Nu susțin că România este cea mai frumoasă țară din lume. Susțin însă că este o țară din cele mai frumoase din câte mi-a fost dat să văd. Nu susțin că românii sunt cei mai viteji, cei mai deștepți, cei mai frumoși, cei mai inteligenți, cei mai cinstiți, cei mai credincioși oameni din lume. Dar, susțin că printre ei sunt și frumoși, și geniali, și demni, și iubitori de țară, și cinstiți, și gospodari de primă mărime, și oameni cu frica lui Dumnezeu, deci credincioși, patrioți, unii dintre ei gata să-și dea viața pentru țara lor. Între români sunt oameni de omenie, având disponibilitatea să sară la nevoie în ajutorul semenului lor, indiferent de etnia și credința acestuia.
Avem și noi, românii, pleava noastră. Am avut-o dintotdeauna. Și atunci când ne-am numit daco-traci și după ce s-a produs amestecul nostru daco-latin. Ne-au sărit în ajutor și alte neamuri care au venit peste noi, nici unul din ele cu gânduri bune, să ne ofere ceva de preț în dar, ci mai curând să ne ia ceea ce pământul nostru și brațele noastre au creat. Din păcate, prin încuscriri forțate sau mai rar benevole, ne-au îmbogățit cu năravuri ce se păstrează până în zilele noastre. Sunt ale noastre acum și prin osmoză au devenit în cazul unora felul lor de a fi. Cu toate acestea, eu îmi iubesc țara și pe conaționalii mei, pe români. Nu chiar pe toți, firește. Mă lapăd de ucigași, de ticăloși, de trădătorii de țară, de spoliatorii țării, de dușmanii limbii, ai culturii și spiritului nostru. Ai frumoaselor, splendidelor noastre tradiții. Consider că ele fac parte din zestrea, din trupul neamului nostru și că prin ele suntem mai frumoși și mai valoroși, mai interesanți în fața celorlalte națiuni. Nu aruncând la coșul istoriei ceea ce am moștenit bun, valoros, frumos, demn de la părinții, bunicii și străbunicii noștri și preluând bezmetic obiceiurile și năravurile altora vom fi mai europeni decât europenii. Nu. Se zice emfatic: ce-i românesc nu piere! Este un fals, o minciună patriotardă. Orice piere, dacă nu e întreținut, apărat, cultivat. Doar buruiana rea nu piere, se autohrănește, se autoîntreține și biruie. Și observ că în neamul nostru s-au înmulțit buruienile rele. Nu îndrăznesc să dau sfaturi, cum trebuie să ne comportăm față de aceste buruieni. E un fapt cunoscut. Îl știm de la strămoși.
Acum, după ce ați citit aceste gânduri ale mele, puteți spune sau gândi că sunt naționalist? Și, dacă, să zicem, gândiți afirmativ, puteți afirma că sunt șovin? Întrucât eu cred că naționalistul este doar cel ce-și iubește națiunea lui, nu în dauna și disprețul altor națiuni, nu mă supăr dacă mă considerați naționalist. Sunt ceea ce simt, nimic mai mult.

Ion MARIN-ALMĂJAN