Patimile puse în luptele dintre partide pentru a accede la putere au ajuns să determine compromiterea societăţii româneşti în tot mai multe domenii. Partidele îşi promovează tot felul de reprezentanţi, al căror trecut ascunde, în multe situaţii, diferite aspecte şi/sau fapte imorale. În anii ´90, stabilindu-se diferite favoruri (total binemeritate!) revoluţionarilor sau persoanelor cu handicap, surprinzător de mulţi politicieni şi-au dobândit în mod dubios certificatele aferente. Apoi, după ce au fost reglementate diferite sporuri salariale şi priorităţi celor care deţin titlul de „doctor”, s-au înmulţit numărul politicienilor posesori de un asemenea onorant titlu. Interesant este că actele de corupţie sau abuzurile comise, nu au fost scoase la iveală în momentul lansării lor în politică, ci pe măsură ce demnitarul urcă pe scara ierarhică a puterilor în stat. Un important post de televiziune locală, a realizat săptămâna trecută o dezbatere având ca titlu: „Doctoratele! Hoţie naţională!” Chiar dacă în emisiune invitaţii au prezentat cu competenţa necesară punctele lor de vedere, concluzia induce o mare confuzie. De la critica justificată asupra unor fapte de corupţie şi abuz ale unor politicieni, s-a ajuns la crearea unei imagini proaste asupra celor serioşi, pasionaţi, dispuşi la reale sacrificii pentru desăvârşirea pregătirii profesionale, prin studii doctorale. Cum să numeşti calea cea mai onorantă de formare a elitelor din toate domeniile, prin studii doctorale, ca fiind, de fapt, o „Hoţie naţională”??? Recunoscută de toţi educaţia ca fiind o prioritate naţională, Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, a fost revizuită de mai multe ori. Ea precizează clar că „studiile universitare de doctorat reprezintă al III-lea ciclu de studii universitare” şi permit dobândirea unei calificări de nivelul 8 din EQF/CEC şi din Cadrul Naţional al Calificărilor. În prezent, în toate domeniile, metodologia studiilor doctorale este extrem de complexă, dobândirea titlului de doctor fiind condiţionată de rezultate concrete ale unor cercetări ştiinţifice multidisciplinare, confirmate prin recunoaşterea lor internaţională, prin participarea la diferite conferinţe internaţionale şi publicarea lor în reviste de specialitate, indexate în importante baze de date. Zilele trecute, rectorul Universităţii POLITEHNICA anunţa cu bucurie că aceasta se numără printre puţinele universităţi care au îndeplinit integral toţi indicatorii de performanţă la nivelul propriei Instituţii Organizatoare de Studii Universitare de Doctorat (IOSUD-UPT). În ultimii 5 ani nici o teză de la UPT nu a fost confirmată ca fiind plagiată. Este cunoscută subfinanţarea învăţământului şi cercetării în România, plasându-ne în coada clasamentului ţărilor membre UE. Aceste aspecte se resimt şi în condiţiile mai grele de desfăşurare a studiilor doctorale, finanţate parţial din bugetul de stat. Numărul actual al doctoranzilor reprezintă aproximativ 1 la 1000 de locuitori. Datorită efortului intelectual necesar, cu toată atractivitatea creată, există un interes din ce în ce mai redus al tinerilor pentru cercetare, chiar mulţi dintre doctoranzi nereuşind să finalizeze la timp sau deloc studiile. Finanţarea studiilor doctorale reprezintă o investiţie foarte importantă, reprezentând ciclul superior de studii universitare a cărui finalitate constă în dezvoltarea resursei umane competente în realizarea cercetării ştiinţifice, capabile de inserţie pe piaţa muncii înalt calificate. Din păcate, în contextul nevoii stringente de dezvoltare a spiritului inovativ în România, s-a mai evidenţiat de către unii politicieni abilitatea de a folosi doctoratul ca pe o formă de hoţie. Este condamnabilă compromiterea unui mecanism atât de important în formarea elitelor societăţii pe bază de meritocraţie. Este periculoasă şi extrapolarea unor imagini negative asupra întregului sistem.
Ambrozel - sănătatea societăţii se asigură doar cu doctori buni şi cinstiţi
