Scriu, în cadrul acestor tablete, despre societatea românească şi observ de 30 de ani încoace că lucrurile s-au schimbat foarte mult, dar din păcate nu în bine, ci în rău. Dacă privim la modul general, ţara noastră nu arată prea bine la ora actuală. Este o ţară cu bogăţii naturale, cu toate formele de relief, dar problema este că nu am avut niciodată conducători şi nici partide, dintre cele care au condus această ţară, care să facă mereu lucruri bune. Iar cele puţine pe care le-au făcut nu au înscris ţara pe o traiectorie normală.
Cel mai mult m-a şocat în ultimul timp faptul că am devenit groapa de gunoi a Europei. Foarte multe firme şmechere din România importă gunoaie de tot felul, mai mult sau mai puţin toxice, din foarte multe ţări şi le depozitează aici. Le găsim pe malurile apelor, le găsim peste tot şi ele strică peisajele foarte frumoase de la noi din ţară.
Văd că străinii care vin la noi taie pădurile în voie şi trimit lemnul în ţările lor, alţii vânează trofee importante, în timp ce noi ne batem joc de propria ţară, pentru că suntem de acord cu tot ce fac aceştia. Nu mai vorbesc de firmele transfrontaliere şi băncile care transferă banii în afara ţării, fără să respecte cutumele acesteia.
În domeniul feroviar, trenurile deraiază în continuare, merg cu viteze din ce în ce mai mici, adună sute şi mii de ore de întârziere. Parcă am fi o ţară bananieră, pur şi simplu. Bineînţeles că majoritatea trenurilor de marfă sunt încărcate cu lemn şi merg toate peste hotare. În loc să avem păduri frumoase, cum a avut întotdeauna această ţară, avem din ce în ce mai puţine.
În agricultură nu s-a încurajat absolut deloc producătorul român; li se mai dă cu pipeta câte o subvenţie, nu sunt bani, nu avem sisteme de irigaţii, nu se poate combate seceta, ni se spune că produsele nu sunt competitive, deşi sunt de zece ori mai sănătoase decât cele din străinătate. Culmea, străinii consideră că produsele noastre sunt biologice. În schimb, în magazine avem parte de tot felul de produse-surogat, în timp ce produsele româneşti sunt interzise la vânzare.
Despre domeniul sănătăţii, ce să mai spun? Aţi văzut show-urile din spitalele româneşti, cum iau foc unul după altul. În pandemie a trebuit să se facă tot felul de artificii, în loc să fie pregătite din timp pentru că se ştia de valurile pandemice. S-au cumpărat materiale specifice pe şpagă şi de proastă calitate.
Avem cinci milioane de pensionari cu pensii foarte mici, în antiteză cu cei care au pensii de 30-40-50.000 de lei. Chiar nu vede nimeni că anumiţi pensionari bătrâni, care au muncit la viaţa lor, sunt chinuiţi, că se trezesc, la bătrâneţe, că nu au bani de medicamente sau pentru a-şi asigura traiul?
Despre cultură ce să mai zic, din moment ce suntem conduşi de 30 de ani parcă de inculţi? Pare că le lipsesc total cultura şi educaţia. Îmi amintesc că, recent, s-au creat tot felul de comisii care să evalueze anumiţi directori de instituţii culturale şi într-una din aceste comisii era un veterinar. Este o bătaie de joc totală.
Nu s-au construit în această ţară edificii în care tineretul şi copiii să-şi poată desfăşura activitatea. Nu se mai ştie ce este şi ce nu este valoros în ţara aceasta. Totul se face, cum spuneam, în bătaie de joc.
Aş putea continua pe zece pagini din ziar tot ce vreau să vă spun şi să vorbesc despre anomaliile din această ţară. De aceea este necesar să ne îndreptăm privirile către bunul Dumnezeu şi să ne rugăm să ne aşeze pe drumul cel bun şi să ne lumineze calea.

Ştefan POPA POPA’S