A devenit celebră exprimarea personajului Agamemnon Dandanache, din celebra comedie „O scrisoare pierdută”, scrisă de clasicul dramaturg Ioan Luca Caragiale în 1884. Şi în zilele noastre modelul preferat de cetăţean este de „om de rând”, „din popor”, contribuabil onest, corect, imparţial ... pe cât se poate. De-a lungul timpului cetăţeanul - „rumân imparţial” a fost pus în faţa multor evenimente mai greu de înţeles sau de însuşit, situaţii contradictorii şi derutante, „care va să zică”... Această lună a început cu „1 Mai - Ziua Internaţională a Muncii” (decretată în anul 1889 de Congresul Internaţionalei Socialiste), care, în mod tradiţional se sărbătoreşte cu „ieşiri la mici şi bere”, în contradicţie cu smerenia necesară pentru Sâmbăta Mare, „ziua tăcerii adânci dinaintea Învierii”. Duminică - 2 mai, pentru toţi creştinii ortodocşi a însemnat marea sărbătoare de Paşti, dar, în memoria colectivă a rămas şi cu semnificaţia „Zilei naţionale a tineretului”, iar prin legea 319/2009 a mai însemnat şi „Ziua Mamei”. Apoi, ziua de 7 mai, pentru credincioşii ortodocşi, semnifică sărbătoarea „Izvorului tămăduirii”. Nostalgicii regimului comunist s-au bucurat în ziua de 8 mai, împlinindu-se 100 de ani de la înfiinţarea Partidului Comunist din România, afiliat la Internaţionala a III-a comunistă. În 9 mai, în „Duminica Tomii” (dedicată de creştini Sfântului Apostol Toma - „necredinciosul”), s-au marcat: „Ziua Independenţei”, „Ziua Victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite în Cel De-al Doilea Război Mondial”, „Ziua Uniunii Europene”, dar şi „Ziua Tatălui” (tot după Legea 319/2009). Şi bucuria sărbătorilor românilor a continuat cu 10 mai: 155 de ani de la începerea domniei lui Carol I (1866), 144 de ani de la cucerirea Independenţei României faţă de Imperiul Otoman (1977), 140 de ani de la instituirea regalităţii în România (1881), iar în Banat se sărbătoresc „Paştile mici”, cu obiceiul numit „Mătcălăul”, ... „o fiinţă parte omenească şi parte îngerească, un june frumos şi nemuritor, care nu poate fi văzut de lumea care s-a spurcat cu sudalme şi fărădelegi” (Mihai Florea, „Sărbătorile la români”). În aceiaşi zi creştinii au marcat „Paştile blajinilor”, când credincioşii îşi plâng morţii în cimitir şi dau de pomană. În folclor blajinii mai apar cu numele de „rohmani”, unii care nu ţineau cont de noţiunea timpului. Mihai Lupescu, în revista „Şezătoarea” îi descrie pe blajini ca fiind „ un soi de oameni care trăiesc pe lângă apa Sâmbetei la marginea pământului, ascunşi de lumea noastră, ascunşi de mincinoasa viaţă ce o ducem noi”. În dicţionare, blajinul, s-ar asemăna cu profilul „rumânului imparţial”, fiind descris ca om blând, bun, domol, paşnic. În 1965 poetul şi dramaturgul Aurel Baranga a scris satira, „Sfântul Mitică Blajinul”, pusă în scenă şi preluată de Teatru TV. Subiectul pare de mare actualitate: Mitică, un funcţionar model, se propune a fi îndepărtat din servici de un şef obedient, pentru a-l înlocui cu un „pilos” incapabil. Piesa reflectă, cu haz, combinaţia dintre inocenţa cumsecădeniei şi obtuzitatea păcăliţilor, „blajinul” cel sfânt şi generos devenind eroul tuturor cinstiţilor. Azi ne pregătim încrezători pentru ziua de mâine 15 mai „Ziua internaţională a Familiei” (recunoscută de ONU), respectiv 16 mai, „Duminica Mironosiţelor” - femeile care au dus balsamuri la mormântul lui Iisus, pentru a-i unge trupul şi care au aflat primele de Învierea Domnului. Dar, sensul de „mironosiţe” este şi cel de femeie făţarnică, prefăcută, ipocrită, care simulează pietatea, nevinovăţia şi modestia, ... care va să zică.

Ambrozel - un „rumân imparţial”,
cu apucături de „Sfântul Mitică Blajinul”