Pentru a scrie ce s-a întâmplat la Nadăș pot curge nu picături, ci râuri de cerneală. O nedreptate fără precedent, care a îngrozit lumea, a fost picătura ce a umplut paharul… Nu știm dacă este legal sau ilegal ce s-a întâmplat la Nadăș, dar să dai 8.700 de hectare de pădure, aparținând până mai ieri unui sat întreg, la o mână de oameni, chiar este strigător la cer. Acum, sătenii au rămas cu casele lor, dar le-au fost luate pădurea și pășunea, cimitirul și drumurile… Îmi amintesc de o sentință dată la Timișoara când unei persoane i se atribuia clădirea, iar alteia terenul care o înconjura. În acest fel, prin absurd, cel care câștigase clădirea era nevoit să își facă heliport deasupra ei, pentru a putea pleca și veni la propria casă. Nici nu mai știu cum s-a terminat până la urmă tărășenia, dar a lua unui sat tot terenul împrejmuitor este același lucru. Desigur, ce s-a întâmplat la Nadăș a fost posibil doar prin concursul mai multor instituții ale statului. Și toate s-au întâmplat cu o rapiditate demnă de cauze mai bune. S-a ajuns astfel ca în această localitate să fie retrocedate pădurile, parcelele veteranilor de război și cimitirul cu morți cu tot, cum afirmă sătenii.
Este demn de remarcat faptul că, deși Justiția română se mișcă destul de greu în nenumărate cazuri, la Nadăș retrocedările au mers cât se poate de repede. De data aceasta, pe cât de repede s-a mișcat justiția cu retrocedarea, pe atât de lent s-au mișcat organele abilitate să se ocupe mai îndeaproape de acest caz. Pot să adaug că, dacă nu ar fi existat o presiune mediatică foarte mare, locală și națională, asupra procurorilor, cazul ar fi rămas îngropat și ignorat pe veci.
Nu știm dacă în privința retrocedărilor de la Nadăș a fost sau nu corupție, a fost sau nu ignoranță, important este că, în sfârșit, instituțiile în drept ale statului vor să facă lumină în acest caz.
Corupția nu mai poate fi ignorată la noi, pentru că a ajuns la cote alarmante, iar după cum spunea și directorul Serviciului Român de Informații,
George Maior: „Corupția este o amenințare la adresa securității naționale pentru că vulnerabilizează statul, aduce prejudicii economiei și crează dezechilibre în societate și frustări”.
Petru Vasile TOMOIAGĂ
