Cât de grotesc sună. Aproape de carnagiu, dar, din păcate, pe cât de trist, pe atât de adevărat. Vorbele noastre din bătrâni își au, fără osebire, tâlcul și însemnătatea lor. Ele, de-a lungul vremii, au fost probate de viață. Nu mai au nevoie de altă confirmare, de alt certificat. Astfel că zicala „Nu pleacă niciodată câinele din fața măcelăriei!” a fost confirmată, poate de mii de ori, în timp. Deci, câinele din fața măcelăriei. Javra care stă acolo, sigură că, până la urmă, va primi ceva, o ciozvârtă, colo, cât să nu moară de foame. Și ajungem la o altă vorbă cu tâlc: „Dacă nu curge, pică!”.
Acum putem compara, simbolic, „măcelăria” cu bugetul țării. Cât despre cei care speră să-l hărtănească în vreun fel nici nu mai are rost să vorbim. Era nu de așteptat, ci sigur că nu se va rupe nici o coaliție. Cu toată „durerea” provocată de punerea pe făraș a ministrului Vlad Voiculescu. Aici o mică paranteză. L-ați văzut pe domnul fost ministru cât se mai vaietă, cât se lamentează, cât se plânge, și am pus cele trei sinonime la rând ca să înțelegeți cât de mare este durerea domniei sale. Și, desigur, cât bine dorește acest om țării și, mai ales, cum n-a fost lăsat să reformeze sistemul sanitar, și n-a fost el lăsat să ne facă bine, chiar cu de-a sila, și a fost „împins” binișor la o parte de la bugetul Sănătății, doar după patru luni. Nici n-a mai avut vreme să-și delege din atribuții, că a venit primul ministru, secondat de președinte, sau invers, și i le-a „delegat” pe toate. Cu toate amenințările, cu toate văicărelile, cât au tunat și au fulgerat Barna și cu Cioloș, până la urmă s-a dovedit că nu este altceva decât o biată furtună într-un pahar cu apă. Vă dați seama ce s-ar mai alege dintr-un partid de genul USR-PLUS dacă ar fi scos de la „robinetele” de muls ale bugetului? S-ar risipi ca pleava-n vânt. Acum, ne întoarcem din nou la câinele din fața măcelăriei - dacă nu curge, pică! Cu sau fără Voiculescu, ei trebuie să supraviețuiască și vor găsi, desigur, un nou ministru la Sănătate, poate mai bun și chiar mai mult decât atât. Nici PNL-ul n-ar duce-o prea ușor la guvernare cu un partid minoritar ori dacă ar cădea Guvernul Câțu în aceste momente, care numai ușoare nu se pot numi. Așa că, deși a scăpat de Vlad Voiculescu care trecuse demult de limita suportabilității, este nevoit și el să „înghită broaște” în continuare, de genul Cătălin Drulă, care vede un fel de „zombi” în primul ministru. Ciudat mod de-a alcătui un guvern în care fiecare ministru, dacă nu face ce vrea, atunci, cel puțin, spune ce vrea, când și cum dorește. Dar chiar în aceste condiții, nici PNL-ul nu se vrea dus de la „măcelăria” numită buget.
Cât despre UDMR, de departe cel mai echilibrat partid în acest guvern, tace și face. Adică au spus clar că nu e nici un motiv de „rupere” a coaliției, ei își văd liniștiți de ale lor, cu atât mai mult cu cât știu, spre deosebire de ceilalți, ce și cum trebuie să facă.
Deci nici vorbă de o scindare a coaliției. Singura problemă este a noastră, a acestei țări și a poporului român. A faptului că economia este într-o situație jalnică, Sistemul Sanitar spre colaps, Educația și ea fără prea multe speranțe. Și, cea mai mare problemă a noastră este, desigur, faptul că, pentru a rezista această coaliție, nu știm câți miniștri fără diplome vom fi nevoiți să mai avem și, mai ales, câți se vor mai perinda pe la ministere ca să fie acceptați, adică plăcuți unui sau altui partid.
Oricum, cu orice „sacrificii”, cele trei-patru partide nu pot lăsa „măcelăria” numită bugetul țării de izbeliște. Ele trebuie să vegheze și să fie vigilente pentru că știți dumneavoastră, vorba românului: „Dacă nu curge, pică!”.

Petru Vasile TOMOIAGĂ