Iniţiativa lansării competiţiei „Capitale Europene ale Culturii” i-a aparţinut în 1985, ministrului grec al culturii, Melina Mercouri, Atena devenind primul oraş căruia Parlamentul European i-a conferit acest titlu onorific. Chiar din primul an, de când UE a decis acordarea anuală a titlului concomitent mai multor oraşe europene, inclusiv din zona estică, municipiul Sibiu a devenit în 2007 prima Capitală Europeană a Culturii de pe teritoriul României. La sfârşitul săptămânii trecute am avut ocazia să „bat cu pasul” străzi ale Sibiului şi unele locaţii din împrejurimi. M-au impresionat construcţiile şi amenajările realizate după 2007, care reflectă o îmbinare plăcută de arhitecturi, imaginile clădirilor vechi renovate fiind armonios integrate în ansamblurile moderne, mai nou realizate. Centrul extins al Sibiului, l-am găsit foarte animat de localnici şi turişti, mai toţi relaxaţi şi cu bună dispoziţie de a-şi petrece timpul, ba la terasele frumos amenajate, ba pe la atelierele de creaţie „handmade”, expoziţii stradale sau în spaţii interioare, bine îngrijite. Cu toate protestele „anti-Brukenthal”, mult mediatizate odată cu amplasarea în Piaţa Mare a statuii Baronului Samuel von Brukenthal, am observat un interes destul de crescut al turiştilor, atât faţă de statuie cât şi faţă de expoziţia deschisă la 300 de ani de la naştere, care cuprinde detalii interesante asupra „omului din spatele titlului”, singurul sas transilvănean ajuns guvernator al Transilvaniei (1777-1787). Am simţit lumea din centrul şi de pe străzile Sibiului, mulţumită de diversitatea şi generozitatea programelor culturale, uşor accesibile, cuprinzând o gamă largă de acţiuni: teatru, muzică, arte vizuale, mesaje despre istoria locului. Municipiul Sibiu rămâne un centru cultural maturizat, de referinţă pentru Europa, etalând cu mândrie o serie de componente din remarcabilul său patrimoniu istoric şi cultural. Este primul oraş de pe teritoriul României, care a avut: spital (1292), bibliotecă (1330), şcoală (1380), farmacie (1494), „moară de hârtie” (1534), calendar tipărit (1612), fabrică de bere (1717), clădire destinată teatrului (1788), muzeu (Brukenthal – 1817), bancă cu capital integral românesc (Albina – 1872), electricitate (obţinută în laborator – 1853), pod de fontă („Podul minciunilor” – 1859), staţiune montană (Păltiniş 1894), fabrică de cântare (1897), enciclopedie tipărită (1898), mijloc de transport în comun electric fără şine (omnibus 1904), echipă de handbal (1921), grădină zoologică (1929), cinematograf în aer liber (Thalia - 1934), ansamblu folcloric profesionist (1944), muzeu de etnografie universală (1993) ş.a. De Sibiu se leagă premiera mondială a experimentării rachetei în trepte (Conrad Saas – 1555), descoperirea gazului metan (1671) şi a elementului chimic Telur (Franz Joseph – 1782). La Sibiu s-a născut şi cel de-al V-lea Preşedinte al României, Klaus-Werner Iohannis, profesor de fizică, 14 ani primar al oraşului (2000-2014), cu contribuţii decisive în toate etapele proiectului de centru cultural european. Cu doar 2 ani în urmă, la ultimele alegeri prezidenţiale, românii l-au votat în procent depăşind 66%, iar sibienii cu peste 85% din voturi. Sibiul a fost al II-lea oraş din România, după Timişoara, care s-a ridicat în 1989 împotriva comunismului. Ar fi interesant de imaginat pentru viitor, splendoarea posibilă a municipiului Timişoara, deja desemnat pentru anul 2023, ca al doilea oraş românesc, cu titlul de „Capitală Europeană a Culturii”. Această frumoasă perspectivă depinde în mod firesc de edili, de unitatea şi buna credinţă a politicienilor faţă de interesele colective ale locuitorilor şi faţă de prestigiul dobândit în timp de Timişoara noastră.


Ambrozel – Felicitări Sibiu!, ... Doamne ajută Timişoara!