După alegerile parlamentare putem trage niște concluzii, care reprezintă, de fapt, starea și spiritul nostru, al românilor, cel puțin o parte dintre ele. Este clar că în pandemie nu trebuia să aibă loc alegeri, pentru că procentul de prezență de aproximativ 31% este foarte scăzut. Practic, mai puțin de o treime din populația cu drept de vot s-a prezentat să-și exercite dreptul constituțional. Acest lucru relevă două aspecte. Pe de-o parte, frica de a nu te infecta, pe de altă parte, mai grav, dezinteresul și scârba multora față de clasa politică, a cărei activitate nu este întotdeauna în slujba poporului.
Am văzut că s-au luat chiar interviuri în bășcălie, în foarte multe sate și localități mai mici din România. Lumea nu știa că se votează, pe cine urma să voteze; unii îl votau pe Iliescu, alții pe Constantinescu.
Probabil că există foarte mulți oameni de acest fel, oameni care te lasă pur și simplu cu gura căscată. Doi-trei oameni din aceștia îți anihilează votul. Este o anormalitate totală.
Mulți dintre ei spuneau că sunt bătrâni, bolnavi, sunt analfabeți și tot felul de asemenea scuze, dar că totuși se vor duce la vot și vor pune o ștam­pi­lă într-un dreptunghi, nu contează care.
După cum am văzut, în Parlament a apărut un partid nou, despre care eu cel puțin nu am știut absolut nimic până acum. Sunt foarte curios ce doctrină are și cum își desfășoară activitatea pentru a-și susține doctrina și modul în care se manifestă.
M-aș bucura ca noul Parlament să aibă o activitate deplină și constructivă pentru popor și neam, nu pentru parlamentari, dându-și tot felul de privilegii.
Sperăm să se schimbe lucrurile, puțin câte puțin, pentru că nouă ne trebuie 200 de ani pentru a ne putea schimba. Vedem, de exemplu, cum în fiecare iarnă, când dă zăpada, ce situație este, cum este blocată o jumătate de țară. Situația este perpetuă la noi, nu se schimbă nimic.
De ce s-ar schimba ele în Parlament sau în alte instituții? Noi trăim numai cu speranța.
În aceste condiții, să sperăm că ne va lumina Dumnezeu calea și ne va pune pe drumul cel drept.

Ștefan POPA POPA’S