivistice, 20 de periodice, 31 de lucrări de specialitate şi alte 54 de scrieri cu caracter general, acestea găsindu-se, în parte, în cele 585 de referinţe bibliografice. Astfel, se explică bogăţia de informaţii prezente în volum, evoluţia acestora în spaţiu şi timp, începând cu momentul înfiinţării parohiei şi aducerea ei până în zilele noastre.
Este, de asemenea, de salutat ideea autorului de a aloca, în cuprinsul volumului, un capitol special destinat preoţilor şi diaconilor, celor 23 de apostoli ai Bisericii Ortodoxe Româneşti, care s-au ostenit în parohie o lungă sau mai scurtă perioadă de timp, inclusiv celor care şi astăzi slujesc în Casa Domnului din Parohia Iosefin, aflată în necuprinsul Împărăţiei Cerului. Fără a minimaliza importanţa unuia sau altuia, toţi laolaltă şi în parte şi-au dovedit priceperea şi iscusinţa în actul preoţiei, reţin, în acest context, câteva nume de referinţă, care nu vor pieri nicicând din pantheonul Bisericii Ortodoxe Române: preotul Ioan Imbroane, primul paroh al Iosefinului ortodox, cu o generoasă activitate duhovnicească, dar şi una filantropică de netăgăduit; preotul Ioan Olariu, 57 de ani de preoţie, din care 33 la Parohia Timişoara Iosefin, fondatorul şi primul redactor-şef al publicaţiei «Învierea» a Arhiepiscopiei Timişoara şi apoi un statornic redactor, a publicat, în coloanele periodicului, zeci şi zeci de articole, problematica principală fiind cea teologică; preotul dr. Ionel Popescu, cel care, în cei douăzeci de ani împliniţi de cârmuire, a schimbat «faţa» parohiei acestui minunat aşezământ bisericesc, de numele căruia se leagă astăzi nenumărate şi însemnate împliniri, printre acestea numărându-se existenţa Fundaţiei «Ioan Olariu» şi «Aleea personalităţilor», aflată pe lângă trotuarul ce face legătura între lăcaşul de cult şi casa parohială, cuprinzând şapte busturi ale lui Ioan Imbroane, ctitorul bisericii, Emanuil Ungureanu, ctitorul parohiei, Victor Vlad, arhitectul lăcaşului de cult, Iacob Marian, prim epitrop, cel care a pus întâia dată problema înfiinţării unei parohii şi a unei şcoli confesionale româneşti în cartierul Iosefin, dr. Ioachim Miloia, slujitor al artei care a contribuit la extinderea ansamblului pictural din biserică, academicianul Sabin Drăgoi, personalitate remarcabilă a vieţii muzicale din România, dirijor şi mentor al corului parohial «Doina Banatului» şi Anastasie Demian, cel care a pictat o parte însemnată din lăcaşul de cult. Un cuvânt aparte, autorul cărţii îl dăruieşte diaconului-profesor Teodor V. Damşa, cel care a cunoscut regimul inuman al închisorilor comuniste şi «principiile» şcolii de «reeducare». Cu toate chinurile îndurate, diaconul Damşa nu s-a lepădat nici măcar pentru o clipă de Biserică, rămânându-i fiu credincios până la apusul vieţii.
Este, totodată, interesantă şi inedită tehnica de elaborare a volumului, autorul, preotul dr. Ionel Popescu, pentru a pune în valoare întregul ansamblu bisericesc, foloseşte o tehnică ce aparţine cinematografiei: prim-planuri şi secvenţe. La început ne prezintă un panoramic (vezi capitolul Înfiinţarea parohiei ortodoxe române Timişoara Iosefin, p. 13-22), înglobând câteva cadre importante, apoi vine cu obiectivul aparatului de filmat şi zăboveşte asupra unor «secvenţe», familiarizându-ne cu capela şi casa parohială, pictura, corul parohial «Doina Banatului», clopotele, tipografia şi biblioteca, demisolul lăcaşului de cult, cantina socială, comunitatea credincioşilor cu deficienţe de auz şi vorbire, cu întreaga activitate filantropică şi de cult. Semnatarul volumului, mergând pe aceeaşi tehnică, zăboveşte, cu «obiectivul de filmat» asupra momentului Decembrie 1989, credincioşii aparţinând parohiei au fost, deopotrivă, martori oculari şi participanţi activi la eveniment. Preţuirea şi recunoştinţa Parohiei Ortodoxe Române din Timişoara – Iosefin faţă de eroii martiri s-au concretizat prin înălţarea a două troiţe în faţa bisericii, prin «fântâna plângătoare» din clopotniţă, tricolorul care împodobeşte strana din partea stângă a lăcaşului de cult, dar mai cu seamă prin pomenirea lor la ieşirea cu Sfintele Daruri.
În final, «obiectivul» întâlneşte în cale două capitole extrem de importante ce aduc un plus de valoare monografiei: fotodocument şi iconografie, însumând o seamă de manuscrise ce ţin de trecutul şi prezentul bisericii, semnate de personalităţi marcante ale vieţii culturale şi duhovniceşti şi nu puţine fotografii inedite ce evidenţiază «foaia de parcurs» a acestei oaze de spiritualitate, pace şi linişte sufletească. Practic, prin această metodă de cercetare şi expunere, Biserica Ortodoxă Română din Ioesfinul timişorean se prezintă cititorilor în întreaga sa splendoare până în amănunt.
Elaborată cu prilejul Centenarului Bisericii – s-au împlinit o sută de ani de existenţă – şi dăruită, deopotrivă, credincioşilor parohiei şi cititorilor de pretutindeni, socot că lucrarea Iosefinul ortodox. Contribuţii monografice (Ediţia a doua, revăzută şi adăugită), îmbracă forma unui diamant, pe care autorul, preotul dr. Ionel Popescu, l-a şlefuit, în timp, cu pricepere şi dăruire, pe toate părţile posibile. Este şi va rămâne o lucrare valoroasă, un util instrument de lucru pentru cercetătorul de mâine preocupat la ceea ce s-a întâmplat astăzi. Dacă ar exista recompensa felicitării cu eşarfă i-aş dărui-o semnatarului acestei cărţi fără strop de reţinere. Şi pentru că nu există o astfel de posibilitate, nu-mi rămâne decât să-mi înclin respectuos fruntea în faţa preotului dr. Ionel Popescu, pentru efortul imens depus în zămislirea acestui excepţional document editorial, ce va dăinui peste vremi şi vremuri”, a spus conf. univ., CS II, dr. Ioan David.
Preot prof. dr. Daniel Alic, de la Parohia „Sfântul Ilie” Timişoara-Fabric, a vorbit despre volumul omagial „Credinţă, cultură şi vrednicie în slujirea Altarului bănăţean”, dedicat pr. dr. Ionel Popescu: „Este o lucrare frumoasă şi un prinos de cinstire pe care cei mulţi o aduc pentru părintele vicar şi pentru activitatea frumoasă pe care a desfăşurat-o în biserică. Cartea a apărut cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Ioan, la iniţiativa unor oameni de cultură din Timişoara, strâns uniţi în jurul domnului academician Ion Păun Otiman. S-a dorit de la început a fi, aşa cum am spus, un prinos de recunoştinţă al oamenilor de unde a slujit preotul Ionel Popescu pentru activitatea domniei sale, desfăşurată timp de 40 de ani. Preotul Ionel Popescu a rectitorit într-un mod frumos comunitatea de aici în cei 20 de ani de slujire în Parohia Iosefin şi tot ceea ce ţine de înfrumuseţarea bisericii. De aceea, l-am putea numi, fără laudă exagerată, un al doilea mare ctitor al Bisericii Naşterii Maicii Domnului din cartierul Iosefin al Timişoarei. Toate acestea le-au avut în vedere cei care au contribuit la volumul de faţă. Sunt 33 de evocări, pentru că volumul respectă rigoarea şi structura unui volum omagial, şi 30 de studii”.
Preotul prof. dr. Daniel Alic a citat din „Cuvânt înainte”, semnat de ÎPS Ioan al Banatului: „Ceea ce trebuie remarcat în mod deosebit la părintele dr. Ionel Popescu este capacitatea de a fi slujitor în toate aspectele activităţii sale. Ca preot a reuşit să zidească suflete şi să le aşeze pe calea mântuirii. Ca profesor a avut o prestanţă didactică ce a rămas vie în amintirile ucenicilor teologi. Ca iubitor al scrisului teologic a publicat numeroase cărţi şi studii de teologie şi istorie bisericească. Ca formator de conştiinţe culturale a organizat şi condus asociaţii de profil educaţional şi filantropic, a participat la emisiuni şi conferinţe pe teme religioase în ţară şi străinătate. Iar ca administrator al patrimoniului bisericesc a reuşit să edifice şi să restaureze aşezămintele care i-au fost încredinţate spre chivernisire”.
Petru Vasile TOMOIAGĂ
