Porumbeii din Piața Operei sunt în dilemă. Nu știu dacă la emisiunea „În prelungiri” (la TVR Timișoara) primarele a vorbit realele sau electoralele. Prichindeii voiajori se întreabă ce se ascunde sub părul grizonat al conducătorului urbei, atent mascat cu mascara de gene lungi, cochete, deci sub plete.
Gușații se întreabă dacă ne face sau se face de mascara.
Cică i-a șoptit o viorea, ieșită dintre urmele de zăpadă și noroaiele terenurilor de la „Dan Păltinișanu”, că cea mai bună apărare e atacul pornit din vreme ca să rezolvăm probleme, și… hai să dovedim că avem bunăvoință, avem respect față de valoare, față de echipa de rugby și nu o bălăcărim în noroi, ci o lăsăm să se afunde singură în tranșeele ce vor apărea în terenul central din marele oval, al cărui gazon nu suntem în stare să-l aranjăm și uneori nici să-l trasăm. Cu stadionul CFR-ului pentru rugby n-a mers că, deh, „e greu să faci trenul să meargă pe linia trasată de partid.” Deci pornim din vreme și, de-o fi și-o fi să nu, o poți întoarce ca la Ploiești sau cum afirma un distins confrate în ale politicii cu domnul primar, din alt partid desigur: „n-am spus ce-am zis!”. Și n-ar fi pentru întâiași dată și pentru prima oară la emisiunile de seară. Ne amintim de promisiunile din campanie, când punctul forte al alegerii domniei sale l-a constituit scoaterea din echipă a unui jucător titular din vechea garnitură a primăriei, care e bine mersi. Și, și mai titular ca înainte.
Dar aceasta este o fantezie a porumbeilor și ce știu ei, cu bobul de creier cât bobul de linte, ce e fandacsia, când ești robul ei.
Pe vremea când echipa națională de rugby bătea Franța și singura echipă din provincie care lua titlul era Universitatea Timișoara, cu Duță, Szasz, Cândrea, Peter, Suciu, Ghețu, Iacob, Ceauș, Tătucu, Nedelcu, Vollman, Rășcanu, Priess, Ionică, Ene, Malancu, Neiss, Popovici, Vlad, Ioniță, Arsene, pentru care clopotele Catedralei Mitropolitane au bătut o dată în plus în ziua câștigării titlului, echipa juca pe stadionul „Știința”. Stadion pe care un primare vrea, după cum afirmă pe facebook – „Salut inițiativa Druckeria de a propune Universității Politehnica din Timișoara și Primăriei Municipiului Timișoara extinderea Bazei Sportive nr. 1 a UPT și o susțin. Cu atât mai mult cu cât Baza 1 a UPT a fost făcută de către mine așa cum se prezintă ea astăzi” – să-l modernizeze.
Un stadion cu 5.000 de locuri (Știința) sau unul cu 10.000 (CFR) ar fi mult mai potrivit pentru rugby și acolo ne-am simți mult mai aproape de rugbyști și ne-ar simți și ei dragostea și respectul, jucând cu tribunele pline.
În marele oval n-am fi decât un val. Și ce e val n-are final. O improvizație, în loc de ceva solid, ca să ne aflăm în treabă, ceva capital electoral, o idee pe care nici cei cărora li se adresează nu o agrează. Dar vorba poetului M.R. Paraschivescu:
„Din tot ce sînt, numai atît pot face
Şi-atît vă dau: o mînă de noroi
S-o modelaţi ori nu, dacă vă place.”
Și corul porumbeilor din echipa ovală, în vacanță, nu la școală:
De ce să mai contăm, alții și noi,
Dac-ați hotărât voi doi (Robu și Bojin la un șpriț de vin).
Iar taximetristul trist, îmbrăcat ca un artist și în timpul liber biciclist: Șut și… aut! Că de nu: Șșt și…aut!
Victor ENACHE
