Titu Bojin, președintele PSD Timiș, este o persoană sensibilă. Numai așa ne putem explica de ce ține secrete (de parcă ar fi un atât de mare exercițiu de logică) numele șefilor de instituții deconcentrate din Timiș care urmează a fi schimbați. Zice Titu Bojin că nu vrea să le dea palpitații suplimentare celor vizați, vezi-Doamne, ca nu cumva directorașii să aibă probleme cu inima...
De parcă aceștia nu ar ști ce urmează să li se întâmple...
Păi, cum să nu știe directorii liberali că, din moment ce s-a rupt mariajul cu PSD, vor fi schimbați din funcții?
Cum au venit, așa se vor duce, nu încape îndoială. Pentru că la noi, după Revoluție, s-a încetățenit această practică a numirilor în primul rând pe criterii politice, și abia apoi luând în considerare competențele.
Așa au ajuns pe funcții (și ne referim aici la modul general, nu neapărat la situația din Timiș) oameni a căror probitate profesională lasă de dorit, însă au avut cele mai importante „referințe”: sprijinul politic.
În plus, cu siguranță nici măcar unui directoraș care va zbura din post nu-i va părea rău. Pentru că știa la ce se înhamă și că, în momentul în care se va schimba calimera politică, adio funcție...
În aceste condiții, nu știm de ce Titu Bojin nu spune lucrurilor pe nume și că oamenii susținuți de PNL vor trebui să-și caute de lucru, sperând că, poate, vor reveni iar la putere și-și vor recăpăta demnitățile.
Degeaba se clamează acum că se va analiza activitatea lui cutare și cutare, de la cutare și cutare instituție...
E clar că noua majoritate politică dorește să-și pună oamenii în funcții. Pentru că așa e la noi...
Nu contează ce știi să faci, cât de bun profesionist ești, dacă nu te susține partidul trebuie să te dai (să fii dat, mai bine zis) la o parte, pentru a face loc altuia.
Și, astfel, iată, oameni care până ieri se țineau de braț pe la mitingurile electorale, iar apoi, după ce s-au văzut cu „sacii în căruță”, au ajuns în posturi negociate dinainte, ajung acum să fie „dușmani”.
Așa e politica românească.
Una originală, în care nu contează, dar absolut deloc, opinia electoratului, ci doar interesele de partid.
Anton BORBELY
