Mare tevatură s-a iscat în jurul numirii antrenorului german Cristoph Daum la naționala de fotbal a României. Omul a avut, acum câțiva ani, o alunecare spre viciu. A recunoscut că a luat droguri, a recunoscut că a mai mers și pe la „fetițe”. Ce să-i faci? Nimeni nu e perfect, iar omul, prin natura sa, este supus greșelii.
Însă, când vine vorba de fotbal, trebuie să recunoaștem că omul știe meserie. Deh, e neamț, iar despre nemți știm cum tratează fotbalul. Nu degeaba spunea marele atacant englez Gary Lineker că pe nemți ești sigur că i-ai învins doar atunci când îi vezi că pleacă cu autocarul de la stadion.
Revenind la Daum antrenorul, acesta are câteva titluri naționale la activ, în Germania, Turcia, Austria, a câștigat cupe prin Austria și Turcia, a creat o echipă redutabilă la Bayer Leverkusen, a antrenat echipe cu nume din țara natală, cum ar fi FC Köln sau Eintracht Frankfurt... Așadar, o carte de vizită impresionantă. De fapt, la o adică, poți să stai să te întrebi ce l-o fi mânat în luptă pe Daum de a preluat poate cea mai slabă generație de internaționali din întreaga istorie a echipei naționale a României. După ce că a avut acest curaj, venit în țară să preia echipa, Daum s-a trezit în fața unui val de dezaprobare venit din partea „marilor oameni de fotbal” din țară, printre care și celebrul Jiji Becali. Și asta doar pentru că, așa cum aminteam la început, omul a alunecat pe o pantă greșită la un moment dat. Însă, și-a recunoscut faptele, să spunem așa, iar acum s-a trezit în Balcani că oamenii – de la presă, la cei implicați în fotbal – s-au găsit să scormonească prin... mizerie ca să aducă pe tapet probleme din trecut. Cred că teama cea mai mare a acestor personaje, care fiecare dintre ele are un rol în decăderea fotbalului românesc, este aceea că neamțul nu va mai tolera la națională jucători impuși de impresari ori de patroni, care, o dată ce pupilele lor îmbrăcau tricoul naționalei, se și pregăteau să le vândă pe la te miri ce echipe.
Revenind la tema discuției, haideți să ne aducem aminte cum a fost reprimit în țară Adrian Mutu (despre ce a făcut el nu mai are rost să vorbim, pentru că știm cu toții că a ratat o mare carieră din pricina „liniuțelor”)... A fost primit ca un erou! Păi, cum altfel, doar e drogatul nostru! Și pe el îl apărăm! Pe drogatul lor trebuie să sărim cu picioarele...
Și mai sunt și alte personaje din fotbalul românesc „infestate” de vicii. Însă, noi facem știri de senzație din asta. Că Șumudică pariază, că Tamaș bea de nu mai nimerește ușa de la bloc, că Ion Viorel trântește meciuri după cum respiră. Ei au, cu toții, o scuză: sunt ai noștri!
Vedeți care e mentalitatea în fotbalul românesc, o mentalitate menținută și de presa dâmbovițeană, care a făcut din asemenea specimene personaje care se cred buricul pământului.
„Cine este fără de păcat să ridice primul piatra”, spunea Mântuitorul... Ei, iată, că noi, creștini ortodocși în mare majoritate, nu ținem cont de ce ne spune Iisus și ridicăm bolovanul, nu piatra, asupra unui om care a venit aici să muncească cinstit și să-și pună în slujba fotbalului românesc experiența și cunoștințele. Cu alte cuvinte, vedem paiul din ochiul altuia, însă nu vedem ditamai bârna din propriii ochi...
Abia aștept să văd cum vor reacționa aceiași oameni de fotbal după prima victorie a României cu Cristoph Daum la conducerea naționalei...
Anton BORBELY
