De anul acesta, prin grija noului primar, Dominic Fritz, şi a „culturnicilor” din Primăria Timişoara, Ruga oraşului, adică Ruga Timişoarei nu mai există. S-a metamorfozat! S-a transformat în „BANATICA” - diferiţi, dar împreună, sub „genialul” motto „Folcloru-i oxigen pentru un popor astmatic” (Subcarpaţi). Din ce motive este folclorul leac pentru anumite boli e greu de spus, cel mult poţi crede că aceia care au găsit acest motto suferă de anumite maladii, grave de tot, şi s-au betegit, cum s-ar spune la noi în Banat.
De când e lumea lume şi Ruga-Rugă, cuvânt provenit, probabil, de la rugăciune, sărbătoarea de Rugă se compune din două momente distincte - partea religioasă, cea care generează întreaga sărbătoare, fie că e „Rugă” în Banat, „Hram” în Moldova ori „Nedeie” în zona Mehedinţi, şi ea se ţine în cinstea sărbătorii ori a sfântului care patronează biserica sau lăcaşul de cult din localitatea respectivă, şi din partea laică, adică dansul, masa şi antrenul prilejuite de acest eveniment. Şi Rugile încep, invariabil, cu o slujbă religioasă, dansul Rugii, ritualuri după care se desfăşoară, în continuare, întreaga sărbătoare. Dacă la început rugile erau manifestări rurale, specifice satului românesc, treptat s-au mutat şi la oraşe, astăzi fiind sărbătorite la Buziaş, Ciacova, Sânnicolau Mare, Deta, Jimbolia şi, de mai mulţi ani, chiar la Timişoara. Catedrala Mitropolitană din Timişoara are doi patroni protectori: praznicul Sfinţilor Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, ca hram principal, şi praznicul Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, sărbătorit la 15 septembrie. De mai mulţi ani s-a convenit ca odată cu sărbătorirea celui de-al doilea hram al Catedralei să aibă loc şi Ruga Timişoarei. Şi aşa a fost. Până în acest an, când Ruga Timişoarei a fost „ascunsă” sub genericul BANATICA - diferiţi, dar împreună. De ce? Greu de spus. Deoarece sub acest generic Ruga se estompează, se diminuează, se diluează, aproape se pierde... E bine că este sărbătorită ziua minorităţilor, aici este chiar bine cu „diferiţi, dar împreună”, dar asta este cu totul altceva. Pentru Ruga Timişoarei „diferiţi, dar împreună” sună ca nuca-n perete, pentru că Ruga sărbătoreşte Hramul Catedralei, unde nu suntem diferiţi, ci de confesiune ortodoxă. Că la partea laică a Rugii vin toate etniile Timişoarei şi sărbătorim împreună e la fel de adevărat, dar Ruga Timişoarei nu este nici BANATICA, nici sărbătoarea etniilor, ci este sărbătoarea hramului Catedralei Timişoara şi atât.
Ceea ce este şi mai de neînţeles este faptul că în programul „BANATICA” scrie sus şi tare că evenimentul este organizat în parteneriat cu Arhiepiscopia Ortodoxă a Timişoarei.
Contactând Arhiepiscopia Ortodoxă a Timişoarei ni s-a răspuns: „Nu suntem parte în acest program organizat de Primăria Timişoara, decât în trei acţiuni: concertul care are loc la Catedrala Mitropolitană, expoziţia de linguri de lemn de la Casa de Cultură şi expoziţia dedicată Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş, care se va desfăşura în jurul Catedralei”.
După cum se ştie, Ruga este sărbătoarea întregii comunităţi şi această sărbătoare corespunde, pentru fiecare comunitate în parte, datei sfinţirii bisericii locale. După cum am spus, în alte zone etno-geografice sărbătoarea bisericii se numeste „hram”.
Dar niciunde în ţară ea nu este sărbătorită cu fastul şi amploarea din Banat. Fiind o sărbătoare a bisericii (nu a Primăriei), este şi un bun prilej de a se face daruri pentru biserică. Dintre membrii marcanţi ai comunităţii este numit un „naş al rugii” care, după slujba care are loc cu acest prilej, oferă bisericii o donaţie în bani sau obiecte de cult.
Tot cu acest prilej este adus şi un colac frumos, de sărbătoare, iar donaţia „Naşului” se consemnează în registrele bisericii.
Unul dintre cele mai importante momente ale rugii, dacă nu chiar cel mai important, este jocul, petrecerea din mijlocul localităţii, care are loc, de cele mai multe ori, în faţa bisericii, unde întreaga suflare se prinde în brâu.
Fiecare membru al comunităţii se pregăteşte acasă la el cu tot ce e mai bun pentru rugă şi fala este de a avea cât mai mulţi musafiri, adică „goşci” din alte părţi.
Ruga rămâne o sărbătoare specifică şi unică a unei colectivităţi şi de aceea nu trebuie amestecată cu alte evenimente. Nu trebuie făcut un „ghiveci” din care să nu mai poţi desluşi un eveniment de altul şi nici nu trebuie diminuată importanţa vreunuia dintre ele.
Tocmai de aceea, Ruga Timişoarei trebuie să rămână Rugă, Iar Zilele etniilor, o altă sărbătoare, distinctă şi cu rolul ei.
Dacă Primăriei Timişoara i-a revenit dreptul sau onoarea de a organiza aceste evenimente, atunci trebuie să o facă temeinic nu alandala şi să dea fiecărui eveniment importanţa cuvenită. Aici nu merge ceva de genul „doi în unul”.
Programul Rugii din acest an nu are programul slujbei de la Catedrală. E un fel de Rugă fără Rugăciune. Nu vreau să fie ascunsă şi nici „confiscată” Ruga Timişoarei de persoane aflate vremelnic undeva la conducerea unei obşti.
Nu vreau să ne fie furate obiceiurile şi credinţa. Lăsaţi-le aşa cum sunt din moşi-strămoşi. Bune sau rele. Sunt ale noastre. Zestrea noastră, la care nu vrem să renunţăm.

Petru Vasile TOMOIAGĂ