Când ești cu adevărat rupt de realitate și realitatea e ruptă de tine, până la urmă „te rupe” ea de nu te vezi. Să spun drept mi-era frică, o frică îngrozitoare că încă timp de patru ani am să văd în creștetul orașului aceeași pațachină, același specimen de primar, care, pe lângă ignoranța-i imperială, nu a făcut altceva decât să-și adune în jur o camarilă pusă pe căpătuială pe banii obștii... Nu știu multe despre Dominic Fritz, nici ce a făcut, cu atât mai puțin despre ce va face, dar am văzut, cu vârf și îndesat, ce a făcut Nicolae Robu timp de opt ani, adică două mandate, și m-am săturat până peste poate. Cum întotdeauna după ce se termină războiul ies, ca untdelemnul, la suprafață mulți eroi, o bună parte din „corul robilor” se dezic de mentorul lor. Îmi amintesc cu oarecare nostalgie cum, de-a lungul vremii, am fost printre vocile mai răspicate, ori mai voalate, dar categorice, nu împotriva omului Robu, ci împotriva unui primar fanfaron și narcisist, rupt de realitate și înconjurat de „cozi de topor” la propriu și la figurat, deoarece printre isprăvile robului se numără și decimarea copacilor din orașul nostru... Mare noroc că a plecat, deoarece, acum, cu Pădurea Verde dată Primăriei Timișoara, vedeați adevărat desfrâu din partea drujbiștilor robieni. Spun că multe sunt problemele orașului, că Dominic Fritz va avea destule de făcut, de îndreptat, dar cea mai mare problemă a noului primar va fi grija să nu se lase îmbăloșat de lingăii robului care, desigur, cu cea mai mare viteză vor avea grijă se se îndrepte spre noul primar, să arate cât de oropsiți au fost ei sub „dictatura” lui Nicolae Robu și cât de „dispuși” și „supuși” sunt ei noului salvator... Prevăd o perioadă deloc fastă pentru armata de yesmeni a lui Nicolae Robu, începând de la șoferul Vasile, trecând pe la Cojan și Surducan, pe la Nasleu și Bitea, Iapă și Kristof, Greblă și Aurelian, Drăgoi și atâția alții, din păcate nu puțini, pe care Robu i-a răsplătit pentru slugărnicie cu sinecuri groase din banii publici. În timp am scris despre mulți dintre ei, desigur nu despre toți, dar aștept cu nerăbdare ca numirile samavolnice, examenele trucate și cadorisirea cu funcții bănoase pentru slugile care știu să cânte în struna șefilor să înceteze. Ce e mai rău pentru el este faptul că, prin pierderea Primăriei Timișoara, Nicolae Robu a pierdut și președinția PNL Timiș. Pe care a obținut-o ultima dată tot prin matrapazlâcuri, stigmatizând mai bine de jumătate din primarii PNL din județul Timiș. A reușit să-și mai prelungească agonia. Dar adevărurile din viață, până la urmă, își spun cuvântul. Cert este că Nicolae Robu a trebuit să plece și... a plecat. Pentru totdeauna. Și din politică, și din administrație. De peste tot și fără întoarcere. Fără nici cea mai mică speranță de întoarcere. Pentru că acest om nu a lăsat loc de „bună ziua” pe niciunde pe unde a trecut, prețuind doar „robii” afiliați lui Robu. În peste un sfert de veac de gazetărie am încercat, pe cât se poate, să nu mai lovesc în cei căzuți, în cei plecați din funcții și ajunși în dizgrație, dar iată că Băsescu, Udrea și acum Robu au reușit să mă facă să nu mă țin de promisiune. Prin felul lor de a fi și prin comportamentul lor au sfidat și cele mai elementare norme de bun simț, nemaipunând în cumpănă și cât rău au făcut țării - primii doi - și Timișoarei, cel din urmă. Acest „știe tot” și „poate tot” al politicii de pe malurile Begăi a plecat cu coada între picioare și ar trebui dat cu totul uitării, dacă nu ar fi avut grijă să nu piardă nici un prilej de a jigni și persifla pe toți cei care nu au fost de acord cu el ori au avut curajul să-l înfrunte arătându-i adevărul. Altul decât acela pe care îl avea el. Pentru că, nu trebuie să uităm, Robu avea adevărurile lui. El a știut că Timișoara are nevoie de palmieri și a risipit banii publici pe aceste plante care, iată, acum au dispărut odată cu Robu. De fapt unde sunt palmierii!? Cert este că palmieri nu mai avem, dar avem bani risipiți în vânt... Și copaci tăiați și, dacă nu se îndura bunul Dumnezeu să ne scape de acest megaloman, ar fi urmat, desigur și atât de invocatele fântâni luminiscente și muzicale... Dar cel mai bine pe acest primar cred că l-a caracterizat Ionuț Cristache de la TVR, care l-a numit „acest Bulă al politicii românești”. Dar, lăsând la o parte omul Nicolae Robu, ajuns vremelnic într-o funcție de conducere, nu pot să uit primarul Nicolae Robu care în opt ani de mandat a „schilodit” orașul pentru multă vreme de la debarcarea lui din funcție... Iată, post Robu am rămas cu „Piața Roșie” mutilată de arborii ei seculari și cu aspectul grotesc pe care-l are în comparație cu ceea ce a fost... Robu a plecat, dar piața a rămas așa... Și, cred, ar fi bine să-și ia cu el și „statuile” împrăștiate prin centrul orașului... Nu de alta, dar să-și aducă aminte de „binele” pe care l-a făcut orașului... Și aici trebuie amintit că nici legile nu sunt tocmai oable, de vreme ce dă dreptul unui om ajuns într-o funcție să cheltuiască banul public după bunul plac, să schimbe fața și istoria unei localități după propria-i viziune și nici să aducă un proiect la vot, în fața Consiliului Local de câteva ori la rând, până prind un prilej favorabil să-l treacă. Un proiect „căzut” la vot, căzut să rămână... poate readus într-o altă formă, într-un nou mandat, într-o altă legislatură...
Al dumneavoastră, până la viitorul mandat,
Petru Vasile TOMOIAGĂ
