Au trecut 216 ani de la premiera Simfoniei EROICA (nr.3 în Mi bemol major op.55), creată de Ludwig van Beethoven, recunoscut unanim ca rămânând unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii. În primă fază (1803), simfonia i-a fost dedicată eroului său Napoleon - marele eliberator al poporului, promotor al principiilor libertăţii şi egalităţii întruchipate de Revoluţia franceză. După mai bine de un an, când Napoleon Bonaparte s-a încoronat ca Împărat al Franţei, Beethoven a devenit foarte dezamăgit, anulându-i astfel dedicaţia „Eroicii”, considerându-l pe fostul său erou doar „un ticălos ca toţi ceilalţi”. Aşa a rămas ca excepţionala simfonie „Eroica” să fie dedicată tuturor eroilor, cu gând la „eroic”-ul existent în fiecare om. Beethoven n-a fost singurul care s-a dezis de propriile sale păreri privind recunoaşterea adevăraţilor eroi. Semnificaţia cuvântului „erou” (de origine greacă) este de „persoana care se distinge prin vitejie şi prin curaj excepţional în luptă sau primejdie, prin abnegaţie deosebită în muncă sau în diferite împrejurări” (DEX). În multe situaţii din istoria poporului apar consideraţii controversate asupra demnităţii de EROU atribuite unor persoane sau personalităţi (v. exemple luate la întâmplare: Vasile Roaită, Ion Antonescu, Nicolae Ceauşescu ş.a.). Este adevărat că, de multe ori, unii care sunt consideraţi eroi, au fost doar simpli protagonişti ai unor „scenarii”. Este ştiut că protagonistul reprezintă un personaj, care produce cea mai puternică afinitate cu audienţa sa, un „erou” al unei povestiri, dar cu posibilă interpretare a anti-eroului propriu-zis. Ieri, 10 iunie a.c. s-a sărbătorit Ziua Eroilor, asociată cu sărbătoarea creştinilor ortodocşi Înălţarea Domnului. Declararea oficială a Zilei Eroilor are o istorie destul de interesantă, raportată mereu la ... vremuri. Pentru prima dată a fost stabilită oficial ca sărbătoare naţională prin Decretul-lege nr. 1693/4 mai 1920. Astfel, acum 101 ani România a devenit primul stat care i-a asimilat pe eroii străini celor naţionali. Pentru această decizie un merit deosebit îi revine Societăţii “Mormintelor Eroilor căzuţi în război”, înfiinţată în 1919 şi transformată ulterior în Societatea “Cultului Eroilor”, aflată sub înaltul patronaj al Reginei Maria. În 1923, societatea a inaugurat Mormântul Ostaşului Necunoscut - în semn de neuitare a jertfelor aduse în război de eroi neidentificaţi sau menţionaţi anume. Odată cu schimbarea regimului, prin Decretele nr. 71/1948, respectiv nr. 117/1975, Ziua Eroilor s-a stabilit pe o dată fixă, „9 mai - Ziua „Independentei de Stat a României si a Victoriei asupra Fascismului”, fără a se mai face legătura cu tradiţia creştină. După 1989, noii politicieni au reluat problema sărbătoririi eroilor, revenind la prima gândire, fiind adoptate Legile nr. 48/1995, respectiv nr. 379/2003, care reglementează Ziua Eroilor odată cu sărbătoarea Înălţării Domnului Iisus Hristos, în concordanţă cu hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din anii 1999 şi 2001, care consfinţeau Înălţarea Domnului ca Zi a Eroilor - sărbătoare naţională bisericească. Cu 130 de ani în urmă, poetul Ioan S. Neniţescu publica poezia „Pui de lei”, a căror versuri au fost puse pe muzica lui Ionel G. Brătianu, devenindu-ne astfel un cântec patriotic îndrăgit peste generaţii, păstrând o vocaţie de imn: „Eroi au fost, eroi sunt încă/Şi-or fi în neamul românesc!/Căci rupţi sunt ca din tare stâncă/Românii orişiunde cresc...”. Să nu-L uităm de EROUL central şi suprem al umanităţii, slăvit pretutindeni de 2021 de ani, Domnul nostru Iisus Hristos!


Ambrozel: - Hristos s-a înălţat!