Această expresie este bine-cunoscută de bănăţeni, fiind şi titlul al unei poezii celebre, scrisă în grai bănăţean de Victor Vlad Delamarina (31 august 1870 - 15 mai 1896). Autorul, „bănăţan în ţoalele lui”, în cei doar 26 de ani de viaţă, şi-a arătat pe deplin excelentele competenţe ca: marinar, militar, poet şi scriitor român, acuarelist. Despre poezia „Ăl măi tare om dân lume”, lansată cu aproape 130 de ani în urmă, profesorul Cornel Ungureanu spunea că „a fost aşezată între definiţiile orgoliului local. Un fel de imn, un fel de marseieză a speranţei” (revista „Euphorium”, „Literatura ... care ar putea rămâne”). „Trâmbiţ, dobe, larmă, chihot,/ Fluier, strâgăt, râs şi ropot…/ Şie să fie ? Şie să fie?/ Iacă-n târg „minajărie”!/... Mulce-am văz’t, pă bani, viedz bine./ Cum nu vege ori şî şine./ D’apăi l-am văzut anume/ P-„ăl măi tare om dân lume”,/ Care să juca cu leii/ Şi-i băcea dă-i lua tăţi zmeii!/ Cui l-o doborî-n ţărână/ Işia că-i plăceşce-n mână/ O hârcie d-a d-o sută/ Fără dă nişi o dispută./ Dar cum mi ce puni cu neamţu,/ Care-n ghinţ îţ rupe lanţu?/ Să loviau fişiorii-n coace:/ „Şiine-i? Unge-i? Care poace?”/ Când d-odată, – iacă-amaru!/ Sandu Blegia, – tăbăcaru,/ Să sufulcă şî tuşeşce,/ lângă „comegianţ” să-opreşce./ Să râgea neamţu dă Sandu,/ Dară Sandu, fişiorandu,/ Mi-l cuprinsă dă subsoară/ Şî nu să lăsă cu „doară”./ Strânjie-l! Suşie-l! Zî-i pă nume!/ Ălui măi tare dân lume!/ Gâfăia neamţu a sâlă,/ Dar lu Blegia nu-i fu milă,/ Hopa-ţupa, ţupa-hopa!/ Ş-o găsât nemţoniu popa/ „Ţâne-l! lasă-l! Ia-l dă mână!/ Zdup cu neamţu în ţărână!/ „Bravo! – Sandu să trăiască !”/ Dar când fu să îi plăcească,/ Işie neamţu: „Abăr, frace…/ Nu să pringe că-i pă space!”/ Vrea: că-i pungă şi că-i ceacă./ Suta zuitată s-o-facă./ „Nu ce joşi cu mine, dragă,/ Asta, viedz, în cap ţ-o bagă!/ N-ascult vorbe io şî glume,/ Când mi-s io mai tare-n lume!”/ „Ş-adă suta !” Işie Blegia,/ „Că dă nu – ‘ţ fac prau comegia!!!” Un prim timişorean din categoria „ăl măi tare dân lume”, este marele artist al artelor vizuale Ştefan Popa POPA´S. Memorabilă este şi ziua de 31 august 2019, când Timişoara intra în Cartea recordurilor, prin solidarizarea a 6288 de timişoreni, care au reuşit să ţină aprinsă fiecare câte-o lumină LED, marcând astfel, în mod excepţional cei 135 de ani de când Timişoara a devenit primul oraş din Europa iluminat public (cu 711 lămpi). Extrapolând ideea la nivel naţional, ne-am bucurat de fiecare dată de toţi acei români care au urcat România pe cea mai înaltă poziţie de pe podium. Cea mai rezonantă în acest sens, este lumea sportului, ţara crescându-şi notorietatea prin: Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Gheorghe Hagi, Simona Halep, Gheorghe Gruia, Leonard Doroftei, Lucian Bute, Iolanda Balaş, Mihai Leu, Francisc Vaştag, Mihai Covaliu, Alina Dumitru, Ana Maria Popescu (Brânză), Lia Manoliu ş.a. Fericite au fost cazurile în care „ăi măi tari” au ajuns mai apoi în funcţia de Ministru al tineretului şi sportului: Doina Melinte, Gabriela Szabo, Octavian Bellu, Elisabeta Lipă. Chiar săptămâna aceasta, actualului Ministru al Sportului Carol-Eduard Novák, World Record Academy i-a omologat recordul mondial, fiind primul ministru care a obţinut o medalie paralimpică pe durata mandatului, (Medalia de argint, Tokyo, 2021) - adică „ăl măi tare ministru dân lume”. Dar, ... duminică, idolul ministrului Novák, „ăl măi tare canoist dân lume”, Ivan Patzaichin a vâslit spre cer. Trişti, noi l-am condus spre demnul său ultim „finish”, însă el a luat „startul” spre eternitate. Să ne preţuim mai mult campionii cât sunt în viaţă, reprezentând demne modele de urmat!


Ambrozel –un mare fan al românilor „ăi mai tari dân lume”