Am înţeles, nepermis de târziu, că pentru a împiedica partidele politice să o ia pe arătură şi să se abată grav de la îndatoririle fundamentale faţă de naţiunea română trebuie să stabilim o serie de obligaţii în faţa cărora acestea să nu mişte în front. Dar şi că, pentru a le ţine în frâu şi a le dezbăra de această meteahnă, trebuie să forţăm, folosind toate căile legale de care dispunem, încât să înscriem principalele obligaţii în Legea Partidelor Politice, dar şi în Constituţia României. În mod cert, o asemenea iniţiativă nu va fi nici pe placul liderilor, nici al parlamentarilor şi nici al celorlalte categorii de membri, întrucât aceste obligaţii le vor tăia aripioarele la toţi. În această situaţie, se vor împotrivi prin orice mijloace şi se vor agăţa de orice amănunt numai să evite ghilotina ce li se pregăteşte.

Starea de fapt

În loc să fie preocupate de rezolvarea gravelor probleme cu care se confruntă România, de 30 de ani, partidele politice au adoptat o strategie mizerabilă în selectarea liderilor ce ne conduc, iar prăbuşirea ţării este chiar consecinţa acesteia. Nu calităţile morale, profesionale şi performanţele contează la stabilirea poziţiei pe listele de partid, ci banii şi relaţia cu şeful/şefii acestuia. Şi, din acest motiv, România a ajuns şi rămâne pe marginea prăpastiei, iar cetăţenii au ajuns la capătul puterilor.
Viciată până în măduva oaselor, o parte importantă a celor aleşi şi numiţi continuă să îşi facă de cap în toate felurile posibile. Minciuna, hoţia, corupţia, lipsa de profesionalism, dorinţa bolnavă de înavuţire se ţin lanţ. Şi, culmea neobrăzării, „performerii” nu dau socoteală nimănui. În timp ce noi nu băgăm de seamă că drobul de sare, din proximitate, este gata să ne zdrobească, dimpreună cu România. Întorcându-ne la obligaţiile care pot să curme această stare de fapt, este limpede că nu au fost introduse, deliberat, nici în Legile Partidelor Politice, câte au fost, şi nici în cele două variante ale Constituţiei, pentru a nu-şi bate singure cuie în tălpi. Puteam invoca un anume instinct de conservare politică, deşi, practic, este vorba de un instinct de perpetuare a mârlăniei, singurul care poate conduce, simultan, la două rezultate antagonice: îmbogăţirea personală şi în gaşcă a reprezentanţilor acestora şi prăbuşirea României, inevitabilă dacă nu vom lua măsuri radicale în cel mai scurt timp.
Sigur că nu numai lipsa de responsabilitate, competenţă & profesionalism şi dorinţa abjectă de înavuţire au stat la baza hotărârii de a impune obligaţii dure partidelor politice pentru a nu mai derapa. Li se asociază şi altele, mai periculoase, care demonstrează că puterile statului au fost acaparate de grupuri de infractori proveniţi chiar şi din partidele aflate la Putere. Tot ele au reuşit să politizeze instituţiile statului, în procent îngrijorător, dar şi să blocheze, cu premeditare, funcţionarea statului român şi a instituţiilor sale, astfel încât să-şi poată face mendrele. Dacă la acestea adăugăm modul sfidător în care îi privesc pe cei care i-au votat, veţi avea o imagine completă a tarelor, privilegiilor şi a nesimţirii partidelor politice, care conduc România spre prăbuşire.
De acestă stare de fapt suntem vinovaţi fiecare în parte, dar şi laolaltă. Apreciez că, totuşi, vina principală o poartă societatea civilă şi, mai ales, controversatele noastre elite. Ca să punem capăt, pentru totdeauna, derapajelor, de care se lasă seduse partidele politice, ne-am asumat, cum vedeţi, responsabilitatea de a stabili principalele obligaţii pentru acestea, care vor permite, în sfârşit, ca România să intre pe un făgaş normal. Prin stabilirea lor vom fi scutiţi de incompetenţă, lipsă de performanţă, scandaluri, hoţie din bani publici, reţele mafiote, nervi tocaţi inutil, dar şi de priviri piezişe şi critici dinspre Uniunea Europeană. Este kilometrul zero al unui traseu democratic, eficient şi de importanţă vitală, pe care, cu responsabilitate, îl bornăm.

De la formal la concret

Conform mecanismului democratic, unanim acceptat, electoratul transferă partidelor politice şi celor de pe listele acestora, prin intermediul votului, dreptul de a-i reprezenta interesele, până la cel mai înalt nivel, în conducerea ţării. Categoric, însă, acest transfer de Putere are o dimensiune formală (de care se prevalează şi pe care o exploatează aleşii), câtă vreme ei primesc totul (Puterea, adică) şi nu ne dau nimic în schimb. Şi asta pentru că Societatea civilă, adică noi toţi, nu am înţeles că nu putem da ţara pe mâna partidelor politice, fără nicio condiţie, fără nicio obligaţie concretă, fără nicio garanţie că nu ne vor duce de râpă, aşa cum s-a întâmplat. Stabilind aceste obligaţii şi militând/forţând ca ele să facă parte din Legea Partidelor Politice, dar şi din Constituţie, transformăm formalul într-un concret, care se va reflecta benefic în viaţa, liniştea şi bunăstarea românilor. Iar acestă transformare va începe cu Selectarea liderilor politici, obligaţia numărul unu a partidelor politice, urmate de celelalte şi ele extrem de importante.

Selectarea liderilor politici

Este principala obligaţie de care trebuie să se achite fiecare partid politic, indiferent de culoarea şi mărimea acestuia, indiferent dacă se află sau nu la Putere. Prin lideri politici înţelegem oamenii de bază dintr-un partid, care îşi asumă conducerea la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor, a sectoarelor din Bucureşti, a judeţelor, precum şi la nivel de ţară. Aceştia constituie organismele de conducere pentru fiecare nivel (de la Birourile comunale, la cele judeţene, până la Biroul Permanent Naţional şi Comitetul Executiv). Tot în categoria lideri intră şi cei din fruntea organizaţiilor de seniori, femei şi tineret, de la toate nivelurile. Dar şi toţi acei care vor fi desemnaţi să candideze pentru funcţiile de consilieri şi primari, preşedinţi de Consilii judeţene, europarlamenari, parlamentari, aleşi prin vot. La care se adaugă directorii din instituţiile deconcentrate, subprefecţii, prefecţii, directorii din ministere, secretarii de stat şi miniştri (numiţi).
Selectarea tuturor liderilor care vor fi aleşi prin vot se va face printr-o Metodă ştiinţifică de selectare ce cuprinde patru teste. Din care rezultă nivelul de responsabilitate al fiecăruia, precum şi oglinda principalelor 20 de calităţi şi 20 de defecte ca lider politic, dar şi ca om de echipă. Acestor patru teste li se vor adăuga Testul psihiatric, Testul de limba română şi Testul de gândire logică. În timp ce liderii numiţi vor trebui să treacă şi un Test de capacitate profesională şi managerială. Obligaţia de a selecta liderii politici, în condiţiile prezentate, este prima şi cea mai importantă obligaţie a partidelor politice, întrucât ea stă la baza schimbării radicale a clasei politice prin înlocuirea cu oameni performanţi.
Această metodă de selectare va permite celor de bună calitate profesională şi morală, din toate partidele, să ocupe funcţii în care să performeze. Şi să scoată România din mocirla în care s-a adâncit zi de zi, de 30 de ani. Iară nouă, eliberaţi de această super-presantă şi chinuitoare grijă, să ne vedem de treabă, satisfăcuţi că am reuşit să impunem ca promovarea liderilor politici să nu se mai facă prin bani & relaţii sau invers.

Respectarea, în integralitate, a tratatelor de aderare la NATO şi Uniunea Europeană şi a obligaţiilor ce decurg din acestea, precum şi a celorlalte trasee de politică externă consacrate ale României.

Scoaterea administraţiei publice de sub tutela politicului

Realitatea toxică, din aceşti 30 de ani, demonstrează, fără echivoc, că practica comunisto-securistă de subordonare totală a administraţiei a fost preluată de neo-comuniştii lui Ion Iliescu şi s-a perpetuat până în acest moment. Ca urmare, poţi accede în adminstraţia publică, exclusiv, prin politică. Este o formulă strict clientelară, care ignoră profesionalismul & valoarea şi prin care pot fi promovate mediocrităţile şi chiar zero-valorile fidele celor aflaţi la Putere. Sunt practici şi mecanisme exersate şi verificate de comunişti, care au la bază conducerea centralizată a ţării şi controlul total.
În aceste condiţii, concursurile pentru ocuparea posturilor în administraţia locală şi la vârf sunt pur formale, câştigătorii se cunosc dinainte, iar abilităţile profesionale şi manageriale, în fapt, nu contează. Toate acestea, însă, dăunează interesului general al românilor/României şi, din chiar acest motiv, imixtiunea partidelor politice în administraţia publică trebuie să înceteze de urgenţă. În ministere, alături de miniştri, singurii numiţi politic vor fi secretarii de stat, în timp ce toţi ceilalţi funcţionari din administraţia publică, indiferent de nivel, vor da concurs. Dar nu înainte de a trece prin furcile caudine ale celor patru Teste din Metoda ştiinţifică de selectare a liderilor politici, la care se adaugă Testul psihiatric, Testul de limba română, Testul de gândire logică, iar în cazul acesta şi Testul de capacitate profesională şi managerială (pentru şefii de compartimente, directori, subsecretari de stat, secretari de stat şi miniştri).

Depolitizarea Justiţiei, Radioului şi a Televiziunii publice

Ca putere judecătorească, Justiţia reprezintă cea de-a treia putere în statul român, după legislativ (Parlamentul) şi executiv (Guvernul). Din acest motiv, actul juridic, prin care se stabileşte adevărul şi se împarte dreptatea, nu trebuie influenţat şi nici comandat politic, în niciun fel, pentru că numai astfel cetăţenii, egali în faţa legii, pot avea parte de o judecare dreaptă. Ne aducem aminte de perioada Năstase, în care Partidul Social Democrat şi-a subordonat aproape total justiţia, prin ministrul Rodica Stănoiu. Dar şi de ultimii trei ani de guvernare ai aceluiaş partid, când Liviu Dragnea, prin intermediul celor trei premieri, Sorin Grindeanu, Mihai Tudose şi Viorica Dăncilă, cu sprijinul lui Florin Iordache şi Tudorel Toader, fidelii săi miniştri ai justiţiei, ajutaţi în Comisia juridică de Eugen Nicolicea, Şerban Nicolae şi Florin Iordache, după înlocuire, a încercat să o încalece din nou, pentru a se pune la adăpost, alături de ceilalţi penali din partid, şi a evita puşcăria.
A fost un asalt prelungit, la baionetă, care a tocat, sistematic, nervii românilor de alte culori ori nehotărâţi politic, care i-a scos, în repetate rânduri, pe străzi, în marile oraşe, şi care s-a domolit doar după arestarea lui Dragnea. Pentru a evita, definitiv, asemenea tentaţii ale politicului, devine limpede că primul pas care le poate curma, ca posibilitate, este de a include obligaţiile luate în discuţie până acum, dar şi pe cele pe care le vom supune atenţiei dumneavoastră în continuare, într-o nouă Lege a Partidelor Politice şi în Constituţie.
Cum precizam, politicul se amestecă în viaţa şi mai ales în funcţionarea Radioului şi a Televiziunii publice. Acest amestec, ce continuă, scandalos, din 1989 încoace, prin numirea Consiliilor de Administraţie şi a structurilor interne ale acestora, dar şi prin emisiuni puse la dispoziţia unor slugoi ai Puterii, indiferent de culoarea acesteia, trebuie să înceteze. Partizanatul, dezinformarea şi manipularea (de multe ori, grosolană) ne obligă să adoptăm această soluţie pentru a calma şi a limpezi atmosfera tensionată, care a condus la o dezbinare şi mai accentuată a românilor.

Bugetul Naţional

Se va întocmi în fiecare an, până la 10 mai, de către Ministerul Finanţelor cu consultarea Consiliului Economic Fiscal. Urmează discuţiile şi amendamentele în Comisiile de specialitate ale Parlamentului (11-25 mai), dezbaterea şi votul în plenul Parlamentului (până la 1 iunie), apoi avizarea acestuia şi promulgarea de către preşedintele României, până la 15 iunie. În modul acesta, activitatea economico-financiară va intra pe făgaşul normal, astfel încât fiecare investitor îşi va putea face planuri din timp, după cum doreşte.

Schimbarea modalităţii de subvenţionare a partidelor

În principiu, suntem de acord ca partidele parlamentare să fie subvenţionate de la Bugetul de Stat, însă cu maximum de transparenţă. Şi asta pentru a le proteja de riscul de a răspunde la comenzile unor finanţatori ciudaţi sau chiar a unor reţele mafiote. Ca şi până acum, sumele fixe, calculate în funcţie de numărul de parlamentari, vor fi stabilite, de comun acord, de către liderii acestora, alături de premierul în funcţie, ministrul de finanţe şi de doi-trei reprezentanţi ai Consiliului Economic Fiscal. Numai că suma totală pentru subvenţia partidelor va reprezenta 0,01% din TVA-ul în plus faţă de cele 16 mld. euro încasate în 2018. Datorită crizei economice, provocată de pandemie, şi a eventualei scăderi a TVA, la 5%, pentru produsele alimentare de bază, procentul poate creşte la 0,02%, dar suma totală nu poate depăşi 23 mil euro, întrucât ea poate să asigure partidelor o funcţionare normală.
De ce trebuie să schimbăm macazul? Din cel puţin două motive! Mai întâi pentru că, începând din 2016, subvenţia a crescut nepermis (în 2016, în loc de 16,4 mil. lei s-au rambursat 46,7 mil. lei, în 2017, de la 30 la 55 mil. lei, iar în 2018 de la 38,4 la 170,34 mil. lei, adică 37 mil. euro, sumă egală cu subvenţia din SUA!?). În al doilea rând, TVA-ul recuperat în 2018, a fost doar de 16 mild. euro, adică la două treimi din ceea ce aşteptam.
Această schimbare de optică are la bază două raţiuni, dar rezolvă, simultan, trei probleme. Pe de o parte, deputaţii şi senatorii trimişi în Parlament de partidele politice, căutând soluţii pentru recuperarea în procent mai mare a TVA, se vor elibera de complexul mâinii întinse. Noi, cetăţenii ne vom bucura că parlamentarii noştri, găsind soluţii concrete pentru creşterea substanţială aTVA-ului colectat, demonstrează ataşament faţă de naţia română şi acoperă cheltuielile partidelor politice care le-au schimbat statutul. În al treilea rând - şi vă atragem atenţia - sumele imense necolectate din TVA rămân la îndemâna mafiei politico-financiare. Din care, cu un cinism greu de imaginat, aceasta continuă să întreţină financiar politicieni care să le facă, în continuare, jocurile murdare, iar cu asta, nici eu şi nici dumneavoastră, nu mai putem fi de acord.

George LÂNĂ