De cum se dă iama la vot şi, din nou, „boborul” devine foarte important pentru aleşi, parlamentarul de Timiş îşi aduce brusc aminte de unde a plecat şi de cât de bun şi frumos a fost el, acolo, în acel uitat colţ vestic de ţară. Nu contează că oamenii și-au pus toate speranţele a 24 de ani de amăgiri în el, că l-a mai trimis încă odată, ca pe un „cântec de lebădă”, la Bucureşti ori Bruxelles să-i apere interesele şi să-i oblojească, mai apoi, rănile. Din păcate, în toată perioada post-decembristă, deziluziile votantului bănăţean încep de cum şi-a trântit ştampila „votat” pe candidatul în care el şi-a pus nădejdea ca în ultimul panaceu. De trei sferturi de veac, adică de aproape 75 de ani, dinspre Banat pleacă spre Bucureşti bani şi voturi şi, din păcate, de acolo nu se mai întoarce nimic înspre noi. Nici bani, nici speranţe!
Banii sunt împărţiţi după cum dau Dumnezeu ori guvernele, iar voturile investite în parlamentarii de Timiş îngroaşă numărul lingăilor în Parlamentul României, pentru a-l transforma pe acesta într-o maşină de vot, obedientă partidului sau puterii, îndreptată, culmea, tocmai împotriva celor care i-au dat toată încrederea lor. De cum ajunge în cetatea lui Bucur, alesul bănăţean devine trepăduş pe lângă mai marii partidului, se gudură, face tumbe, cântă în strună, doar se va alege şi el cu vreun blid de linte, din care măcar să guste, dacă nu va fi să-l devoreze pe de-a-ntregul. Astfel, dulce e măduva ciolanului puterii şi, elixir îmbătător, ea te face să uiţi de ceea ce ai promis prin cătune ori de responsabilităţile pe care le ai faţă de acei care te-au votat. Un exemplu elocvent în acest sens ar fi famiglia Sârbu – la mare concurenţă astăzi cu famiglia Băsescu şi cu atâtea alte cozi de topor, în care poporul român a crezut şi a sperat. Dar să ne întoarcem la oile noastre. Cine a auzit de domnul Buşoi, un cvasi anost şi insignifiant membru PNL, ale cărui merite nu au fost altele decât acelea de a fi supus şi disciplinat membru de partid? Aproape nimeni. Ce a făcut el pentru Banat? Nimic! Ce a făcut Timişul pentru el? Totul! L-a făcut europarlamentar de Timiş, apoi şeful Casei de Asigurări de Sănătate şi aproape Ministrul Sănătăţii. Bine că n-a fost. Sau rău, pentru că acum vrea europarlamentar din nou. Dacă nu mai este ciolanul puterii, măcar Bruxelles-ul să fie. Dar de ce trebuie să fie din nou Buşoi, şi doar Buşoi şi iar Buşoi, de parcă s-au terminat rezervele de cadre ale liberalilor şi astăzi: „Buşoi este-n toate, în cele ce sunt, şi-n cele ce mâine vor râde la soare!”. Nu l-am făcut europarlamentar? De parcă ar fi terminat toate trebile la Bruxelles, se prezintă acum Buşoi că vrea europarlamentar din nou, bineînţeles, doar pentru binele şi fericirea noastră şi, desigur, pentru a termina totul şi în Parlamentul European, după modelul autohton. Acum vreau să vă reamintesc că, odată ce s-a văzut cu sacii în căruţă, musiu Buşoi a uitat completamente de Timiş, de cei care l-au votat etc, etc, că doar domnia sa avea acum alte priorităţi: cele de politică macro şi de interes naţional! Vedeţi cum devine problema?! Şi ca Buşoi sunt mulţi la noi! Dar cum în politica românească uneori ţi se dezumflă buzele mai repede decât crezi, iată-l pe tânărul Buşoi rămas fără minister şi fără casă (de asigurări) şi a gândit domnia sa că bun ar fi un loc de europarlamentar, dacă se poate realătura la alde EBA, Becali, Vadim Tudor, Severin şi alţi reprezentamţi ai neamului românesc care au exportat cu „mare cinste” lăturile de pe maidanul românesc taman în porţile Bruxelles-ului. Deci, neîmplinitul de la Bucureşti, Buşoi, pentru că, iată, i s-au luat brusc toate jucăriile, să nu să supere domnia sa, conducerea liberală vine şi ni-l vâră din nou pe gât, în timp ce timişeni liberali de frunte, cum ar fi tânărul şi promiţătorul Alin Nica sau experimentatul Viorel Coifan, sunt sistematic traşi pe linia moartă, de parcă întregul liberalism timişean şi-a găsit sfârşitul în Buşoi.
Deci, timişenii l-au făcut odată europarlamentar pe Buşoi. Şi-a îndeplinit el menirea? De ce o fi vrut europarlamentar, de vreme ce a plecat de la Bruxelles? Acum vrea europarlamentar din nou? Oare ştie domnia sa ce vrea cu adevărat? Dacă totuşi nu ştie, îi dăm toate asigurările că ştim noi. Uite că ne-am dat seama! Precis vrea să redevină europarlamentar pentru bunăstarea şi fericirea timişenilor!
Dacă poimâine ar fi alegeri pentru mondo-parlamentare, desigur, domnul Buşoi s-ar sacrifica, ar renunţa la postul de europarlamentar şi, tot pentru fericirea şi bunăstarea noastră, ne-ar cere din nou votul...
Şi, noi, destoinici, i-l vom da! Pentru că Buşoi este-n toate, în cele ce sunt, şi-n cele ce mâine...
Hop Buşoi, iar la noi!
Petru Vasile TOMOIAGĂ
