Cel mai grav lucru care se petrece la ora actuală la noi în Timişoara este rata de infectare cu COVID, care a depăşit 8/1.000 de locuitori. Este un lucru care trebuie să ne dea de gândit, mai ales că, aşa cum eu am mai repetat ceea ce mi-au transmis specialiştii şi prietenii mei de la Spitalul „Victor Babeş”, rata va creşte atât de mult încât am putea ajunge la 20.000 de infectări zilnice la nivel naţional. Ar fi un dezastru, pur şi simplu. Trebuie să se ia măsuri concrete, la nivel judeţean şi local, pentru ca de pe urma lor să scadă cât mai repede rata de infectare. Sunt atâţia specialişti în domeniu şi ar trebui ca oamenii care iau decizii să se consulte cu ei. Eu nu-i înţeleg pe cei care nu doresc să se vaccineze. Sunt mulţi dintre ei care se îmbolnăvesc şi ar dori să se vaccineze doar când sunt în situaţia de a pierde lupta cu viaţa. Atunci realizează ce greşeală au făcut că nu s-au vaccinat. Oamenilor care nu s-au vaccinat ar trebui să le dea de gândit aceste situaţii.
A apărut o modă în România, cea a povestitorilor. Cum sunt eu; spun multe, dar vorbele mele trebuie să fie luate drept învăţăminte şi să fie băgate în seamă, astfel încât să devină idei constructive pentru oamenii care le citesc. Cel mai grav este că există acea categorie de povestitori care vorbesc mult şi nu spun nimic. Uitaţi-vă la emisiunile de televiziune, citiţi ziarele – totul este fără conţinut. Deduc de aici că societatea a ajuns a unor analfabeţi funcţional, care vorbesc dar nu spun nimic. Aşa se creează emisiuni de televiziune, de exemplu, pe care nu ştiu cine le apreciază. Din faptele acestor oameni nu rezultă nici o performanţă. Nu, ne spun că au ridicat un deget, din dreapta se vede că unghia e rotundă, din stânga că e pătrată. Adică tâmpenii, cu valoare zero. E grav că asemenea lucruri se încurajează şi se acceptă.
După cum am observat, degeaba ne tot lăudăm că în Timişoara se face ba una, ba alta. După părerea mea, peste Timişoara s-a depus praful, acum şi la propriu, pentru că a venit praful vulcanic, şi nu cred că se va face ceva. Nu ştiu cine se poate lăuda că s-a făcut ceva notabil în oraş. Se merge pe principiul „vom vedea la anul ce va fi”.
Mai nou, şi la fel de grav, au apărut aceşti trădători de ţară care încep să atace elitele adevărate ale României şi să distrugă tot ce este valoros în această ţară. Un prieten mi-a adus recent o fotografie cu casa lui Marin Preda, care a ajuns vai şi amar de ea. Nu se poate să nu avem respect faţă de înaintaşii noştri, să nu avem respect pentru oamenii de valoare. Ce ar fi să-i uităm pe Mihai Viteazul, Vlad Ţepeş? Unde ajungem? Chiar nu mai ţinem cont de actele de vitejie ale neamului românesc şi despre tot ce a fost notabil în istoria patriei noastre? Ei vor să pună în locul acestor elite oameni fără valoare, oameni de nimic, oameni care mănâncă mici, beau bere şi ascultă manele. Aproape că nu există ştire în care să nu ni se arate mici şi să nu se audă manele, să se vadă aglomeraţie. Nu contează că e pandemie, să meargă berea şi micii.
Toate găştile care se pretează la lucrurile de mai sus sunt finanţate, iar cei care le finanţează consideră că şi-au făcut datoria faţă de patrie şi merg mai departe. Mergem spre ce? Spre imbecilizare sau pur şi simplu la pieire? În această chestiune cu găştile e clar că se spală mulţi bani. Uitaţi-vă la pădurile ţării, care se împuţinează pe zi ce trece. Am devenit groapa de gunoi a Europei şi a lumii. Vin tot felul de firme care aduc şi depozitează aici gunoaie mai mult sau mai puţin toxice şi radioactive. De ce? Pentru că nişte imbecili vor să se îmbogăţească, să aibă din cea bea bere, mânca mici şi asculta manele. Trebuie luată atitudine concretă împotriva acestor situaţii.
Închei cu speranţa că oamenii care au mai rămas normali în ţara asta mai pot să facă ceva pentru a putea salva România. Îl rog pe bunul Dumnezeu să ne lumineze calea şi să ne aşeze pe drumul cel drept.


Ştefan POPA POPA’S