La 30 ianuarie Biserica prăznuiește pomenirea celor trei sfinți ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie, cuvântătorul de Dumnezeu și Ioan Gură de Aur. De ce oare a fost rânduită o sărbătoare legală pentru toți trei deodată, deși nu au murit în aceeași zi, dar mai ales, pentru că fiecare dintre ei își are sărbătoare proprie?
Istoria ne spune că la câteva sute de ani, după moartea celor trei mari sfinți, creștinii din Constantinopol discutau foarte aprins care dintre cei trei a fost mai mare sfânt. Unii ziceau că Vasile, alții că Grigorie, iar ceilalți că Ioan și era primejdie de dezbinare în sânul Bisericii. Pentru liniștirea creștinilor acelora, bunul Dumnezeu a permis ca acei trei sfinți să se arate unui suflet evlavios, lui Ioan arhepiscopul Evhaitelor. Ei i-au spus că sunt deopotrivă în Cer și că trăiesc în unire, deci așa trebuie să trăiască și creștinii aici pe pământ. Evlaviosul arhiepiscop i-a adunat pe toți cei ce discutau și le-a spus ceea ce auzise și așa a reușit să-i împace. Iar pentru ca să se arate că toți trei sunt mari sfinți, au făcut să se sărbătorească amintirea lor într-o zi, în 30 ianuarie.
Analizând această întâmplare, ușor ne dăm seama care a fost și care este deosebirea sau asemănarea dintre creștinii cei de atunci și cei de astăzi. Câtă râvnă au cu toții în a-i cinsti pe sfinții lui Dumnezeu. Este adevărat că râvna unora e greșită, deoarece nu trebuia să se întrebe care sfânt e mai mare, ci numai să urmeze pildele lor. De aceea trebuie urmată esența învățăturii celor trei ierarhi: grija mântuirii sufletului, care trebuie să fie cea dintâi și cea mai mare dintre toate grijile; pentru că aici e vorba de ceea ce avem noi mai scump; pentru că de această grijă depinde dacă ni se va împlini dorul cel nestins după fericire sau nu; pentru că Dumnezeu a voit ca să avem numai această mare grijă, căci toate celelalte griji ale noastre le-a luat asupra sa.

preot iconom-stavrofor
Horia ȚÂRU