Amintirile din anii copilăriei, legate de anumite evenimente plăcute sau de anumite persoane deosebite, ne revin mereu în memorie, dându-ne mai multă siguranţă în mersul înainte, pe drumul vieţii. Din primii mei şase ani, îmi amintesc foarte bine clădirea şi curtea Bisericii ortodoxe din Vinga, locuri atât de comune, noi locuind pe-atunci chiar vis-a-vis. Recunosc faptul că, nu-mi aduc prea bine aminte, de ceea ce se întâmpla în biserică, ci de candoarea şi zâmbetele drăgăstoase cu care mă întâmpinau întotdeauna membrii familiei Romescu, care aveau casa lângă biserica de care se îngrijeau zi de zi, dintotdeauna. Inclusiv terenul aferent bisericii a fost o contribuţie de familie. Legăturile lor cu această biserică au avut o continuitate impresionantă. În perioada 1939-2000, cantor şi cântăreţ în strană a fost Gheorghe Romescu. Recunoscut şi ca un croitor remarcabil, la ei în casă se auzea mereu „ticăitul” maşinii de cusut şi se simţeau „miresme” de la bucătărie, unde gătea cu mare plăcere soţia, „tuşa Sidi”, renumită pentru plăcintele, prăjiturile şi torturile sale. Starea nostalgică după bucuriile copilăriei mi s-a declanşat, duminică 6 februarie a.c., când l-am condus pe ultimul drum pe Nicolae Gheorghe ROMESCU, Niţă, cum îl ştia toată lumea. De când mă ştiu l-am perceput ca fiind un OM MARE! Nu doar prin alură, ci prin ceea ce realiza Niţă, devenind „erou” pentru mulţi copii şi tineri din Vinga. Niţă a urmat cursurile liceale la „Ioan Slavici” din Arad. În anul 1959 a fost selecţionat să urmeze stagiul militar la Batalionul de gardă naţională, fiind aproape 2 ani „port-drapelul României”. Niţă cânta la acordeon. Niţă era cel mai bun şutor şi marcator din echipa de fotbal. Plasa porţii era mereu ruptă la vinclu, acolo unde ştia prea bine să trimită mingea. Acasă i-a urmat paşii tatălui, însuşindu-şi foarte bine secretele croitoriei, dar şi dovedind un har aparte la cântat. Vocea lui a fost remarcată de mulţi specialişti, inclusiv de la Filarmonica din Arad, unde a şi activat. De asemenea, este apreciat şi îndrumat de Protopopul Alexandru Bocşianu. Astfel, Niţă Romescu cânta în diferite coruri, în strană, dar învăţând de la tatăl său toate „glasurile”, tipicul şi rânduielile liturgice şi corale. A reorganizat şi dirijat corul „Armonia” al parohiei ortodoxe române din Vinga, timp de aproape 20 de ani. Măreţia şi demnitatea unui om le poţi constata şi din modul în care este omagiat şi însoţit „pe ultimul drum”. Duminică, la Vinga ceremonia religioasă din faţa capelei cimitirului din localitate, a fost susţinută de un sobor de 7 preoţi. Răspunsurile liturgice şi pricesnele au fost interpretate într-o armonie celestă de membrii ai formaţiilor corale CONTRAST şi EPIFANIA. În faţa mulţimii adunate, părintele Dumitru Vană, de la catedrala metropolitană din Timişoara, a adresat un cuvânt extrem de emoţionant aducând un elogiu celui care a fost Niţă Romescu. S-a simţit rânduiala lui Dumnezeu, atât prin razele plăcute de soare trimise la locul ceremoniei, cât şi prin potrivirea adormirii lui Niţă în aceiaşi zi de 4 februarie, în care, cu exact 60 de ani în urmă se cununa cu aleasa inimii, frumoasa Iridenta, plecată şi ea acum un an şi jumătate. Astfel, s-a împlinit şi o cununie sfântă în lumea veşnică. Nu este o simplă poveste, ci un elogiu adus unui OM, bun creştin, îndrăgit pentru faptele bune pe care le-a realizat în comunitatea din care a făcut parte. În aceste vremuri, păstrând un echilibru în recunoaşterea cuvintelor înţelepte, venite atât din Est cât şi din Vest, închei cu celebrele citate: „Nu există măreţie unde nu există simplitate, bunătate şi adevăr” (Tolstoi). „Un om mare este judecat numai după faptele sale principale şi nu după greşelile sale.” (Voltaire).
Să luăm aminte!


Ambrozel - un român născut în Vinga, mândru ca mulţi alţii