Prostia distruge rău de tot. Mai ales în ultima perioadă. Păcat este şi că în ţara asta se fac alianţe doar împotrivă şi nu pentru ceva. În rândurile următoare vom încerca să conturăm profilul perfect al politicianului român mafiot.
Este tipic pentru această lume dominată de bani şi interese, cu mentalităţi înguste. Mai că-mi vine să exclam: bravos naţiune, halal să ne fie. Dar vremurile tulburi scot mizeria la suprafaţă. De aceea focusăm azi fascinaţia şi riscurile răngii. Dincolo de ele veţi observa bolile mele de om fragil. Nu aş fi intervenit din nou dacă nu eram convins că Fritz este praf de tot, căci absolut orice a atins după preluarea mandatului a distrus.
În primul rând Fritzache nu vrea ca Timişoara să fie capitală culturală. Exemple sunt cu duiumul, unele relevate şi de alţi condeieri atenţi. Marele festival al inimilor a fost transformat într-un şantier pentru repararea scenei din Parcul Rozelor. Ansambul „Timişul” organiza prin CIOFF UNESCO acest mare festival care timp de o săptămână colora Timişoara şi era pe bune reprezentativ pentru o viitoare Capitală Culturală Europeană, indiferent despre ce oraş ar fi vorba, cu atât mai mult pentru localitatea pe care o iubim cu toţii. Strigător la cer este şi cine orchestrează toate aceste lucruri.
În primul rând tanti care în 2008 organiza acea expoziţie antisemită de street-art „Freedom for Lazy People - libertate pentru oamenii puturoşi”, cu scandal de la ICR New York, expoziţie plină de lucrări cu tot felul de simboluri evreieşti, de care îşi bat joc prin cuvinte licenţioase asimilate cu menora, specifică poporului evreu, din care iasă cruci şi bani. Adversarii normalului vorbesc despre ce le convine şi încearcă să o scuze pe această imbecilă. Uită că după ce au fost daţi afară nu a fost în stare să arate că s-a scris ceva despre activitatea ICR, lucru inadmisibil.
Dar de ce să ne mirăm când intelectualii contemporani sunt, în majoritate, de factura oamenilor de pe stadion, cei de valoare împuţinându-se pe zi ce trece. Un argument solid în favoarea noastră este personajul care conduce cultura în Primăria Timişoara, anume un veterinar. De aceea au întors tunurile pe Asociaţia care a tras, nu ca la galere e adevărat deşi putea, pentru a se îndeplini obiectivul propus. Ei uită că se vor termina şi aceşti bani, că aşa e la noi şi vor începe să se sfâşie între ei. Specific dâmboviţean.
Acum pentru autodistrugere Dominic Fritz şi-a angajat Goring-ul cu fustă, plătit regeşte pentru a fi în ton cu revoluţia promiscuităţii şi a nimicului permanent. Până la noi ordine, caii timişoreni trag unii hăis, alţii cea.
Sigur, mai sunt şi alte specimene prin preajmă. Doar în turmă-s tari, că singuri îs nimeni în drum. Luaţi ca exemplu pe Vasile Popovici care încearcă, fără reuşită, să distragă atenţia de la ce-i în jur, susţinând sus şi tare că toţi cei care scriu despre scandal sunt oamenii securităţii. Sau că acoliţii familiei Victor şi Simona Neumann reîncălzesc ciorba. Dar până nu vedem cum s-au prăduit milioanele de euro în cestiune, totul rămâne o dispută verbală. Am ajuns să nu mai distingem cameleonii şi pescarii în ape tulburi. Să catalogăm adevărurile scrise sau vorbite şi nu numai pe la colţuri ca articole depăşite, scoase din context cu pretenţia de mari revelaţii care să convingă opinia publică de adevărată faţă a lucrurilor.
Bazil despre care vorăvim este un individ care se ia singur în seamă şi iese din cutie când un „pretin” apasă pe buton. Crede că astfel o va face din nou pe ambasadorul interimar şi nu în orice ţară, ci într-una pe care o visează. Până una-alta se pune singur deasupra legii, catalogându-şi colegii ca rahaţi în ploaie. Şi noi l-am putea acuza că are repere de borfaş, că este un gonflabil, că are tupeu de First Class şi ochelari de Bulă.
În ultimile zile i s-a alăturat pensionara Brânduşa Armanca, fostă prin TVR şi cadru didactic la universitatea arădeană „Aurel Vlaicu”. Originară din Câmpulung Moldovenesc, abandonată într- un orfelinat, înfiată de o familie din Timişoara, tipa se consideră intelectual bănăţean de prestigiu care mereu trebuie să fie aceea care decide în diverse situaţii. A fost implicată în mai multe scandaluri de răsunet, atât în ţară, cât şi în străinătate.
Dată afară de la Universitatea de Vest, dar şi din studioul regional TVR, s-a făcut de râs şi la Institutul Român din Budapesta.
Deşi nu o vrea nimeni, ea trimite reclamaţii peste tot, ameninţând, calomniind şi călcându-i în picioare pe cei care au ajutat-o de-a lungul timpului, aşa cum arată un material publicat de RomâniaVeche.eu. Cea care pe vremea comuniştilor lucra la ziarul maghiar din Timişoara, a făcut acum pasul la Radio Europa Liberă România. Îşi dă cu părerea total aiurea: ba că în disputa pentru proiectul analizat se folosesc „caricaturi josnice” sau „atacuri de periferie”, deşi nu ştie o boabă în domeniu, cu toate cărţile de gen scoase. Îşi permite asta doar pentru că este prietenă cu Alina Mungiu. Unii spun despre ea că „face parte din categoria ofiţerilor ai vechiului regim cu potenţial de a fi reciclaţi”. A avut şofer jumătatea de dormitor.
Capacul l-a pus cu ciudata declaraţia că la ICR Budapesta. Cea plătită din bani publici a grohăit „Eu nu reprezint România”. Destul de trist este că, băi nu se potolesc ăştia deloc, iar prin coteţele TV se merge pe principiul ori la bal, ori la spital. Le atrag atenţia că sunt unul care, după ce a scris cărţi cu colţul inimii, mulţumind tuturor pentru că suntem, nu am dat în melancolie blegoasă.
De aceea când le citesc inepţiile strecurate pe vreun blog am crampe din cauza râsului. Îmi permit să le mai pun câte o întrebare, căci vorba aia întreb, nu dau cu barda. Le aştept opinia muiat în lacrimă şi mă întreb ce mai poate însemna cultura azi pentru aceşti indivizi cărora doar li se fâlfâie.
Dintre specialiştii noştri sunt deocamdată preferaţi politrucii semidocţi, iar cei adevăraţi depăşiţi, de parcă experienţa şi înţelepciunea lor ar fi un handicap.
Se tot zice că tăt Banatul îi fruncea. Dar se vede că nu numai la Bucureşti se fac lucrări urâte, ci şi în capitala Banatului care pot compromite proiectul UE cu capitala culturală, iar domnul Iohannis care era primar la Sibiu când aceasta a fost capitală culturală nu le dă nici un fel de consultanţă celor de la noi care vor parcă să ne facem nu numai municipiul, ci şi ţara, de râs. Puţini sunt cei care fac o radiografie a unei caracatiţe sau gaşcă prin care numiţii activişti în cultură, construiesc în mod intenţionat, tendenţios, o imagine cu totul falsă despre potenţialul şi realizările noastre concrete ca popor, ca naţiune.
Şi eu aş putea fi acuzat de această scriere cu cerneală amestecată cu vitriol. De aceea vă strig din toţi rărunchii “deşteptarea, români”. Cu mânăriile de rigoare. Spre a confirma, irefutabil, concluzia că o moştenim din străbuni. Din ridicol în ridicol nu merită mai mult decât un pamflet activitatea primarului Fritz în care au fost investite atâtea speranţe. Altfel nu poţi lua decizia de o aduce pe Corina Şuteu, principalul vrăjmaş din anul 2016 al candidaturii oraşului, potrivit surselor locale.
Ba mai mult, a pregătit cu madam în detaliu un program de răzbunare, prin distrugerea asociaţiei, în care el e preşedintele de Board, pe de o parte şi de pe alta, prin dorinţa de înfiinţare a unei alte entităţi paralele, că tot e la modă termenul, în jurul Centrului de Proiecte al primăriei.
Ignoră că avem 36 de facultăţi în cele şapte universităţi timişorene, iar, în contrapartidă, 60 sunt anii în care Ansamblul Folcloric „Timişul” al Casei de Cultură, afiliat la UNESCU, a activitat neîncetat, până astăzi când Dominic Fritz i-a decapitat conducerea. Nu uita, vremelnic politician, „Shine your light-Light up your city” este conceptul prezentat de acest municipiu din vestul României şi reprezintă o metaforă care ne aminteşte că Timişoara a fost întemeiată pe principiile iluminismului, pe toleranţă, multiculturalism şi multicredinţă. Iar pe voi, vă ţuc, dragi cititori.

Pompiliu COMŞA