Prin anii ‘90, pe când se făcea mare tevatură cu scoaterea din Codul Penal a pedepsei cu moartea, televiziunile, la unison, nu mai pridideau în a prezenta zilnic ştiri care de care mai „patetice” despre oameni condamnaţi pe nedrept la moarte, de erori judiciare care de care mai incredibile, de oameni care au fost năpăstuiţi de Justiţie etc... Iar în cazul celor condamnaţi la moarte şi executaţi, chiar nu se mai putea îndrepta nimic.
Pe de o parte aveau dreptate, dar din alte puncte de vedere... Până la urmă au reuşit ce şi-au propus! A fost abolită la noi pedeapsa cu moartea, iar acum, când asistăm zilnic la evenimente de tot soiul, de la violuri la crime ori multiple crime, care de care mai abominabile, parcă regretăm hotărârea luată atunci, poate prea în pripă ori poate prea influenţaţi de mass-media interesată, ca întotdeauna de altfel.
Acum, mai cu seamă după deconspirarea prinţului vânător care a ucis un urs „trofeu” ori „celebru” ca şi cum ar fi fost într-o ţară fără stăpân, şi se pare că aşa este, de vreme ce prinţişorul venit din ţări străine a primit avizele necesare de vânătoare cu o uşurinţă demnă de invidiat, s-a pornit o campanie împotriva urşilor mai abitir ca oricând.
Zilnic, dar zilnic, pe mai toate canalele de ştiri apar veşti cu urşi: ba că sunt prea mulţi, ba că suntem ţara din Europa cu excedent de astfel de animale, ba că urşii „atacă” tomberoane, gospodării, oameni, până şi primari.
Da, domnii mei, ursul a îndrăznit să atace chiar un primar... Vă daţi seama ce sacrilegiu? Păi cum să atace el, un biet urs, ditamai primarul, un ales al poporului, care, la noi, este ceva mai mult ca un uns al Domnului pre pământ...
Deci, trebuie musai exterminaţi urşii... Înţelegeţi? Urşii trebuie să moară! Pentru distracţia unui Adrian Năstase, Ion Ţiriac ori a nu ştiu căror prinţişori veniţi de aiurea. Criminalii de animale cu patalama în regulă ar trebui să împuşte tot ce este urs la noi până la eradicarea acestei specii, nu?
Despre faptul că, înaintea urşilor, au fost masacrate pădurile la noi, nici o vorbă. Se tace mâlc!
Despre asta nu prea dau ştiri vajnicele posturi de televiziune care acum au pornit campania „să moară urşii”! Nici despre faptul că o anume categorie de oameni încearcă să hrănească urşii înfometaţi pentru a-şi face o poză cu ei.
Nimic despre faptul că cei care se ocupă de pădurile noastre şi de animalele din acestea au obligaţia să le hrănească, să vină în ajutorul lor, nu să le hăituiască şi nici să lase să fie exterminate. Ce să mai vorbim?
Doar ursul e de vină. El ucide, el încurcă circulaţia, el goleşte tomberoanele, el lasă ţăranii fără animale...
Dintr-o simplă vieţuitoare a pădurii, a devenit dintr-o dată „ursul cel rău”, ursul care trebuie să piară... Pentru că aşa vor unii, pentru că o şleahtă sus-pusă are chef să se distreze, să se distreze ucigând, tocmai când la noi a fost abolită pedeapsa cu moartea.
Iar în această încrâncenată luptă în care oamenii politici şi presarii şi-au dat mâna pentru a „scoate urşii în afara legii”, urşii nu mai au nici o şană şi au fost luaţi în cătarea puştii...
Din păcate, cei care ne conduc şi au şi arme şi-au dat şi legi prin care... au libertatea de a trage cu puşca. Şi trag! Urşii nu vor mai putea decât să spună, într-un ultim spasm, „MOR-MOR”.


Petru Vasile TOMOIAGĂ