„Politehnica Timișoara - Un secol de istorie sportivă” este titlul unei cărții editate de Editura POLITEHNICA, lansată exact la 99 de ani de când s-a înființat la Timișoara Societatea Sportivă a Școlii Politehnice (4.12.1921). Datorită pandemiei Sala multifuncțională a Bibliotecii UPT, care a găzduit evenimentul de lansare a cărții, nu a fost aglomerată, dar s-a aflat pentru două ore într-o conexiune video directă și emoționantă cu multe personalități din lumea academică și din rândul colaboratorilor sufletiști care sunt și în prezent apropiați, chiar foarte dedicați existenței și funcționării Clubului Sportiv Universitar „Politehnica”. Demni de toată lauda pentru această excepțională apariție editorială sunt autorii: Nicolae NEGUȚ, Viorel-Aurel ȘERBAN, Constantin FLORESCU - toți distinși profesori universitari ai Politehnicii timișorene. Cartea este bogată în date cronologice și fotografii reflectând o istorie foarte interesantă și frumoasă a sportului timișorean politehnist, cu o expresie aparte pentru spiritualitatea Timișoarei din ultimii aproape 100 de ani. Pe lângă caracterul atractiv, poate chiar captivant pentru mulți timișoreni contemporani cu evenimentele prezentate, cartea scoate subtil în evidență și un aspect esențial al politicii post-decembriste, marcate de multe erori, care au determinat efecte negative pentru viața de zi cu zi a comunității noastre, chiar o dovadă a ignoranței față de valorile de patrimoniu cultural local/regional. Astfel, printr-o simplă mișcare „trasă din condei”, în debutul Guvernării „Văcăroiu”, (23.11.1992), Directorul General în Ministerul Învățământului și Științei, a semnat decizia de desființare în fapt a Clubului Sportiv „Politehnica”. Au trebuit să treacă 28 de ani ca să se înțeleagă faptul că POLI nu poate fi acasă decât în curtea Universității Politehnica Timișoara. Prin eforturile excepționale ale conducerii universității, sub „bagheta” distinsului Rector (2012-2020), Prof.dr.ing. Viorel Aurel ȘERBAN - actualul Președinte al clubului, s-a reușit revenirea oficială a „CSU Politehnica” în subordinea Politehnicii timișorene (începând cu 01.10.2019).
„Zi cu soare, fără soare / Noi la POLI toți venim. / Să vedem meciul cel mare, / Vocile să le unim”...
De-a lungul anilor „Haide POLI!” nu s-a auzit doar pe stadioanele de fotbal. Performanțe sportive, sub sigla „Politehnica Timișoara”, s-au înregistrat și la handbal, atletism, alpinism, baschet, canotaj, caiac-canoe, judo, rugby, volei ș.a. După 1950 disciplina de Educație fizică a devenit obligatorie pentru toți viitori ingineri. Catedra de specialitate fost întotdeauna alături de Clubul POLI. Astfel, s-a creat o permanentă emulație în rândul studenților față de practicarea sporturilor, atât în spiritul dictonului latin „Mens sana in corpore sano”, cât și în modul de comportament „fair-play”, atât de respectat și promovat la Timișoara.
Trăirile timișorenilor, prezenți acolo unde juca sau concura POLI, nu erau însoțite totdeauna de satisfacția victoriei, dar urmărind mereu sportivii luptând în arenă, se sedimenta în mintea spectatorului un sentiment de admirație față de cineva care luptă pentru apărarea prestigiului Timișoarei. De aceea POLI era îndrăgită și prețuită de timișoreni. Ne conferea, parcă, mai multă încredere în ceea ce facem, ce putem împlini în viața de zi cu zi. De multe ori ne simțeam chiar parte din echipă, astfel deveneam mai luptători, mai încrezători în planuri, mai tenace în a ne duce „meciurile” noastre, ale fiecăruia... până la capăt.
Cât de rău poate fi să vezi acum în jur, atâta delăsare, indiferență, ignoranță ... chiar din partea unora numiți și plătiți din bani publici să se lupte și să apere interesele timișorenilor ... Ajungi să te lași și tu de orice și parcă nu-ți mai vine să faci nimic. Patriotismul local a fost bine dezvoltat în Timișoara și prin atașamentul populației la valorile certe, spirituale și emblematice proprii orașului, una dintre ele fiind și echipa studențească „POLI Timișoara”. Chiar recent, ne-am putut bucura de victoria echipei de handbal masculin în meciul cu Steaua, dar ne-am și întristat de înfrângerea la fotbal suferită în fața Rapidului. Totuși, cine a trăit cu emoție confruntările amintite, a rămas în memorie cu atitudinea de luptă a sportivilor pentru victorie și pentru împlinirea dorinței de a urca mereu în top.
Acum, parcă mai mult avem nevoie de încrederea că totuși mai există cineva care se luptă cu dăruire pentru Timișoara. Au trecut și „parlamentarele”. Oare cum vom întâmpina la Timișoara aniversarea a celor 31 de ani de la victoria Revoluției anticomuniste din 1989, când s-a murit pe străzile noastre strigându-se „Vrem alegeri libere!”?... Prezența la vot a timișenilor nu a ajuns nici la 31%. Am observat că, în ultimii ani, mai mult se vorbește despre „comemorarea Revoluției”... Înțeleg să se comemoreze eroii Revoluției... dar, de ce și Revoluția?... A murit?... Cine a omorât-o?... Totuși, bine că ne-am ales cu Democrația.
Dar, oare mai știm să ne bucurăm și să profităm de valorile ei?... Sau dintre ceilalți 70% - absenții de la vot, se gândesc unii la o altă alternativă?... Dar cu spiritul de luptă „pentru mai bine”, cum rămâne?...
Haide POLI!... Haide Timișoara!... Luptă ... luptă pentru noi!... Altfel, riscăm să ne pierdem definitiv și prestigiul de „Tăt Banatu-i fruncea!... cu Timișoara - capitala”.

Ambrozel - un polist convins